CoraSand

Kultura - Arta care da Dependenta

2010-10-11T01:45:00.000-07:00

MIE-MI

2010-07-28T13:14:00.000-07:00

Singura…pe un drum netrasat
Cu Dumnezeu in mine si la picioarele liniei de start
Cu ochiii intr-o intoarcere continua peste umarul inimii….
.desculta de viata asta
Imvelita in spaime si miez
necoapta
Asezata pe coatele gandului in soapta
Fara avant in aripi, fara pietre ,adulter
Cu un cuvat ramas fara uter
Fara parfum in florile dorului
Cu un strain chip, stingher

Chircita pe covorul fermecat al cerului
Mut.
Eu…fara eu
Da-mi semen si indemn.
Mie-mi.

FRUMOASA ADORMITA

2010-06-22T05:56:00.001-07:00

Fecioara ma stiu
fecioara in fiara
infierata in viu
cu cer de pustiu imbracata

Scrijelesc luna din mai spre cuptor
Las amprente in fiecare rid din violete
Mor in inele de nuci
Lacrimi dulci storc cerului sa ma tin curata
Lacrimi verzi dau marii sa ma culeaga-
mpacata

Nuferi in apa sarata
in marea din mine...

Despicata de atatea nelamuriri cu fire
Imbibata cu toate pacatele neimplinite
Cu inima in palma cu dorul in copitele inorogului timp
ratacind
Ajung sa nu mai am gene rebele

Fiecare atingere a luminii, nuiele pe ganduri
Intretaiate energii in randuri

In duminica dezlegarii de ispite
Flacari in frunze toate inimile frumoasei adormite

3 Doamne si toti 3!

2010-06-16T12:54:00.000-07:00

3 copiii nenascuti ma stiga cu numele lor neavute
Ma intreaba despre impartirea la doi
Si despre nevoile lor de lumina,
despre nevoile noastre de lumina
despre nevoile luminii de lumina

In lumina nu am gasit drumul spre ei
In uitare nu am gasit numele lor
In lume nu am gasit cei trei copii
In noi nu avem lumea de lumina
Nu ne mai nastem din tina.

3 copiii
Ca trei lacrimi impartite la doi
in atata gol de lumina
in atata impartire
in atatat despartire

Toatele fara de mine in mine ,
Adanc in adanc despetita in 3, de doua ori.
Fara nume.
Neavuta.
Strigata in scris.
De toti 3
3 Doamne si toti 3!

INVITATIE EVENIMENT, cadouri din partea autorului

2010-06-14T02:44:00.000-07:00

http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=22232

Va astept cu emotie si tare drag

CODUL FEMA - proiect nou.....

2010-05-31T03:26:00.001-07:00

Dezamagirea relationala este o boala a umanitatii!

Nu avem cum sa nu fim dezamagiti in relatie decat neintrand in asa ceva.

Dar e aproape imposibil sa nu o faci, e inuman! Cum sa nu te lasi dus de valul furnicaturilor in stomac, de incretiturile pielii, de poftele dureros de carnale si atat de ametiotare. Cum sa nu simti ca zbori si ca in sfarsit esti apreciat la adevarata valoare…ca pentru cineva ai devenit universul si ca tu poti sa infloresti. Te arunci, te lasi ..te daruiesti si……….si……apoi realizezi ca nu e chiar asa…Tu …te schimbi, el se schimba…fiecare are un gol undeva in el…unul in creier..altul in inima…..

M-am apucat sa citesc nenumarate carti despre femei si barbati, despre cum sa fii fericit in cuplu, despre cum sa iti tratezi sotia sau sa iti mentii sotul, despre originea noastra barbat si femeie, total diferita, unul de pe Marte si celalat de pe Venus,despre atitudine de invins sau invingator , despre a fi bun sau rau , fals sau manipulator, despre femei si barbati ALFA si despre strategii de seductie si coduri AVEN. O multime de carti…logice, variate,emotionale, interesante, comerciale, riguroase.

Dar evident ca viata nu se traieste in carti si nu se rezuma la teorie. Asa ca…am decis sa ies in strada…..sa MA CUNOSC si SA CUNOSC , pe teren , tot ceea ce tine de tipologie, atractie , legatura, comportament, dorinta,respingere , experimentand si consemnand.

Sunt cunoscuta ca scriitoare de poezie, eseu, proza poetica, inial imi propusesem un scop “voalat” sa scriu o carte de fictiune despre un gigolo si experientele lui , tocmai pentru a invata de la acesta tehnici si metode de seductie si de psihologie feminina, metode si tehnici de atractie masculine, psihologie si abordare masculine, chiar am conversat cateva nopti on line cu unul , dar era un fel de cunoastere indirecta neverificabila ca autenticitate si nu putea fi material bun pentru un manual. Probabil ca daca voi continua ideea va iesi o carte comerciala interesanta. Am ales apoi varianta de a scrie o carte , tot fictiune , despre o femeie in floarea varstei, care decide sa se faca “Curtezana” tocmai pentru a-si testa puterea reala asupra barbatilor, invatand retete de seductie feminina si eficienta in obtinerea scopurilor.Dar una e fantezia , unde pot fi oricine …simultan si femeia si barbatul care imi da replicile si alta e realitatea.

Am decis sa joc eu roluri, rol de femeie fatala, de femeie neajutorata, de femeie copil, de femeie vampa, de intangibila, de usuratica, de prostuta, de dominatoare etc.tote aceste roluri fiind in functie de “interlocutor”, de a ma plia pe “barbatul- obiectivul” cu care intram in contact si de a-I intuit nivelul asteptarilor, tipul de personalitate, pentru a gasi reteta FEMEII PERFECTE, pe care am numit-o FEMA

Pentru ca Femeia Perfecta exista !

Ea este in mintea barbatului la fel de vie cum este si BARBATUL PERFECT in mintea oricarei Femeii.

Mi-am stabilit marjele si limitele,pentru a nu ma cobora prea mult sub valorile personale si a nu face prea multe compromisuri, am evaluat riscurile si parametrii si am decis ca merita sa experimentez , ca asa voi ajunge sa cunosc laturi si labirinturi din mine si ca, daca voi ajunge la niste concluzii , le voi impartasii celor ce nu au curajul sa se expuna direct.

Am invatat sa evit situatii limita si sa manipulez creierul masculin.

Cartea e scrisa evident din perspective FEMININA si SE ADRESEAZA FEMEILOR .

Oricum FEMEILE sunt cele mai preocupate de dezvoltare personala , sunt mai RECEPTIVE si mult, dar mult mai COMPLEXE. Dar au o problema….nu sunt constinte de complexitatea lor si amesteca lumile, lumea emotiilor cu lumea gandurilor, lumea hormonilor cu lumea emotiiloe etc.

Si nu o spun de dragul cititoarelor, ci pur si simplu din analiza.

Pot preciza ca e o carte destinata FEMEILOR PUTERNICE, desi aceasta alaturare de cuvinte este pleonastica, pentru ca am constatat pe pielea mea ca FEMEILE au toti asii in maneca… chiar si atunci cand au rochita cu bretelute, sau mai ales atunci.

PRAF ALES

2010-03-09T07:46:00.000-08:00

Prisosuri mirabile
oamenii de piatra...

in fiecare, asteptare,
cu setea la picioare
o linie de viata , curgatoare...

mirarea-n dimineti musteste
mierea dinspre primejdie rodeste
iar zeii stau.

numai statuile vor jertfe.

se-alege praful doar de inime deserte

Nenumitul

2010-03-09T07:26:00.001-08:00

In locul nevazut, nenascut, nefacut
Cuvantul mut se intinde serpeste
Ispiteste lumina posibila
Din vina
Viata prinde contur impletind umbre
Ochiul sub pleoapele timpului, cu subinteles se roteste
In curgere
Surad celui ales
La apus adun struguri si samburi
Dulceti pe buze dupa ziua a 7
Betii in sarutul promis.
In scris
Vrajesc tainele cu incredere.
Te nasc. Iar.
Nenumitule

puterea palariei violet!

2010-01-27T02:38:00.001-08:00

Bucura-te de viata, femeie frumoasa!

Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se
topeasca in camara...
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua
trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji
din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi
frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...

Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult,
n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul,
sufletul, emotiile."

Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?

"Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea
inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu
are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai
pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese
si se bucura de viata.
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.

Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

ALEGERILE

2010-01-14T04:04:00.000-08:00

Sunt oameni care de la viata lor nu vor nimic. Dar nimic absolut. Sau vor sa doarma mai mult, sa manance mai mult, sa faca sex mai mult. In rest nu vor nimic altceva. Vor o cantitate din ceva ce nu au suficient sau cat cred ca li se cuvine. De ce sa isi puna intrebari? La ce folosesc intrebarile? Ca nu le aduc in plus ore de somn sau bucati mai interesante in pat…..Dar poate tocmai acele intrebari le aduc cantitatile de care au nevoie. E posibil ca scormonind dupa niste adevaruri sa se iveasca niste solutii care sa faciliteze accesul la o sursa de hrana mai satisfacatoare sau la o zona de relaxare mai acesibila. Dar e bine in inertie pentru unii si e bine in extaz si uimire pentru altii. E bine in ritmul cunoscut sau in neritmul necunoscutului. Orice scuturare revolta p ecei statici. De ce sa le arati acestor oameni ca trece viata pe langa ei? De ce sa le spui direct sau indirect ca se rateaza, isi rateaza sansa de a se descoperi pe ei si ca minune, ca unicitate si ca ca indirect le rateaza celor din jur i sansa de a se imbogati interior din relatia cu ei? Mai bine fug, injura, comenteaza si blameaza. Cine esti tu sa vrei de la ei altceva? Cine esti tu sa le arati si alte perspective? De ce crezi tu ca tu deti adevarul vietii?
Pai nu cred. Pai nu stiu. Imi pun intrebari, caut solutii, ma minuez!
Si daca iti pui intrebari si cauti solutii nu trece pe langa tine tocmai acea viata care iti cere de mancare, care iti aminteste ca e vremea de sex?

Problema e ca oamenii nu stiu sa se aseze unde le e locul. Nici cautatorii nici cei cu linistile. Loc sub soare e pentru fiecare. Dar cei cu intrebarile uita sa caute gradina celor ce cauta iar cei cu cantitatile nu stiu sa doarma cuminti in patul celui ce doreste somnul.

Alegerile ne apartin. De ce nu ne dam raspunsuri cu privire la propriile alegeri inainte de a accepta varianta aceea de viata conflictuala?

AJUTOR!!!!!!!!!!!!!!!

2010-01-09T06:58:00.000-08:00

Dragostea exista!
Calcati-ma in picioare! Dati-ma cu capul de pereti! Taiati-mi venele!Violati-mi poeziile! Furati-mi tot tot, t, pamantul de sub picioare si cerul....impaunati-va cu inteligenta voastra,cu regulile voastre , cu credintele voastre imprumutate, radeti de naivitatea mea, de prostia mea, de fanteziile mele nelimitate, de formele si neformele mele, de lacrimile si nelacrimile din gat, dar eu cred in dragoste,respir in dragoste, ma nasc in dragoste, ma mor in dragoste!
Cred in Acea dragoste!Cred in clipa in care ma scurg si omor timpul cu mine cu tot, cred in alchimie asa cum a crezut Da Vinci. Cred in viata de dupa moate asa cum au crezut Romeo si Julieta, cred ca acolo, in lume, in lumi,dupa lumi, intre lumi, exista cineva,ceva, pentru care nu mai trebuie sa ma machez, nu mai trebuie sa imi pun masti, nu mai trebuie sa ma rusinez ca sunt geniala in unele si stangace in altele,nu mai trebuie sa exist ! Cred ca undeva in lume o umbra se poate suprapune perfect peste a mea..in acelasi dor de soare, in acelasi dor de luna plina ,de ploaie de vara si de anulare. Cred in acea dragoste dintoteauna,tanjesc dupa ea din toate vietile si pentru ea am revenit cu atat obstinatie iar si iar si iar in viata. Nu va mai pierdeti timpul cu mine! Nu ma mai folositi ca va sunt doar jumatate, nu incercati sa ma convertiti ca va sunt doar o alta umbra, nu incercati sa ma schimbati ca va sunt doar un sablon…..schimbati –va voi in intreg si lasati-ma mie! Prima umbra negratuita !
Eu nu sunt nimic altceva decat umbra singurei mele credinte .
Daca nu ar fi nu s-ar povesti…..si nu poti tanji dupa ceva ce nu exista. Asta e limita cunoasterii Amintirea. Vreau sa imi amintesc de tine, de mine …ajuta-ma!
, ajutati-va!

2009-12-22T13:32:00.000-08:00

Cum sa ma inteleg cu urile
ce ma-ncearca,
venine
Pe sub inima dorului,
Mustind pagane
Peste ghiocul de-obraz
brazdat de furtuna suvoiului?

Cum sa ma asez
peste -ntreruperea zborului
.. si sa nu cer nimic?

Cum sa nu mai fiu ,
fiiind, numai o rana de-argint
Imbracata-n nimic?

Sa astept neasteptatul....
Cuminte,
cu gatul sufocat de toate cuvintele galgaite,
Inecate intre sensuri,
Intre saruturi oprite?

Cum sa aduc iertarea mie-mi
ca nu ascult soapta din gand,
intinderea aripilor in pamant?

Cum sa ma inteleg ,Doamne ,
cu toate aceste petale de fata din mine ..
rasfirata in toamna pustie
cand ninge viata ce sta sa vie?

Reportaj - CoraSand Frames (TVR1 - Miezul zilei)

2009-12-15T04:25:00.000-08:00

Reportaj realizat de Oana Georgescu cu ocazia evenimentului multimedia Cora Sand Frames (02 dec 2009). Interviurile au fost acordate de catre Laura Bândilă si regizorul evenimentului Mihai Lungeanu.

MINCIUNA IN OGLINDA

2009-12-10T08:16:00.000-08:00

Minciună în oglindă

Clara nu mai era cine fusese. Aşa cum nimeni şi nimic nu este defiitiv. S-a schimbat al naibi de mult şi nici măcar nu ştie dacă-i place în pielea ei actuală. Şi-a dorit tot timpul să fie altceva, să fie unică, specială, perfectă. Visa nopţi întregi la clipele în care uitându-se în oglindă s-ar fi îndrăgostit de imaginea ei. La momentul în care ar fi dansat goală prin casă în aşteptarea poveştii. Era convinsă că povestea nu putea să înceapă fără acel cadru ideal, de perfecţiune, de minunăţie. Şi povestea ar fi venit cu siguranţă pentru că minunile atrag minuni. Nu se putea uita în oglindă fără să înceapă să plângă. Şi nu pentru că nu era frumoasă, era, ci pentru că nu era cea mai frumoasă femeie din lume, pentru că întotdeauna era alta care o întrecea. Fie avea sâni mai frumoşi, mai apetisanţi, mai bogaţi, fie ochii aveau o nuanţă mai misterioaă, fie buzele se arcuiau mai senzual iar nasul era mai obraznic. Şi părul , ah părul era mai bogat, mai rebel, mai special al altora. Ce să mai vorbim de talie, de picioare, de mânuţe. E clar că va fi nefericită toată viaţa şi că nu va avea şansa să se împlinească în poveste. Pentru că Alesul ar fi găsit înainte una dintre acele minunăţii ale naturii care erau sortite s-o complexeze pe veci.
Din acest motiv a învăţat să mintă. Minţea continuu. Viaţa ei devenise o miciună în care începuse să creadă şi ea. Pentru că minţea că e veselă, minţea că e împlinită, că e fericită, că are tot ce-şi doreşte. Şi mai ales minţea că e frumoasă. Şi culmea e că erau mulţi cei minţiţi.
Se întreba adesea oare cum acceptă oamenii atât de uşor să se lase minţiţi. Ajunsese să nu mai facă eforturi în minciună. Venea de la sine. Cu naturaleţe. Toţi cei minţiţi erau atraşi ca fluturii de lumină. Îşi spunea că probabil, minciuna cuprinde ceva magic care atrage, hipnotizează. Pentru că altfel nu putea înţelege cum acei misterioşi şi intangibili frumoşi roiau numai în jurul ei.
Era clar. Trebuia să facă ceva. Să se schimbe. Să se pregătească pentru poveste.
A minţit din nou când a cerut bani pentru supravieţuire. Avea suficienţi. Avea nevoie de bani pentru a se schimba, pentru a se opera, pentru a lua de la toate acele femei tot ce aveau ele mai de preţ. Şi a le folosi în marea provocare.
A găsit chirurgul care i-a accept toate pretenţile. Greu l-a găsit.
A găsit şi averea de care avea nevoie, de la unul dintre cei minţiţi continuu, şi fără speranţă.
A făcut-o. Fără nici o spaimă. Cu cel mai adânc zâmbet.
Acum stă între bandaje şi fire, între tuburi şi alifii şi aşteaptă minunea. Cei minţiţi o mai caută din când în când la telefon, dar nu poate vorbi.Şi nici nu vrea să vorbească cu ei, pentru că nu ştie ce să mai mintă.
Chirurgul râde de câte ori o vede şi o încurajează.
Norocul ei că au apărut pe lume scriitorii şi romanele care îi alimentează continuu dorul de poveste. Mănâncă volum după volum, râde şi plânge. Zboară şi se târăşte. Ştie ce replici va folosi fără să mai fie nevoie să mintă. Va pune tot adevărul din lume în fiecare cuvânt. Va cuceri prin sinceritate. Nu va mai trebui să fie altcineva. Va fii ea însăşi. Pentru totdeauna. Şi va fi capabilă să se dăruiască definitiv.
A sosit ziua cea mare.
Bandajele au fost zvârlite cât colo.Lumiile aprinse.
Se căuta în disperare o oglindă, mai multe oglinzi, nenumărate oglinzi.
Zâmbea.
Şi zâmbetul s-a transformat în hotot de râs, apoi în plâns adânc, sfâşietor, nelumesc. Era aşa cum îşi dorise. Cu ochii Mirunei, cu buzele Ancăi, cu nasul Aidei. Era o păpuşă. Numai că ochii chirurgului erau reci. Iar ea nu mai simţea nevoia să mintă pentru a-i îndulcii privirea. Simţea nevoia să fugă din spital, să se ascundă la ea acasă şi să-şi cumpere oglinzi, multe oglinzi. Oglinzi care să o arate aşa cum este. Aşa cum merita să fie. A cumpărat oglinzi, a cumpărat lumini... Era mulţumită. Râdea, plăngea, dansa, zbura în acelaşi timp.Au trecut zile şi nopţi. Nopţi şi zile. Cine mai şie... Numai că povestea nu se născuse pâna atunci şi nici nu dădea vre-un semn de naştere. Trebuia să-şi cheme prietenii. Să-i uimească., să-i confirme minunea. A dat o petrecere de zile mari. La care a invitat-o şi pe Miruna, şi pe Anca si pe Aida. Şi i-a invitat pe toţi acei nenumăraţi, minţiţi. Au venit toţi, mai ales pentru că ştiau că li se pregăteşte o mare surpriză. Au venit la ora stabilită şi sau aşezat cuminţi pe canapele, pe scaune, pe jos. Dar nu spuneau nimic. Şi nu păreau nici muţi de uimire. Era o linişte apăsătoare. Iar Clara nu spunea nimic. Pentru că acum I se cuveanea să I se adreseze toată lumea. Pentru că acum putea fi în centrul atenţiei fără să mintă. Tăcea şi zâmbea misterios. Zâmbea cu gura Ancăi, privea cu ochii Mirunei şi mişca din frumoul năsuc al Aidei.
Cutremurul s-a produs însă în momentl în care, nu se ştie prin ce întâmplare a sosit Alesul. Alesul pe care îl ştia numai ea, din cărţi, din reviste, de la televizor. Alesul pentru care se pregătise decorul de poveste. Nu ştia cum a fost invitat la petrecere. Nici nu visa că minunea se va întâmpla aşa de repede.
Şi mai mult decât atât. Era cu un buchet de flori minunate. Erau florile ei preferate. Şi mirosea a parfumul ei preferat pentru bărbaţi. Şi părea coborât dintr-un catalog de modă după cum era îmbrăcat. Primul lui cuvânt, când a intrat în casă a fost.:Clara!?
- Am ceva pentru Clara.
Clara a zburat spre el.
- Bună, sunt Clara.
Ochii lui au privit-o uimit. Zâmbetul I-a îngheţat pe faţă. Ochii I s-au încruntat. Vocea I s-a gâtuit
-Minţi! M inţi!, Minţi!
A aruncat florile şi–a fugit.
Probabil înapoi în revistă, în cărţi, la televizor, în cataloage de modă.

Clara nu mai era cine fusese. Oglinda nu a minţit nici o clipă.

dar din dar

2009-12-08T04:17:00.001-08:00

A trecut si evenimentul...s-a potolit si focul , s-au asezat si lucrurile. Multumesc cu toate cuvintele si cu tacerile dintre cuvinte celor ce au veit la lansare, partenerilor si sponsorilor... As fi incantata sa mi se spuna impresia sincera despre eveniment. A fost o munca de echipa. Un concept nou, un experiment pentru Romania, lansare de carte fara autor in prim plan.
CONTEAZA OPERA NU AUTORUL! voi sustine mereu acest concept.
Eu mi-am facut o evaluare. Prinde sau nu la noi asa ceva? A fost efectul scontat sau nu....astept pareri.
Au fost multi bani bagati in acest proiect. Cred ca s-a vazut! A meritat sau nu? Cartile sunt bune, spun criticii si cititorii, aparent carnale, simple..dar..cu miez. Astept parerile cititorilor, nesubiective.
Am fost intrebata unde se gasesc de cumparat. In acest moment doar in trei locuri. Direct prin comenzi la adresa de mail de pe acest site , la adresa unui partenerimportant de proiect, catalin lungu, www.catalinlungu.com, si la editura Semne. Pretul unei carti este de bun simt, 15 roni, dar se cumpara la pachet ca asa au fost concepute, deci 30 de ron, plus taxe curier. Pot fi un cadou frumos! Plata se face ramburs, in momentul sosirii cartilor.... Mai multe amanunte le primiti pe mail. Din ianuaria vor fi in toata reteaua librariilor Carturesti. Va fi si o noua lansare cu aceasta ocazie.Vor fi invitati noi, alaturi de cei deja cunoscuti, Madalin Voicu, criticul Valentin Protopopescu, Mihiai Lungeanu, Laura Bandila, Catalin Lungu carora le multumesc cu drag.Le multumesc din suflet artistilor din echipa. Participarea lor m-a onorat. Va voi tine la curent. Se preconizeaza niste lansari si in tara.Fundatia CRED se ocupa de acest lucru.
Imi e greu sa "vand sfintenie pe bani" , dar sunt reguli editoriale, cu care incep sa ma acomodez.

Cu tare drag si recunostinta
Cora Sand

Cora Sand Frames - More Frames

2009-12-04T08:51:00.000-08:00

Cora Sand Frames - Multimedia Event Review (02.Dec.2009)

2009-12-03T08:52:00.000-08:00

Radio Romania Cultural - Cora Sand Frames (Interviuri) by lukat

Interviuri acordate pentru Radio Romania Cultural, de criticul literar Valentin Protopopescu si autorul grafic al expozitiei foto si a celor doua carti Catalin Lungu, cu ocazia dublei lansari de carte "Jurnal in paralele" si "Viata fara nume", scrise de Cora Sand.
(Reporter: Gabi Mitan )

Cora Sand Frames - Multimedia Event

2009-11-27T15:41:00.001-08:00

CORA SAND FRAME'S

2009-11-20T03:00:00.000-08:00

In 2 decembrie e sigur. E sigur si locul, Hotel Novotel, Sala Paris. Si ora de incepere 18.30 .Sigura si editura, SEMNE, si echipa muzicieni, actori, regizori, fotografi, critici, prezentatori,pr-isti, it-isti.SE POT CONSEMNA SI PARTENERII SI SPONSORII. POT SA SE INSCRIE SI ALTII CA E LOC..SLAVA DOMNULUI!
Un biscuit, o maslina se gasesc.....
Numai identitatea autorului nu e sigura.
Cine e Cora Sand?
Voi stiti?

Lansare de carti , TEXT integral ,PUS IN SCENA DE REGIZOR CU NUME, ACTORI RENUMITI, MUZICIENI DE RASUNET, autor SECTIONAT!

CITIND COMENTARIILE CRISTINEI am realizat ca nu am stiut sa fac invitatii SPECIALE pentru TOTI cei care din intamplare sau din acel nimic neintamplator au dat de cuvintele mele. DRAGII MEI DRAGI..as fi onorata sa fiti la acest eveniment. Ma onorati oricum prin vizite.....va sunt recunoscatoare ca imi primiti darurile acestea efemere. Cu tot sufletul in palma......a dumneavoastra
CORA SAND

NUMARATOAREA DREAPTA

2009-11-19T13:34:00.001-08:00

De la 2 la 1 e cale de-o zi egala cu prima.
Îmi dai 1000 de nume de apoi
le ţin între zâmbete, sâmburi
Silabisind lin, încet, aproape pe gânduri

Nimic înainte să stiu nu a fost împlinit.
Privirile-mi coapte asteptau devenirea.

dupa calendar,
proscris
Trăiesc în cercuri ce cresc,
Trec din cerc în alt cerc
Şi-ţi spun că te pun
Pod
peste orice abis.

Bezna căderilor nemăsurate o vezi.

Vreau multele spre care tind,fara numar, mereu
neconcrete
Sunt un copac cu tot cerul în plete
Spaţiul şoptit dintre două note
legatura magnetica dintre cifre absente
Eu prima şi a doua , însăşi singurătatea.

Într-o mie de locuri cresc şi mă doare
De zvonuri plin mi-e sângele în zare

Tu, UNUL, vii şi pleci din revenire-n revenire,
Din doi in doua spre numire

Mă ai şi tot nu stii pe cine !

Vreau să te povestesc
Vreau 7, doar 7 minute curate,
Şi iubirea din lucruri,
Naşterea…
Cum nimeni nu a-ndrăznit să-mi arate .

Mai mult decât un vis în vis,
Prima sau ultima, totuna
Trează ca pruncul,
Roşie ca gura
muşcată de măr
flămandă ca ura
la ora din marginea ultimei zi
Stă inima-mi femeie-n faţa ta
şi-aşteaptă
Numaratoarea dreapta.

CATRENE

2009-11-10T09:02:00.000-08:00

I

Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi si zei.
Nu neaga, nu afirma. Dar vezi in ochii sai
Ca nimenea nu este mai trist si mai uman.

II

Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle
Ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.
Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate
Dar totusi, nu mi-e teama: curat am fost în toate.

III

Spun unii ca exista un Creator si zic
Ca pentru a distruge, fiinte a creat.
Fiindca sunt urâte? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru ca-s frumoase? Nu mai pricep nimic.

IV

Natura cu-ale sale stihii si elemente,
Sofismul si-adevarul - îmi sunt indiferente.
Da-mi vin si-atinge harfa cu modulatii moi
Asemeni cu-ale brizei ce trece ca si noi.

V

Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Caci, în afara cupei, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.

VI

Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile întrebari".

VII

În aceasta seara vinul ma-nvata-un sens mai pur:
Cu sânge cast, de roze, paharele ni-s pline,
Iar cupa-i modelata din închegat azur.
Si noaptea-i pleoapa unei launtrice lumine...

VIII

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fii de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg,
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

IX

Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi.
Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi.
Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.

X

Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar
Si fumu-n care vântul naluci ciudate tese.

XI

Credinta si-ndoiala, eroare si-adevar,
Ca boaba unei spume, usoare sunt si goale.
Opaca sau bogata în irizari de cer,
Aceasta boaba-i chipul si tâlcul vietii tale.

XII

Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum,
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?

XIII

Putina apa si putina pîine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.

XIV

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea?

XV

Priveste cedrul mândru: atâtea brate are!
Dar nu ca sa cerseasca, ci ca s-adune soare.
Si limbi nenumarate au nuferii si crinii.
Vorbesc însa limbajul tacerii si-al luminii.

XVI

Da-mi cupa si ulciorul! Sa bem fermecatoare
Faptura plamadita din roua si eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe si ulcioare?

XVII

Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Încearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,
Aici, caci altul poate dincolo nu exista.

XVIII

Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde o mâna, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

XIX

Toti idolii pe care atât i-am adorat
Mi-au sângerat credinta cu rani ce nu se vindec.
Mi-au înecat tristetea în vinul parfumat
Si mi-au vândut la urma renumele pe-un cântec.

XX

Ma dojeniti ca vesnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios ma faceti. Si ce daca-i asa?
Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea.
Îmi apartin. Pricepeti? Si sunt ceea ce sunt!

XXI

Spuneti-mi, ce-i mai bine? Sa mergi într-o taverna,
Sau sa te tângui zilnic cu sufletul pustiu,
Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau sa stiu
De-Alah si alta viata, caci stingerea-i eterna.

XXII

Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi.
Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate.
De vrei s-ajungi la pace si la seninatate,
Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi.

XXIII

E-april. Pluteste-n aer o vraja de nespus.
Se nasc din nou sperante si-ndemnuri de a fi.
Fiece floare alba e mâna lui Moisí
Si-n fiecare briza respira, blând Isus.

XXIV

Acest vas fu odata un biet îndragostit
Gemând de nepasarea unei femei frumoase.
Iar toarta era bratul ce mângâia mâhnit
Suavul gât cu-atingeri usoare, de matase.

XXV

Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mâine.
Tu bucura-te astazi! Atâta îti ramâne.
Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
Caci mâine poate luna te va cata-n zadar.

XXVI

Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

XXVII

Coranul, cartea sfânta, citimu-l câteodata.
Dar cine se desfata din el în orice ceas?
Pe cupa plina însa o maxima-i gravata
Pe care zi si noapte o soarbem cu nesat.

XXVIII

Ni-i vinul si prieten si aur si noroc.
De cer nu ne e frica, nu-i cerem îndurare.
Caci suflete si inimi si cupe si ulcioare
N-au teama de tarâna, de apa si de foc.

XXIX

Cât de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii".
Cum poate el sa simta în zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfânta a a clarului de luna?

XXX

Nimic nu mai m-atrage. Da-mi vin! În asta seara
Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta.
Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea!
Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara...

XXXI

Traiesc iar anii tineri. Aprinsul tamâios
În flacari sa ma arda, caci, iata, vine ceata.
Vin! Nu importa care. Nu sunt pretentios.
Pe cel mai bun gasi-l-voi la fel de-amar ca viata.

XXXII

Am întrebat Savantul si-am întrebat si Sfântul,
Sperând c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune.
Si dupa-atâta râvna atât se poate spune:
Ca am venit ca apa si-o sa plecam ca vântul.

XXXIII

De ce incertul mâine te tulbura mereu?
Caci nu sta în putere sa-i schimbi de astazi fata.
Traieste-adânc prezentul! Iar mâini? Nici Dumnezeu
Nu ar putea sa-ti spuna ce taina-ascunde ceata.

XXXIV

Dincolo de pamânt si infinit
Catam sa aflu cerul unde vine.
Si-un glas solemn atunci s-a auzit:
"Si cerul si infernul sunt în tine."

XXXV

Cel ce-a cules în viata al cunostintei Mar
Pe-adevarata Cale purta-va pasii sai.
Numai acela stie ca azi e ca si ieri
Si mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintai.

XXXVI

Acum din fericire doar numele persista.
Iar cel mai vechi prieten tot vinul nou ramâne.
Mângâie cupa plina. E singurul tau bine
În ora asta goala, în ora asta trista

XXXVII

Viata se grabeste, rapida caravana.
Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana!
Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa...

XXXVIII

Un joc ce se repeta e viata - si tu stii:
Câstigul e durere si moartea fara nume.
Ferice de copilul sfârsit în prima zi...
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume.

XXXIX

Zefirul racoreste obrajii rozelor
Si-n umbra parfumata ne mângâie extazul.
Atât de plin de vraja si de noroc e ceasul,
Ca tristul ieri dispare ca fulgul de usor...

XL

Aceste ornamente pe cupa delicata
Un bautor le-nscrise cu mâna-nfrigurata.
De dragul caror gene le-a vrut asa de fine?
Si-o sa le sfarme, poate, îndurerat de cine?

XLI

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nebunilor nu spune durerea niciodata.
În zâmbet sa te ferici de toti semenii tai.
Nadejdile, ascunse sa-ti stea de lumea toata.

XLII

Întorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrâu.
Am renuntat la ceruri, la rugi si cele sfinte.
Oriunde este-o cupa, Tu ai sa vezi, Parinte,
Cum curge-n gâturi vinul ca apa într-un râu.

XLIII

O Mâna-ascunsa scrie si trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o sa stearga vreun cuvânt.
Nici lacrimile toate nu pot sa stearga-un rând.

XLIV

Betivule, imensa urna, eu nu stiu cin’ te-a modelat.
Stiu doar ca poti sa-ncapi trei vedre si stiu c-ai sa te sfarmi curând.
Mult timp am sa ma-ntreb atuncea: de ce ai fost oare creat,
De ce-ai fost fericit si-acuma - de ce nu esti decât pamânt?

XLV

Esti trist? Adu-ti aminte ca-n jur atâtia sufar.
Si ca dureri mai grele în univers pot fi.
Alege-ti o femeie cu sânii albi, de nufar.
Sa n-o iubesti. Nici dânsa n-o sa poata iubi.

XLVI

Olarul sta în fata rotii. Cânta.
El modeleaza solduri de ulcioare.
El cranii mândre de sultani framânta
Si ofilite mâini de cersetoare.

XLVII

S-aprind alti zori! Descopar din nou splendoarea firii.
Cui sa-i aduc prinosul în clipa asta sfânta
Când mii de flori si buze se daruiesc iubirii?
Copila, lasa harfa, caci, iata, pasari cânta...

XLVIII

Bea vin! Curând vei trece si tu supremul prag.
Si nu vei lua cu tine nimic din ce ti-i drag.
Aceasta-i marea taina: laleaua scuturata
Nu înfloreste iarasi, o Saki, niciodata.

XLIX

De ai alaturea de tine doua masuri de vin si-o cupa,
Sa bei în orice adunare, si când esti singur iarasi bea!
Caci Cel ce face si reface tot ce-i în lume nu se-ocupa
Nici de musteti ca ale tale si nici de barbi cum e a mea.

L

Un punct pierdut e lumea în haosul imens.
Toata stiinta noastra: cuvinte fara sens.
Om, pasare si floare sunt umbre în abis.
Zadarnic este gândul, iar existenta - vis.

LI

Grabite ca si apa si repezi ca un vânt
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si, totusi, doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mâine.

LII

Cât timp voi încerca sa umplu cu pietre marea nesfârsita?
Dispretuiesc si libertinii, dar si credinta ipocrita.
Voi merge-n Rai sau în Gheena? Dar mai întâi e-adevarat
C-aceste stranii tari exista? Care din voi le-a vizitat?

LIII

Priveste! Trandafirul se leagana în vânt.
Ce patimas îi cânta de sus privighetoarea!
Bea! Ca sa uiti ca vântul va scutura azi floarea
Si va lua cu dânsul fermecatorul cânt...

LIV

Khayyam cosea la cortul filosofiei. Dar
Cazu în creuzetul mâhnirii. Si-atunci fumul
Fu spulberat de Parce în patru vânturi. Scrumul
L-a dat pe mai nimica un negustor avar.

LV

De-i dam sa bea, si-un munte o sa danseze-n soare.
Dispretuirea cupei e cea mai grea smintire.
Tu-ai vrea sa schimbi paharul pe viata viitoare?
Dar vinul este-un suflet ce da desavârsire.

LVI

Te chinuieste gândul ca faci mereu pacate.
Din orice bucurie o vina ti-ai facut.
E fara rost tristetea, Khayyam, caci dupa moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.

LVII

În vin cel întelept gaseste extazul celora Alesi.
El ne reda si tineretea si ce-am pierdut si ce ni-i dor.
În flacari aurii ne arde ca-ntr-un vârtej ametitor.
Dar si tristetea ne-o preschimba într-un izvor racoritor.

LVIII

Priveste-n jur: durerea cu mii si mii de fete.
Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete.
Ridica însa fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plângi.

LIX

Imperiile toate pentru o cupa plina!
Toata stiinta voastra pe parfumatul vin.
Cântarile iubirii pe glasu-i cristalin
Si slava lumii pentru curata lui lumina.

LX

Beau vin si mi se spune de unul si altul:
"Sa nu mai bei, caci vinul dusman este de moarte
Al lui Alah". Atuncea, zic eu, pentru Prea-Naltul
Voi bea pagânul sânge. E-un act de pietate.

....

Omar Khayyam

lumi paralele intersectate la orizont

2009-11-06T10:55:00.000-08:00

Am intalnit virtual niste maini pricepute. Mainile unui suflet. O poezie a necunoscutului si a negrului din alb. Mi s-au finalizat copertile de carte .... iar negrul din alb a devenit un fel de lumina promisa. Clara , fara mutatii genetice.
In 2 decembrie aceste realizari vor intra in "istorie"!
Multumesc, ma nigar!

Ultima piesa deteatru a EVEI

2009-10-13T08:21:00.000-07:00

Piesa de teatru avea succesul scontat. Actorii îşi dădeau măsura talentului ţinând sala cu respiraţia tăiata. Iubirea, ura, bucuria, hohotul, circul, toate păreau reale, decupate cu grijă din viaţă.
Numai eu, femeia în roşu, eram îngheţată. Priveam ca la un acvariu din alt acvariu. Auzeam respiraţii, foşnete, şoapte împrejurul fotoliului în care mă tolănisem. Simteam esenţe amestecate, din dreapta un iz de tutun prost, din stânga parfum stident de cocotă. Un danf de ţuică ajungea şi el vag, dovada că la teatru e bine să vii puţin ameţit. Dar ce contau toate astea? Ce mai contau? Toate acele respiraţii neuniforme, acele vibraţii, acele emoţii ale unor nefericiţi….
Ştiu că toţi sunt nefericiţi!
Dacă erau fericiţi nu îşi iroseau fericirea venind să se încarce cu „fericirea” servită de „măscăricii fericiţi” de pe scenă. Dacă erau ferciţi în sufletele lor nu mai era loc pentru nimic altceva din exterior, pentru nici o emoţie nouă, nu mai puteau sa se identifice cu Lady, Sir sau Duc…,personaje de tot soiul ce defilează pe toate scenele.
Caricaturi peste tot, pe scenă, pe fotolii, la toalete, pe străzi.

Eu, Ea, femeia în roşu, martor si spectator, a simţit, a gustat, a înţeles, a trăit revelaţia realităţii.
A venit la teatru ca să fie teatrală!
Conştient.
Mâine, la răsărit, avea să se sinucidă!

Scisoarea ei de adio va fi “Ultima piesă de teatru a EVEI”

Voia să gasească un moment de pauză ca să poată să se ridice studiat de la locul ei cu numărul 13- ciudată coincidenţă- şi să se ducă direct pe scenă.
Dar râsul chicotit al cocotei cu tone de parfum o scoase din minţi.
De ce să aştepte până dimineaţa actul final?
De ce să mai piardă timpul ei şi al tuturor actorilor amatori din această viaţă?

Ce ironie, gândi trist, să nu pierd timpul ca să câştig netimpul.

Se ridică graţios, ca o divă. Făcu o mişcare de vedetă dându-şi pletele bălaie pe spate şi rămase o clipă locului , în picioare, nemişcată. Auzi forfotă în spate. Aceştia erau sigur deranjaţi ca pierdeau jocul de pe scenă.
Aproape misca buzele cand isi zise amar " ce setat e omul....nu se poate focaliza pe o scena spontana. El vrea mereu ceva previzibil chiar daca se plictiseste de moarte "

Cocota ma trase de mana sa ma asez, dar o privesc de sus in timp ce ii urmaresc strambatura si dispretul snob. Sunt mai frumoasa.
Sunt cea mai frumoasa femeie din lume pentru ca sunt Alba ca Zapada si am muscat deja din marul otravit.
Nu ii zambesc, nu ma stramb, nu am nici o reactie. Exersez deja Frumoasa Adormita. Dar ma pun in miscare pentru ca altul imi e catafalcul.
Spectacolul meu a inceput.
Ma lovesc in treacat de cate un genunchi, de catre un bombeu, de catre un colt de fotoliu. Rochia lunga, de eleganta altor vremi, permite prin crapatura generoasa sa fie ridicata intr-un gest de regina de bal. Sandalutele fine cu tocuri de 12 imi dau un echilibru fragil. Ca viata insasi....ridic din umeri „ Ei si, daca o sa cad o sa fie si mai interesant....ma voi ridica si mai spectaculos.....Creez tensiune...”
Imi zambesc. Ochii imi ard in lacrimi neizvorate. Nu plang pentru ca sigur ar ingheta inainte de a curge si..nu am motive....Asistam doar la o piesa. Sunt un personaj, un actor....Nu am de ce sa plang feirbinte.
Scena mea incepe sa intre in centrul atentiei. Cei pe care ii deranjez au reactii diferite, vocifereaza, comenteaza in barba.......le-am luat ceva din spatiu si timp, ceva din serviciul pentru care au platit, ceva din lenea creierului venit la relaxare si anticipare. Mai in spate un grup aplauda. Saracii, cred ca fac parte din spectacolul mare. Am un rol interactiv...sunt partea "picanta" a piesei!
Actorii , pe scena, datorita rumorii din sala , isi pierd din coerenta...isi schimba inflexiunile vocale si chiar fac pauze neadmise.
Sala incepe sa aplaude mersul meu lin, in valuri, spre scena. Le place noutatea. Vor ceva, mereu altceva. Parca cer lumina pentru mine, femeia in rosu, ce se strecoara printre randuri.
Ma opresc pe culoar pentru a-mi aranja faldurile rochiei. Pe scena s-a facut liniste. Omul de la lumini, in sfarsit, pune reflectoarele pe mine. Ma intorc instinctiv spre sursa de lumina si ma simt orbita. Chiar si lumina artificiala iti ia vederea o clipa. Ma apar instinctiv....plec in sensul umbrei...
Publicul aplauda din ce in ce mai tare.
Actorii s-au adunat la marginea scenei si ma privesc incruntati si nedumeriti.
Ma indrept ca o regina spre scena insotita de lumini care pe rochia mea rosie dau reflexe de foc.
Ajung la trepte. Actorul in varsta sare in ajutorul meu si imi intinde mana. Ma aduce in mijlocul scenei. El e primul care simte "dramatismul" momentului, unicitatea lui si "intra imediat in noul rol". Imi zambeste. In sala se face iar liniste mormantala. Ceilalti actori se retrag pe laturile scenei si ne urmaresc cu aceiasi curiozitate cu care ne privesc cei din sala, dar nu renunta la incruntare si la mainile incrucisate pe piept sau in solduri.
-Zi, domnita, incepu tatae grav, cu ce-ti pot fi de folos umilii tai servitori?
Imi vine sa rad. Asta ma crede nebuna de legat si se poarta cu mine ca si cum as fi scapat de la 9 si pana vin aia cu camasile de forta ma tine ocupata.
Il privesc rece direct in adancul ochilor, continuu, pana ii ingheata zambetul. Isi muta privirea. Il domin. Se simte jenat ca a abordat aceasta strategie. Simte. Imi da drumul la mana si ia o pozitie rigida, demna, soldateasca. Tace. Asteapta. Imi da cuvantul.
Ma intorc spre sala si privesc de la stanga la dreapta. Vad in sfarsit cum se vede lumea de pe o scena. Se vede in penumbra, niste contururi. Neinteresant.
-O sa ma sinucid!
Am zis tare, cu voce de actor, calm, profund, din diafragma.
Am zis ca o certitudine, ca un deznodamant, clar, nenegociabil.
Cateva clipe e liniste de pestera. Apoi se straneste din nou un val de sunete neclare.......
Actorul tanar si frumos sare ca ars.
-De ce, frumoasa doamna? Cum asa?
Ma uit la el si il tintuiesc cu privirea aceia atat de masculina care scaneaza si dezbraca instantaneu. Nu il vreau, nu imi pasa. Nu vreau nimic.
- Trebuie sa mor!
Acest trebuie, zis atat de raspicat din gura mea, starneste iar valuri de sunete..
-Cum adica TREBUIE? intervine roscovana grasuta de pe scena, cu vocea ei pitigaiata, de mahala de lux.
O privesc de sus...sunt mult mai inalta, dar nu din cauza asta, nici pentru ca sunt mult mai frumoasa( avem o boala, noi femeile, cu comparataiile astea instantanee), nici pentru ca sunt mult mai desteapta, mai buna sotie, mama sau amanta. Pur si simplu pentru ca se vede ca ea nu intelege.
TREBUIE este o consecinta
INTELEGEREA duce in TREBUIE
lipsa de SOLUTIE duce in TREBUIE
INUTILITATEA duce in TREBUIE

- Nu exista iubire! strig din toti rarunchii.
In sala se aud aplauze, se comenteaza, se rade.
-Cum nu exista iubire? Nu ati iubit niciodata?se baga in vorba iar tanarul.
Dupa o pauza de cateva minute in care mi-am revazut tremurul fiintei inaintea primului sarut, arderea in timpul noptior de pasiune pura, degetul aratator in manuta copilului meu...oftand.....zic sec si definitiv:
-NU!
-Cum nu? se aud voci in cor.
-Frumoasa doamna, nu cred ca e posibil asa ceva, intervine cu ingaduinta tatae. -----Sunteti superba. Pareti chiar o actrita. Uitati, publicul chiar a crezut ca sunteti una de-a noastra, ca faceti parte din spectacol...si, intorcandu-se spre public,...oameni buni, nu e actrita. Nu e din piesa. E o necunoscuta.
Sala ia foc.
Tatae intorcandu-se spre mine:
-Cine esti frumoasa doamna?
-Nimeni!
-Inteleg ca vrei sa ramai o anonima, e in regula, dar de ce ai venit aici la noi? Trebuie ca ai un scop..altfel te duceai asa...oriunde...nu-i asa?
Imi smulge un zambet.
-Nu vreau sa raman o anomina.....vreau sa fiu NIMENI.
Sala aplauda.
E destept batranul. Are ochii mari, albastri, plini de povesti ...Si-a recapatat puterea si atitudinea masculin paterna. S-a centrat. Simte ca stabileste o legatura, o conexiune. Tatoneaza.
Tanarul, desi e frumos.....e pierdut. E spectator pe propria lui scena fara replici si argumente.
-Hm , da. Ma gandeam ca e ca in folclor, ca in zicala "cui pe cui se scoate". Am veit la teatru ca sa elimin teatrul din viata, din lume. Nu exista iubire in viata! In acest teatru exista?
O pustoaica baietoasa se ridica vioaie din stanga salii si striga cu glas cristalin:
-Exista, exista iubire! Eu iubesc!
O privesc incurcata..parca ma vad acu.....destui ani..dar nu apuc sa misc nici un muschi al fetei ca alti si alti spectatori o imita.
-Si eu iubesc!
-Si eu iubesc!
si ,la um moment dat, toata sala e in picioare si striga in cor, in timp ce aplauda
-Si eu iubesc! Si eu iubesc! Si eu iubesc!
Si eu si actorii ramanem fara replica privind uimiti specacolul de la picioarele scenei. Spectatorii sunt entuziasmati, se simt bine, vibreaza toti la fel. Unii se strang de maini, altii se saruta.
Lacrimile imi tasnesc din ochi, instantaneu.
Sala se potoleste. Se focalizeaza pe lacrimile mele si asteapta ca un catelus sa ii fie aruncat un nou cerc dupa care sa alerge, sa se implice...E insetata de actiune de ceva care sa ii certifice valoarea, sa ii justifice existenta....
Tinerelul vine si ma ia de mana.
-Vezi, oamenii se iubesc. De-asta suntem oameni, ne diferentiem de animale, pentru ca ne iubim, noi putem iubi!
Plansul mi se transforma intr-un hohot de ras care aproape ca ma ineaca.
Reactia mea il face sa isi inghita vorbele.
Zic, plina de ironie:
-Ma poti iubi?
Se repede sa imi raspunda:
-Da, cu siguranta da, da ..si se pune in genunchi ca un Romeo in fata unei Juliete, asa cum probabil invatase la cursurile de actorie luandu-mi glezna in mana.
Redevin statuie
-Cat de mult ?
-Mult, mult de tot!
Imi e mila de el. In clipa asta el chiar crede ce spune. M-a scanat cu mintea lui de barbat viu si a concluzionat " e buna!"..de ce sa nu o pot iubi?....de ce sa se sinucida?..si ar fi si un moment bun de marketing si as deveni poate eroul...as salva-o de la sinucidere si as deveni chiar personajul principal..Doamne cat e de excitant succesul.....
Am gandit bine pentru ca privirea mi-a coborat expresiv, descoperindu-i secretul. Cand a ridicat ochii a realizat ca stiam si s-a inrosit.
-Atunci sinucide-te cu mine!
Toata excitatia lui de erou a disparut ca prin farmec. S-a ridicat ca un arc si s-a indeparta de mine ca de o vrajitoare.
In sala s-au auzit cateva hohote de ras apoi s-a asternut iar linistea.
Roscovana, neobisnuita pesemne cu rolul de spectator, a simtit nevoia sa-si demonstreze abilitatile de comunicare si empatie feminina.
-Draga mea, nu stiu care este motivul pentru care vrei sa faci asta..probabil ca ai suferit mult..ca noi femeile...si devenind teatrala, catre sala, noi femeile, suntem toate numai suflet, ne daruim , ne risipim..si in timp ce vorbea se inflacara trecand de la statutul de actrita la intruparea femeii.. „Nu merita! nici un barbat pe lumea asta nu merita sa faci asta pentru el, chiar daca ti-a omorat sufletul, ti-a consumat tineretea, ti-a secat mintea..nu merita sa iti iei viata!”
Nimeni si nimic nu merita sa te duca la un asemenea gest. Crede-ma! Stiu ce spun!
Si..parea ca ea chiar stia ceva!
Femeile din sala o aprobau ..unele aplaudau. Nu isi mai tineau partenerii de maini si se trasesera cat mai spre marginea fotoliilor ca nu cumva sa fie atise...
-Nu merita!se auzi o doamna spre 60 de ani de la balcoane. Nu merita! am doi copii..am trait ca o sluga si? si nenorocitul asta ..si intr-un gest de emisiune tv proasta, ii dadu omului chel si pricajit din stanga ei cu o geanta –papornita in cap..Omul se apara disperat, injura si iesi bombanind din sala ..si brusc, ca la un nou semn si altii ii urmara si se porni un hohot si un urlet si o cearta ..un haos de nedescris in sala. Unii s-au ridicat si au plecat..altii asistau din fotoliile lor si se inchinau.
Fortele de ordine intervenira prompt si ii scoasera din sala pe razboinici.
Sala ramase goala. Spectacolul era clar un esec.
Nu rad, nu plang, inghet si mai mult. Oamenii acestia, aceiasi oameni, acum cateva miute aplaudau, se sarutau si strigau in cor ca si ei se iubesc. Nu altii, aceiasi!
Roscata e incruntata. Daca ar fi avut o geanta si pe „acel’ barbat in fata care a dus-o la concluzia ca nimeni si nimic nu merita, ar fi proiectat-o si ea in capul acestuia
Mai au rost intrebari precum „de ce?”
-Ce spuneai? O intreb luand-o de mana si uitandu-ma in ochii ei cu tristete. Ca nu merita?
-Pai nu ai vazut? Nimeni si nimic nu merita sa te aduca in pragul de a face asemenea gesturi definitive.
-Deci TREBUIE! Nici macar nu am dreptul la alegere. Daca nimeni si nimic nu merita ..atunci pentru ce?
Revolta i-a ramaes intre buzele pregatite sa imi mai aduca argumente. Parea ca pentru o clipa il intelese pe TREBUIE.
Batranul, mut de prea mult timp, sari in fata mea si cu o energie incredibila ma lua in brate si incepu sa a sarute pe fata, pe gat, pe ochi, pe barbie,tinandu-mi fata strans intre mainile aspre si facandu-mi imposibila eleberarea.
-Meriti, meriti, Tu meriti! Toata viata mi-am dorit o femeie ca tine, te-am visat, te-am venerat...Te iubesc...esti superba, esti minunata, esti atat de vie!
-Eu?! Si impingandu-l cu putere, stergandu-mi fata cu gest de sila.....Esti nebun? Esti deja trecut......
Tanarul rade.
Batranul se tranteste pe scena si incepe sa planga.
Tanarul energizat de puterea tineretii vine sa ma infrunte.
-De fapt ce vrei de la noi Femeie? Esti frumoasa, nu pari nebuna si nici saracuta nu prea pari ca toalele de pe tine fac ceva parai. Esti cu stil si asta se mentine tot cu bani.
Deci?
-Asta voiam sa aflu de la voi. De la voi actorii si de la publicul insetat de teatru. Voi, care jucati zilnic, despre orice si mai ales despre iubire..voi EXISTATI? Voi iesiti vreodat din rol?
Roscata...se repezii.
-Evident, apoi isi musca buza de jos intr-o clipa de sinceritate profunda cu ea insasi si isi inghitii cuvintele pregatite...apoi zise trist,dar sigur:
-Jocul te contamineaza!
Batranul de jos ridica fruntea si striga cu ultimele forte:
-Cine suntem noi sa iti spunem? Ce vrei de la noi? Suntem simplii muritori, muste pe fata pamantului, fara importanta, nimeni!
Rad
- Si eu sunt NIMENI!
Tanarul se duce la batran, il ridica si mi se adreseaza peste umar.
- Eu nu sunt nimeni. El nu e nimeni , spre public, tu nu esti nimeni, nici tu, nici tu... toti avem o viaia, o cariera, iubim, plangem, facem copii, sadim pomi..noi suntem CINEVA, avem cate un nume.
Daca dumneata vrei sa fii NIMENI te priveste. Si dialogand cu sala :
-Sunteti de acord cu mine ca nu e treaba noastra?
Daca doamna in rosu vrea sa dispara este treaba ei, sa se sinucida...sa se evapore, dar sa o faca discret, anonim, sa nu ne tulbure noua existentele, sa ne lase cu dramele ei ca nu sunt exceptionale, toti le avem pe ale noastre, sa ne lase cu teatrul ieftin....vindem si cumparam si noi ....
De ce se agata de noi? De ce vrea sa ramana in mintea noastra? Noi nu o vrem! Nu avem nevoie de ea!
Pleaca Doamna! Si arata autoritar culoarul spre iesire.
Numai ca introcandu-se spre mine ca sa ma determine sa ii urmez gestul ..ma vazu ghemuita in mijlocul scenei, plangand in hohote cu capul pe genunchi...chircita si sfarsita.... exact in locul de unde tocmai il ridicase pe batran.
Si ca la un semn, toti trei venira la mine sa ma mangaie.
-Gata, gata..nu e dracul asa de negru.....nu mai plange asa..e sfasietor.....e doar o piesa...nu pune la suflet.....
-De ce nu lasati omul sa sufere? Sa moara?” Suferinta e buna! Terminati cu teatrul..lasati-i pe oameni sa fie nefericiti! Asa vor deveni constienti de ei. Suferinta te invata!. Iti poate da un sens. Eu plang pentru ca nu mai am nici macar suferinta.
Reflectorul care ma tintuia de cand am purces spre scena se stinse brusc ca o stea cazatoare. Eram in umbra si liniste .
Nimeni nu mai intelegea nimic. Nici macar eu. Venisem la teatru sa ma vindec de viata prin moarte teatrala, dovedind nerostul.
Si acum sunt o actrita ieftina..patetica....o diletanta. Ma vad cu ochii tanarului, ai batranului, ai roscatei, ai publicului, ai femeii in rosu, martor si spectator, alt personaj iesit din tipare, neadaptat, sfidand regizorul, autorul, fiinta scpata din ea insasi si din legile firii.

finalul in varianta tiparita

11 oct ore 16 in Iron City

2009-10-09T01:14:00.000-07:00

D’ale fetelor - Pariu pe Prietenie, 11 octombrie 2009, ora 18:00 Iron City de Sorin Teodoriu

# Detalii

AVERTISMENT:
Aceasta creatie contine limbaj licentions sau denaturat, nuditate excesiva, etc...

Arata creatia.

Încă din copilărie se iscau dispute între fete şi băieţi... dacă ele se jucau cu păpuşi, ei preferau maşinuţele. Dintotdeauna fetele nu au fost înţelese de băieţi şi întotdeauna ele au fost mai mature ca băieţii cu cel puţin trei ani. De când e lumea-lume, când fetele purtau pălării, erau delicioase... când băieţii purtau pălării, păreau nişte prostănaci cu aere de intelectuali. Dacă scrisorile fetelor erau roz, parfumate şi pline de cerculeţe zâmbitoare... scrisorile băieţilor erau albe, pragmatice şi pline de prescurtări.

Pariul pe Prietenie de duminică 11 octombrie 2009, va fi o confruntare în care poeziile lui Mircea Cărtărescu vor lupta împotriva liricii de dragoste a lumii. Muzica va aparţine fetelor... băieţii vor avea libertatea să admire, să aplaude şi să ovaţioneze. Dacă va fi loc, se va dansa...

Se vor duela în texte:
Mariana Modolea, Nicoleta Petrache, Emilia Dănescu, Cora Sand şi Sorin Teodoriu, George Dumitru, Teatrul InDArt

Vor cânta:
Codruţa Lojewski - Mihai Lojewski (Grupul Folk Cantos)
Cătălina Beţa
Cipriana Şerbu - Filip Şerbu
Nicoleta Pălărie
Laura Bândilă
Cristina Andrieş

Pentru prima dată în public:
grupul DOMINO cu Oana Cotu şi Mariana Modolea

Dacă vreţi să vă prindeţi în joc, vă aşteptăm la ediţia Pariului pe Prietenie numită D’ale fetelor.

Intrarea liberă.

Adresa clubului Iron City
strada Blănari nr. 21 (subsol) vis-a-vis de Club A
Rezervări după ora 17:00 la numărul 0721 223 343

cronica evenimentului si poze tot pe www.bocancul-literar.ro se gasesc ... la rubrica :cronica pariului din 11 oct 2009. M-am simtit excelent, acasa, intre ai mei...si..o sa revin cu drag la invitatiile atat de calduroase.

sunt libera de mine

2009-10-05T02:36:00.000-07:00

"Sut Libera s-aleg cu cine
dar eu sunt libera cu tine"
CU MINE....

Sunt libera
sa imi caut cuvintele dincolo de samburii din mar

sunt libera
sa sap, frate , sa sap
pana dai iar de raiul de dupa primul iad

sunt libera, in ispita sa ma dezbrac de cuvant
sunt libera SA FIU
numai cand SUNT

atitudine de invingator

2009-09-21T13:41:00.001-07:00

Atitudine
Unui castigator nu-i este niciodata frica de pierdere. El poate escalada Everestul sau poate alerga la un cross sau poate visa la femeia pe care o iubeste. Poate iubi banii, poate iubi viata agatata de tumultul si zgomotul infernal al civilizatiei, ori poate visa sa castige intr-o zi armonia si linistea vietii. Orice dorinta, orice vis, orice facem si orice gandim devine un instrument existential, un fel de drum orientat catre un scop mai mare. Viata nu este o competitie intre unul si altul, ci o competitie a fiecaruia cu el insusi. Micile teluri sunt broderii pentru marile teluri. Totul este sa stim, sa intelegem, sa facem din fiecare clipa un soi de riulet, ce se duce firesc si cu bucurie catre "mare". Ce vrem, ce dorim, incotro mergem ne spune fiecare gest si fiecare gand al nostru.

Ne pregatim mereu pentru a castiga sau pentru a pierde, orice altceva ni s-ar parea ca facem. De aceea, una dintre marile intrebari ale vietii este: "Pentru ce ma pregatesc acum; pentru a pierde sau pentru a castiga"? Si vom striga, poate, in cor: "Dar toti vor sa castige"! Si nu-i deloc adevarat. Caci noi invatam mai mult sa pierdem decat sa castigam. Exercitiul pierderii a intrat in felul nostrum de a trai. Parintii isi invata copiii sa piarda, crezind ca-i invata cum sa castige si aceasta nu-i decit prelungirea unei erori sociale, care pune mai mult pret pe minciuna decat pe adevar, pe aparente, mai mult decat pe sentimente adanci. Parintii isi invata copiii sa se joace cu dragostea proprie. Sa se prefaca mult si bine, sa-si mascheze emotiile si sa-si infranga vulnerabilitatea. N-avem voie sa parem slabi si de aceea ne este interzis sa plangem in public, or sa povestim despre lacrimile noastre.

Cei care se tem de pierdere, se tem de castig. Capacitatea de a castiga este si capacitatea de a participa la viata, a indrazni, a avea curajul, a cere, a striga, a cauta, a spera si a avea incredere in castigul tau. Indoiala sau frica sunt semnele unei spaime interioare adanci, care arata ca nu esti pregatit sa castigi. Caci noi castigam si din ceea ce pierdem in mod aparent. Facem aceasta zi de zi, dar nu cautam, nu privim, nu ascultam si, ca urmare, nu intelegem. A plange nu inseamna a suferi toate privatiunile posibile, a te lasa desfacut in bucati de durerile mistuitoare care incearca viata ta, ci a te exterioriza asa cum simti, cum esti, cum traiesti in tine propria stare de slabiciune. A sta aproape de sufletul tau este un alt fel de a intra cu fast in imparatia cerurilor. In fata pierderii nu trebuie sa fim puternici, ci... doar noi insine. Noi, cei ce nu stiu daca vor respira in urmatoarea clipa, cei smeriti in fata fiecarei zvicniri de frumusete sau de suferinta, cei capabili sa spuna "te iubesc" sau "te urasc"... Castigatorii si puternicii isi afirma slabiciunile, pentru ca cei ce pierd sa deseneaze pe chipul flamand al existentei, o masca de fier. Doar o masca, in spatele careia se ascunde suferinta si degringolada sufleteasca a oricarui invins. Pierde cel ce se teme de castig, caci a castiga inseamna a recunoaste vulnerabilitatea si nu puterea ta.

www.esoterism.ro

TES MIERE

2009-09-17T07:49:00.001-07:00

razboaiele din mine se dau de-a dura
ma rasfir ....
mi se da branci!
de-a berbeleaca peste valea formelor
labirintic coboras in neant
prapastie ,
poale in valuri
apa statuta, cascada de dor,
la izvorul singurataii adap doar spaimele si clipele
pe mine ma las chircita in asteptarea norocului sadit candva de ursitoarea trista.

inchid ochii stransi in intuneric
lumina sa iasa din doua neguri

astept prabusirea.

atunci voi stii ce a mai ramas din mine!

pentru cine va rasari norocul furat!

desi regina
construiesc faguri

Scot mierea din primul pacatul

-N FIERE CUNUNATA

2009-08-29T08:49:00.000-07:00

Sunt ca o apa prinsa de carcei,
Vartejuri,
Fara pietre aruncate...
Lumini de licurici imi stau cercei
Adusi pe buza-ti de dorinti stricate.

Sunt ca o apa prinsa de carcei
ce se ineaca in deserturi , toata

Sunt si nu sunt ...de piatra atarnata
La malul firii -n fiere
cununata.

partaj

2009-08-27T00:37:00.000-07:00

Daca te-as imparti cu intregul
ai iesi un minus adanc, dar clar
Ai insemna un rest vag
Ai insemna ceva.

Daca te impart cu o jumastate
Te pot aduce in cate o noapte
sa afli despre adunate
Despre urme si umbre
Despre neluate

Daca te/mpart cu mine
pot spune ca ai putea sa fii intreg
Ai putea sa te aduni de prin spatii inchise
Din limite si abrevieri
Spre lumi interzise pana spre ieri

Dar de te-mpaart cu nimicul
Din tine
Din tina
O vina ma imbraca in vina
Venina de lipsa cuprinderii....
ma impart la mine mereu
cu rest intre spatii si timp
ma schimb
Si nu-mi mai ajung.
Sa te-ating.

Muscata Gura de Rai

2009-08-27T00:27:00.000-07:00

Acum
mai nemuritoare decat eternitatea
la ceasul mortii iubirii acesteia
indraznesc sa ma lepad de primul cuvant
Indraznesc sa daram zidul carnii
Indraznesc sa mai fiu in aceasta lacrima
ce va unge rana clipei.
Indraznesc sa mor iar.
Sa nu ma chemi inapoi.
In viata ta..eternitatea e marginita de spaime flamande.
am marul lui adam in gat de cand ti-am incolacit nenasterea.
Gura de rai a devenit venina.
Sarut otravitor de prea mult dor.

Nasterean-n fiere

2009-08-24T05:54:00.000-07:00

Nu trebuie sa intelegi nimic.

Nimicul viu este si arde.

Femeia cu plete de soapte nu vrea sa insemne,
intre viata si noapte .

Vrea libertate in piele..herghelii de pacate
Strunite de mana infipta
In tremur.

Femeia da din dor pe gustate...

Buze siroinde de gust dulce-acrisor
...muscatura de vraja....cutremur si fior..

Nu trebuie sa intelegi..
plansul e chicot si rasul chemare...

Femeia fecioara impleteste taine-n zare,
goala...
cai de lapte si stele in umbra inimii
si rod de avant in pantecul firii,
devenirii, nuntirii...

Ce sa-ntelegi...ca trece spre parere?

Femeia amintire naste fiere.

Blestamul EVEI

2009-08-17T06:34:00.000-07:00

Sarpe, sarpe,
rupt din coasta
Cu haina de vina aleasa
ce se schimba de cu seara
din fecioara in fecioara
te blestem asa din plin
sa te-ncolacesti cu jale si dorinta de senin
Si de-a fragedei dorinte plina-ti gura de venin,
sa te musti pana-n finta...
Sa scapi raiul din destin

Inima cu salba

2009-08-17T06:02:00.001-07:00

Ridurile inimii mele se falesc
Parca isi arata scofala

Daca mai bat e semn ca sunt ca marea
Ca valul...ma duc si revin
Respir intre riduri ...ma-nalt si ma-nclin

Intinderea inimii nu are rost
legile sunt asezate pe sarma
Un gand le infige cu clesti ...
capul in jos..cauta stele in tina ,seminte in zbor
amintirea din urma.

Inima sta pe pridvor si toarce ...incalcit fuior....
Amestecate itele, noduri si noade
Leaga de ea amprente..bocanci de soldati... de falsi` zburatori de iscoade
Pe la capete sfoara o roade

Inima are riduri

Inca asteapta vaslasi in izvoarele ce au deja albii...
haiduci
Scanteile-n suflet aprind focuri vii
Prapad intre paduri , ape si ceruri pustii
Bocanesc cerbii ... inima salta ..
Pune-i tu, inimi scijelite o salba!

Femeia uitata-n fecioara

2009-08-17T05:46:00.001-07:00

De ce n-a putut sa se intample de-odata
n-am sa -nteleg,
n-am sa accept.

fata jumatate botezata ,
jumatate udata de iubirea furata,
a asternut poalele tineretii
in calea venitului.

si venitul veni viu
si pleca mai tarziu.
dar nu s-a uitat peste umar sa-si vada ursita,
nu a scuturat copacul rodului pentru insemn,
nu a stropit cu nectar inimile dorului…

a trecut ca o boare...

seara in dinineata se transforma in licoare
in ploaie de vara
femeia uitata-n fecioara
nascu doar asteptarea
si astepta sa moara.

DACA

2009-07-25T08:05:00.000-07:00

KIPLING

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

A tainei inchinare

2009-07-12T18:24:00.000-07:00

Iubesc si nu stiu ce iubesc
Ma caut si gasindu-ma ma neg
m-aplec spre ochi cu rauri tumultoase
fara vrere
ud primaverii floarea in durere

iubesc si tac..langa taceri sunt cioburi
m-asez pe palme sa-nteleg pustia
plec fruntea sa ma uite din inalturi
inghit cu nod rostirea, nemurirea

nu stiu de ce -mi mai salta trupul
cand aruncata-n timp se-ntinde nebunia

iubesc ecoul...glasul lui promite
si rad in soapta de nimicuri sfinte

doar eu imi beau cu dor prelinsa rana
sunt cea mai tainica fecioara din icoana
sunt la intrecere cu nerabdarea
sunt ..mai presus de toate
a tainei inchinarea.

trifoi cu patru foi de rod

2009-06-26T10:53:00.001-07:00

Sentimentul de inima grea trebuie ca a incercat pe fiecare, intr-un fel sau altul…..
Inima atarna si cand e goala ( cum o fi asta in sensul brut, pentru fizica?) si cand e prea plina, de da pe din afara si nu are unde sa se reverse..
Inima are un sentiment al utilitatii gratuite, un Dumnezeu al rostului, ca florile, ca pietrele...... Se invioreaza cand da si darul ii este primit...se umple de un bine, tremura, palpita si se simte usoara , zboara...se recreeaza, se autoinsemineaza.
Nu poate da pe din afara asa...sa inunde nimicul nimicului si sa nu rodeasca rod sfant, din rodul sau...
In inima cresc numai esente...seminte fertile...gestante...cum sa arunci, cum sa irosesti asa, de dragul risipei? din erori apar mutatii....
Ar insemna sa nasti iar religii, sa definesti pacatul....mirajul celor 3 in D......
Inima golita atarna ca un uter epuizat......urla dupa embrion...dupa nastere.....
Inima nu are echilibru....echilibrul ei e ritmul...
Pamantul, daca nu s-ar roti, ar cadea si s-ar sparge ,.s-ar turti ,s-ar desumfla... fasait.....Pamantul e o inima!
Creierul e in balanta, are emisfere si magistrale de legatura si echilibru..Creeaza linisti spontane din iluzii si minciuni de rod...Nimic nu pare inutil, nici macar risipirea.......pacatul are antidot si vinovati cu solzi....iarba artificiala nu cununa gandaci.....
Inima are ritm...mare..,mai mare..accelelrat...lent....Fara ritm, inima nu mai e inima...e piatra.
Acceleratia ajuta nasterea..E ca un incubator...
frica si sarbatoarea, intrerupatoare pentru vibratii.......mereu ajung in acesti poli......
Pamantul are doi poli..creierul are doi poli..numai inima are 4 sau patru...
Vorbeam undeva ca iubirea trebuie ridicata la patrat ca sa ramana constanta, la fel ca lumina..O fi magia incifrata a dimensiunii a 4/a?
Pot umple si reumple si darui X4?
Unde sa nasc? In iarba ....gandacul de pe deget.....
Trifoi cu patru foi pe rana rodului

Scrisoare constanta la patrat

2009-06-25T07:18:00.000-07:00

Scrisoare catre primul Iepuraş de pluş cu marsupiu pentru bileţele de dragoste primara.

Bitu,
Te pot iubi ca atunci când vedeam în tine un Zeu şi ca atunci când am vazut în tine un prost.

Omul e un Zeu şi un Prost în acelaşi timp.
Şi eu sunt Zeu...Si eu sunt un simplu om, prost. Asta nu îmi schimba fericirea şi iubirea.
Am înţeles subit ca Iubirea e singura constanta pe lumea asta...la fel ca lumina şi daca vrei sa “stai” odata cu ea....sa rezolvi relativitatea lui Enstein trebuie sa o ridici la patrat!
Zeii se iubesc, sunt însaşi îubirea! Oamenii Urasc.....sunt Proşti....aleg asta.....
Daca tu eşti ZEU şi eu sunt adesea proasta ca nu te mai recunosc. Daca nu eşti ZEU eşti prost ca te dai ceea ce nu eşti!
Zeii IUBESC!
Proştii URASC!

Când îmi vei vorbi despre iubire cu limbajul iubirii voi înţelege. E singurul libaj pe care îl mai înţeleg.
Când vorbesc în limbajul de dincolo de iubire, eu sunt PROASTĂ ca nu înţeleg ca nu aşa ma poţi înţelege în esenţa.

Înţelegi ceva?
Nu din acest bileţel pus noaptea la 3 în pantof…deşi nu e Moş Nicolae…, din Viaţa, din Iubire, din TINE?
Asta e un mesaj pentru un iepuraş de care am uitat de mult...pastreaza-l, numeroteaza-l....
Ţi-am spus ca numai proştii uita frumuseţea, nimicurile esenţiale, simplitatea?
Numai Dumnezeii, Zeii....îşi pot aduce aminte esenţele chiar daca au fost proşti şi le-au uitat o clipa.
Dumnezeii pot sa îşi aminteasca şi sa renasca frumosul......e dansul în spirala...în ADN....împrejur.
Mi-am amintit ca eşti cel mai frumos vis al meu din mine.
Poate ca eşti Dumnezeu?
Tu ce îţi aminteşti ca eşti?
Pune raspunsul in iepuras...

BARBATUL CARE NASTE

2009-06-13T02:36:00.000-07:00

În noaptea asta am sa-ţi împlinesc o fantezie care zace în tine de secole, dar pe care nu ai ştiut sa o defineşti. Simt ca e în fiecare barbat, dar e nespusa în cuvinte pentru ca barbaţii nu se întorc spre ei înşişi decât arar, vor jocuri ce pot fi jucate pentru a câştiga.
În noaptea asta îţi propun primul joc. O sa ne pierdem. O sa îţi dau tot trupul meu pentru a putea simţi puterea feminitaţii , intensitatea trairilor emoţionale, ritmul inimii în dans , explozia orgasmica feminina, cascadele de dor...
Întinde-te! Hai, lasa-te în valul fiinţei tale. Lasa garda jos! Aici nu mai exista competiţie sau razboi. Femeile ştiu sa fie slabe, vulnerabile şi sa se bucure de asta.Pentru ca asta e puterea. Suntem atât de mici pe cât ne credem de indispensabili existenţei. Dar ştim ca nu e aşa şi ne îmbracam în orgolii. Masculin....dur...Întinde-te. Lasa-ţi trupul sa aluncece în el însuşi, dincolo de azi...
Deschide-ţi întâi narile... Respira încet.....adânc.....Simţi.....? E aât de pala aroma, dar e atât de patrunzatoare.... de...amestecata, de piele arsa de soare, transpiraţie uda, roua, miros de dorinţa....salbaticie...
Am pus pretutindeni esenţe exotice, tutn ars,lamâie, scorţişoara şi mosc....masculin amestec...sa îl recnoşti , sa te relaxezi şi sa simţi cum simt mirosul
Azi TU eşti EU!
Ţi-ai imaginat vreodata cum ar fi sa fii în locul meu? Macar pentru o clipa, pentru o naopte?
Nu te încorda! Nu e definitiv! Nu-ţi fie frica de necunoscut.... Sa devii brusc atât de frumos cât toate dorinţele barbaţilor la un loc. Simţi aroma ispitelor din aer?Puterea fragilitaţii, tentaţia misterului. Eşti atât de fina ca orice matase. Uite, urmareşte-mi cu pielea mâinile unse cu acest mir vrajit...miere în lapte, vanilie şi lacrimi de fericire. Nu-i aşa ca nu credeai ca toate celulele pielii tale se pot înfiora chiar aşa, ca vibreaza chiar înainte de atingere.
Luna îţi umbla pe piele.Îi simţi argintul?Viu?Umed şi rece.....Lasa –te iubita total., vreau sa îţi arat câta esenţa este în tine, câţi feţi frumoşi, nascuţi sau promişi ar ucide pentru umbra surâsului tau, pentru caldura rasuflarii tale sacadate....aşa...
Simte-ma! Sinte-te! Doar îţi amintesc depre tine Despre partea sechestrata din tine!
Nu încapi în cuvinte..
Gâtul tau....câta poezie de-a lungul lui, sub lobul urechii...Şoaptele mele prind forma şi caldura. Danseaza tremurând de dor....Dulceag...Da...gâtul e atât de subţire în mâinile barbatuluiUnic,în mâinile lui Hercule.Toţi au darul de viaţa şi moarte asupra femeii în acele clipe. Mâinile pot sa strânga într-o clipa şi sa nu mai existe nimic, sau pot sa coboare spre sâni şi sa framânte precum olarul.Simţi...creşte dorinţa...creşte arcuirea. Pieptul zvâcneşte....E moale, e tare...E precum o fructa proaspata cu aroma de viaţa...mi se bucura buzele...gustul..parca sta sa ţâşneasca izvorul.....jucauş. Electrocuteaza atingerea cu vârful dinţilor şi zâmbeşti umed...Ştii ca univesul se hraneşte cu fiecare gura ce suge prunceşte. Mâinile cauta...cauşul pântecului se deschide...E chin amânarea...e necuvântare. Aromele în valuri mustesc....Vrei mai mult decât atingere, vad , s-a deschis calea, vrei greutate, apasare....ritm...eşti la un pas de neştiut, dar anticipezi caderea....urcarea....Placerea vine şi pleaca, roteşte....
Coapsele se deschid precum aripile..se întind....fiecare cât mai departe..spre poli.....Parca te rupe cineva cu scopul de a face loc luminii sa intre direct în adâncul tau...
Curg ape nedefinite, licori magice în centrul fiinţei, exact între aripi...
Tremuri confuz.. Nu ştii cine sau ce eşti..arzi.....te încorzi şi vibrezi în ritmul meu…..vrei mai mult , mai mult…..înca puţin….Foarte puţin…..o sa simţi cum vulcanul poate sa erupa în sfârşit , dar…înca puţin….sa te mai ating cu gust de tine…Daca aş fi în deşert şi nu aş avea apa mi-ai da saliva ca sa supravţuiesc, ştiu…acum simţi altfel….
-Da, Da, Da…..
-Aşa….minune vie…urla , înfinge-ţi unghiile în sângele meu, mâinile...în par, în carne, în miros....
Ai intrat sau ceva a intrat? Eşti?
-Daaaaaaaaaaa, Nuuuuuuuuuuu, Mmmmmm
-Poţi deschide ochii?
Zâmbete-mi! Îţi beau lacrima ţâşnita în colţul ochiului.... Am fost Tu , câteva clipe?Tu ma vrei în fiinţa ta?
Cauta-ma numai când poţi sa sadeşti în mine lumina ta.
Fa-ma sa nu ma mai ştiu , iar ! Ia-mi fiinţa şi feminitatea, daca te-am convins. Atunci, numai tu naşti!
Nu asta ai visat dintotdeauna?

RELIGIE NOUA

2009-06-11T10:27:00.001-07:00

Traim într-o lume de expunere şi de disperare dupa nopţi albe, spectaculoase. Funcţioneaza mimetismul, artificialul , spiritul de turma, aşa ca, hai şi noi, cuplu tânar şi frumos sa ne condimentam existenţa. Unde..?
În noile lacaşuri urbane de închinare noctura , clubrile.
O “instituţie” noua despre care ni s-au spus poveşti cu iz de “no limit” şi exotic. Un club cu specific rusesc, votca şi Nataşe frumoase.
Atmosfera fabricata, înghesuiala, lumina difuza şi haine cu sclipici, mulate sau sumare.
Muzica antrenanta mai digerabila decât inepuizabilul ritm de haus, mai aproape de carne şi iluzie.
Peste tot, mişcari lascive sau demonice din rotunjimi şi extremitaţi, atingeri mai mult sau mai puţin directe şi priviri, nesfârşite priviri lunecoase.
În club, oamenii devin faruri. Îşi plimba ochii ameţitor dintr-o parte în alta, de la o blonda la o bruneta, de la un braţ musculos la un dos apetisant, de la un buric încercelat la un decolteu sfidator....
Şi alcool mult, foarte mult, baut cu disperare, dat pe gât cu scopuri epatatnte, de a demostra fie puterea financiara, fie rezistenţa fizica, fie pentru a renunţa cât mai repede la luciditate şi a intra în atmosfera euforica ce face totul mai agreabil şi mai uşor de atins.
Şi daca nu te contaminezi, sau nu te laşi dus de acelaşi val, ai ratat tot. Aşa ca, doua umbreluţe chinezeşti tot trebuie sa îţi agaţi în par.
Barbtul care te însoţeşte, care te scoate în oraş ca sa te distreze,iubitul, pe masura paharelor dovedite, devine mai atent împrejur, face clasamente din ochi, ridica din sprâncene, scoate fumul pe nari ostentativ şi ‘şmecheresc”, identifica fetele ce sunt “la program”, încearca sa ghiceasca preţul şi bea cu naduf de cald sau din senzaţia de sufocare ca nu e singur.
La chicotelile şi bataile lor din gene raspunde în gând şi din când în când având comentarii rautacioase la adresa intangibilelor de situaţie, direct în urechea iubitei.
Dar sigur are preferinţe şi iubita ştie şi ştie ce vrei sau ce ai vrea sau ai fi vrut....
Nataşele au farmec, au energie neobosita, înceara permanent, au strategii şi reţete sigure, zâmbesc felin sau pervers, danseaza cu un ales sau alegator ,dar nu renunţa la alternative, se mai ating de un potenţial, arunca ochiade împrejur, sorb zgomotos cu buze înflorite din paie interminabile şi peste umarul tau îşi masoara cota în ochii celui interzis pe moment.
Şi pentru ca e distractiva degradarea,are farmec superficialitatea, intri în joc şi vezi pâna unde.
Aşa a aparut pariul.
-Pot fi ca ele, daca vreau , dar pot fi şi ca tine , Zmeu.
Nu înţelege exact, dar râde.
Încep:
-Pe care o vrei tu , iubitule?
Se uita mirat şi excitat la mine. Crede ca voi intra în şabloane.
-Nu ma intereseaza...
-Da, da....
Comand o bautură colorata cu pai....şi-ncep sa beau studiat.....privind ţinta preferinţa estetica de consum a iubitului . Privirea-mi arde, devoreaza, invita.
Aşteptam succesul, dar nici chiar aşa. Nataşa mea înalta, dura, carnala se desprinde din dansul de consum din braţele unui celui fara nume şi îşi apropie buzele de urechia mea dându-mi parul la o parte întru-n gest de mângâiere. Îmi şopteşte senzual. Râd.
Îşi ia paharul de pe bar şi îl îndreapta spre mine ca un noroc în eter şi cu degetul aratator îmi da de înţeles ca eu sunt Aleasa.
Iubitul meu e bulversat.Ma trage de umar şi ma întreaba intrigat:
-Ce ţi-a spus, ce ţi-a spus.... ?
- Secret ! Ce uşor e sa ai succes la femei!
Ma trage de mâna şi ma întoarce spre el. E ieşit din veselia generala. Nu îi mai place. Nu mai e stapânul iluziilor despre loc şi despre el.
La ureche Nataşa îmi spusese cA sunt frumoasA şi cA pentru ea nu conteazA ce sArutA la noapte, dar ar prefera o frumuseţe......Şi dacA nu vreau singurA, ne face discount la amândoi pentru cA prea suntem frumoşi.....reducere serioasA, nu glumA, chiar 50%.
MA închin. PArAsim lAcaşul ,eu euforicA, el melancolic. MA uit la el......e rece.....
Are dreptate Nataşa...suntem frumoşi.
Acasa îl fac sA se închine, îi spun cA nu mA cheamA Nataşa şi nu am preţ, dar îi fac discount 100%.
RAmâne ca iubitul meu sA îşi stabileasca singur preţul, în club şi oriune.
MA închin pentru asta.

MAYA aduce LUMEA DE JOS in BUCURESTI

2009-06-09T09:45:00.000-07:00

Sambata 20 iunie ora 19.00

Scriitoarea Mihaela Moraru(Maya) vă invită la o nouă lansare de carte. Evenimentul are loc la
Muzeul National al Literaturii Romane
Bulevardul Dacia Nr. 12, sector 1, Bucuresti
Tel: 021-2129651 Vă aşteptăm

Cora Sand a gasit un cuvant in inima pentru ea.....

EVeA +6

2009-06-07T05:33:00.000-07:00

EVEA + 6

EVEA + 6

EVEA + 6

Stau pe o “tron” şi simt cum netrebuinţele îmi parasesc corpul cu logica şi ritmul lor, care nu au de-a face cu mine, cu mintea mea… Au logica şi ritmul lor, de nimeni necautate şi neexplicate în cuvinte din lipsa de focalizare, din tabu. Scriu cu cheful de a diseca multidimensional limitat ceea ce se întâmpla cu o fiinţa umana într-o clipa.
Puteam sa fiu în momentul naşterii sau în momentul morţii. Poate ca sunt....
Dar eliberarea asta este cunoscuta de fiecare prin proprie experiena încat nu mai trebuie explicata.
Constat. Trupul şi mintea funjcioneaza separat!. Aş putea sa scriu nenumate poveşti, sa traiesc în mii de personaje, sa fac sex, sa fac copii, sa mor, sa înghit apa, sa am întâlniri de gradul 4,sa simt în piept sabii de samurai sau cuie în mâini şi coroane de spini, sa beau sânge dar, în acelaşi timp sa ma gasesc aici, sa -mi las corpul şa se elibereze de inutil, sa receptez cu narile şi sa privesc lumina difuza din încapere, sa-mi înghit saliva, care la rândul ei are gustul clipei, în funcţie de amintirile alimentelor sau de cheful glandelor. Aş putea mânca în acelaşi timp...aş putea turna pe gât lichide în timp ce lichidul cald îmi paraseşte trupul cu zgomot susurat.
Corpul şi mintea sunt separate!
Fiziologic sunt un corp al unei femei! Aşa mi s-a spus! Am organe genitale specifice.
Vulgar, conform definiţiilor atât de standardizate, femeia în asemenea ipostaz a nu este o imagine acceptata, deci în viziunea umana, nu exista.
Imaginea aceasta încrunta memoria ambelor genuri! Şi eu ma strâmb! Toţi o fac din motivaţii diferite, evident!
Femeia de pe “tron” st apâneşte scirsul!
Asta e de-a dreptul monstruos!
Şi estetic şi intelectual!
În timp ce corpul îşi joaca rolul, ideile i se rotesc şi mintea i le încheaga liniar pentru a le aşeza în concepte inteligibile.
Femeia simte! Deşi scrie rece, neinhibata – ceea ce este un atribut masculin dovedit- are un tremur al conştiinţei inimii, are un cerc extrasenzorial care o mângâie şi îi atinge pielea.
Femeia se vede 3.
Tatal, Fiul şi Sfântul Duh.
Toate ecuaţiile sunt rasturnate de însuşi creierul pe care femeia asta îl vede cu ceea ce crede ca e şi ceea ce se spune ca exista, adica un al treilea ochi, dar în doua.
Femeia asta vede cele doua emisfere ale creierului şi un pod magistrala în ambele sensuri deschis. Vede o unda de energie, ca o scânteie electrica cum trece în ambele sensuri spre cei doi “munţi vulcanici” şi vede adesea ciocnirea energiei ....Uneori se întâmpla chiar la mijlocul podului, ca acum..
Aşa vede şi pixul scriind pe hârtie , vede parca şi literele cum danseaza înainte de a se înşirui în cuvinte, vede şi trupul chircit .şi simte tot ceea ce trupul transforma în mişcare perceptibila. Nasul curge, parte din piele are mâncarimi şi cere scarpinat, reacţioneaza la atingere şi se face ‘ de gaina” pe o suprafaţa calculata numai dupa legi geometrice proprii.
Imaginea celor doua emisfere legate de podul de energie nu e mereu la fel de intensa, se estompeaza în funcţie de celelalte imagini derulate pe ecranul exterior sau de focalizarea conştiintei, dar nu dispare pentru ca nu e întrerupta de nici o clipire. De aici certitudinea ca aceasta privire nu este umbrita de “pleoape” `si depaşete spatiul lui 3 D....şi daca nu sunt pleaope nu vor fi nici lacrimi.....
Femeia se ridica, se spala cu apa rece care îi ajunge direct” în suflet” , zâmbeşte într-o oglinda , îşi spune ca e frumoasa şi ca asta nu e întâmplator....va afla ea şi cauza asta, şi vine sa se întinda graţios într-un pat , cu toate cuvintele dupa ea, pentru a descrie mai apoi toate gesturile şi trairile şi descoperirile....reîncepe sa scrie şi sa reechilibreze timpul redarii. Îşi aprinde lumina , pentru ca nu vede tocmai bine.Se înveleşte ca sa nu mai fie atenta la senzaţia de frig de pe pielaea ei. E suficient de rece înauntru. Întotdeauna când intrâ în “realitatea” adânca simte raceala şi spaţiu atât de vast ca şi cum cele doua emisfere cu puntea lor cu tot nu ar avea limita oaselor craniene.
E rece şi afara, afara din camera, e întuneric şi ploaie. Se aude ploaia, se simte mirosul ei difuz.
Femeia închide geamul şi revine în pat.Nu e decisa sa închida televizorul din care se aud voci, muzici şi se revarsa culori mişcate şi siluete nedefinite. Femeia degusta gândurile, cu o mâna sprijinita pe tâmpla stânga şi vrea sa ştie neştiutul ca sa îl pune în cuvinte şi sa îl aduca afara . Fara scop. Cu banuiala de efect.
Nu ştie nimic. ( nu pentru ca e femeie!). Nici macar nu ştie de ce are acest impuls de a ştii.Nu are scopuri. Nu are nimic, poate doar o chemare în şoapta cuvântului mut.realizeaza instinctiv ca nu se are nici pe Ea, altfel nu s-ar mai cauta ! Nu ştie cine sau ce e Ea !. Nu ştie de ce ar trebui sa ştie cine e ea.
Simte ! Pentru ca simte, se limiteaza voit , dar nu de ea, în limitele simturilor, senzaţiilor, fiziologiei şi a conceptelor.
Femeia din tiparul ei, simte!Pulseaza. Aceasta zvâcnire stârneşte valuri energetice ce strabat tot ceea ce o cuprinde, cu sensuri spiralate, axiale, cu interferene şi contaminari şi nu exista pauza. Nici nu se clipşte! Simte aproape de certitudine ca atât timp cât va fi în ceea ce se numeşte « viaţa » energia o va invada ritmic, curgator, mioritic şi în trup şi în minte. Nu ştie însa cine consuma mai mult şi daca exista surse de energie alternative. Atenta oarecum la conum se pare ca mintea consuma mai mult, sau doar consuma….Şi consumul se produce deoarece este neregula. Deşi zace în ea un potenţial uriaş, infinit mai mare decât are corpul, mintea e haotica şi orice haos este o risipa. Puntea, probabil ca e singurul loc stabil. E ancora. Atunci c`qnd se produc scântei apare vederea rece...conştiinţa. Conştiinţa sporadica, fiind în pruncia ei, nu are puterea stabilitaţii, e în faza de Rai...de natural...deobservat nu de acţionat. Nu a aparut nici un şarpe. Neavând putere nu are nici ispita.Ispita graviteaza numai în jurul puterii iar conştiinţa nu cunoaşte putere. Femeia are însa probleme. Axa duala nu este cea mai stabila. Are nevoie de punctul de intersecţie pentru a se elibera de schzofrenia multipla data de neînţelegerea circuitului trup, minte, inima, nentelegere care duce adesea la isterie şi depresie. Crucea nu e cruce daca nu se bate macar un cui în mijloc. Cuiele batute în margini sunt doar acccesorii ale crucii...”cercei”
Pironul central este “inima “ crucii.
Femeia, oricât de ignoranta, oarba, scala ar fi, are conştiinţa centrului.
Simţul +6 a un embrion grafic. Inima femeii e cuiul din Minte! Femeia e mereu împarţita în 3. Tatal, fiul, duhul.

Probela universala apare atunci când se deschide atât de mult încât primeşte în pântecele ei înca o viaţa. Atunci toate axele se rastoarna. Are doua inimi mari, un trup aglutinat, o minte tulburata de fiziologia scapata din lanţuri. Vorbim de dou cruci, ca şi cum una nu ar fi fost de ajuns.....
Femeia redevine haos pulsând in devenire....

Din când în când, elimina din ea resturi, ramaşite, şi zâmbeşte conştient ca noua, în imaginea ideala din ochii tutror.

VIATA FARA NUME integral

2009-05-13T16:12:00.001-07:00

Viaţa fara nume

Mersul pe jos e o redescoperire de-a mea. Frumoasa, eleganta, rebela, dornica de a-mi scutura cârlionţii realizaţi cu efort noapte de noapte prin dormitul cu bigudiuri în cap….am început sa ma bucur de lume, strecurându-ma în ea.
Merg ore întregi pe jos şi sunt atenta la absolut tot! La vântul care îmi scutura buclele, la soarele care îmi vine direct în faţa, la fiorii de frig pe care mi-i provoaca o adiere de vânt rece….
Sunt atenta la paşii mei…la ritmul lor pe caldarâm, la zgomotul facut de tocuri pe diferite suprafeţe…la felul cum reacţioneaza picioarele mele dupa un anumit timp de atâta mers, la durerile provocâte de mers, sau de strânsul pantofilor noi….Îmi ascult respiraţia. O urmez. O schimb şi o observ …şi constat ca ritmul are legatura cu respiraţia.
Sunt atenta la sunete. Niciodata nu am fost cu adevarat atenta la nimic decât cu jumatate din capacitate…E ceea ce se spune, popular, faceam totul cu jumatate de inima, sau…fara prea multa tragere de inima. ( sunt atenta mai nou la toate maximele populare şi e fascinant, dar asta e o alta poveste!)
Niciodata nu am fost atât de atenta la sunet. Întâi am început sa fiu atenta la sunetul paşilor mei….apoi l-am integrat în sunetul oraşului.
Claxoane, ţipete, voci trecatoare, râsete… boxe şi melodii amestecate, latrat de câine… ţipete…
E o scena care parca s-a deschis din senin.
Îmi place rolul de martor! E nedefinit şi provocator! E un amestec între uimire şi ego. Dar îmi place, pentru ca adesea, nu mereu, ma integrez atât de mult în peisaj încât uit de mine!
Am ombilicul netaiat! Revin! Ma fura câte o melodie prinsa din zbor şi încep sa o fredonez în minte. Trec nenumaraţi paşi pâna sa realizez ca nu asta vreau! Ca iar am alunecat în iluzie!
Iar eu am ales definitiv realitatea.
Ma uit la oameni.
Realizez ca am o faţa vesela şi relaxata şi sigur asta mi se reflecta în înfaţişare.
Oamenii ma privesc la rândul lor uimiţi. Vad asta. Îmi trece prin minte fiorul de întrebare: Oare de ce se uita aşa? Ei ce vad?
Unii îşi dau coate. Poate ma vad frumoasa. Poate am ceva nelalocul lui, un şliţ desfacut, un sfârc ieşit prin camaşa, un ruj şters într-un colţ de gura, un rimel curs…
Ma uit atent câteva clipe la fiecare în parte. Sunt întreaga şi fireasca. Neutral. E un fel de : am curaj în orice.
Nu mi-e teama sa înfrunt priviri, mirari, reacţii, vorbe…Am aceeaşi atitudine şi când trec pe lânga oameni singuri şi când intru în mijlocul grupurilor..Isc adesea comentarii. Unele spuse cu voce tare , dar cel mai adesea şoptite, înfundate…Se aud chicoteli dupa trecerea mea. Femeile şi tinerii chicotesc cel mai mult. ( tinerii când au şi câte o puştoaica în grup…). Poate ca par nebuna! Sau poate ca femeile au un al 6-lea simţ care le transmite ceva ce nu le poate lasa indiferente .
Zâmbetul meu o fi nelumesc, arian…..acum îmi zâmbesc mie!
Ideea e ca am observat ca un om atent atrage atenţia instantaneu.
Nu poate trece neobservat.
Am vazut asta şi când am fost îmbracata elegant, luxos chiar, şi când mi-am tras pe mine o pereche de blugi şi un tricou.
Pun în balanţa şi faptul ca oriunde ies sunt atenta la felul cum stau lucrurile pe mine, atenta la calitate şi armonie……
Şi asta poate fi o consecinţa a reacţiilor….
Şi arat bine, dupa standardele sociale, sunt ceea ce se spune vulgar, o femeie buna!!
Ideea este ca sunt în centrul atenţiei la rândul meu…nevoit!
Şi ceea ce e interesant e ca nu ma preocupa înţelesul comentariilor, cantitatea şi conotaţia acestora.. Când eram atenta parţial, prindeam bucaţi de reacţii şi începeam sa le interpretez şi sa le decodific creîndu-mi singura un sentiment de nesiguranţa.
Acum nu. În clipa în care trec, am trecut. Se deschide alta secvenţa. Alţi oameni, alte sunete.
E ca şi cum s-ar fi deschis marea şi eu trec mai departe fara sa interpretez sunetul valului care se închide în spatele meu cu oftat.
Şi…mergând aşa….printr-un parc….am înlemnit. La propriu. Nu am mai putut sa fac nici un pas.
Doi ochi negrii , intenşi cum nu mai vazusem, m-au pironit pur şi simplu.
Nu vedeam decât acei ochi şi o umbra masculina la câţiva paşi de mine ce se desprindea dintr-un grup.
Ma vedeam oprita, dar nu puteam sa continui sa merg.. Eram toata o emoţie noua pe care o primeam din plin şi în minte şi în inima simultan.
Aşteptam sa se întâmple ceva.
Nu îmi era teama!
-Buna, frumoasa mea!
-Buna! M-ai electrocutat. Nu am putut pleca de aici…
-Hai!
-Hmmm, Hai!
Ne-am luat de mâna şi am plecât.
Nu ştiu spre ce, nu ştiu spre unde.
Eram atenta la cadenţa paşilor noştri.
La zgomotul facut pe asfalt, la respiraţia mea ce se accelera….
Eu aveam pantofi aurii, el avea adidaşi albi, clasici, mari….zâmbesc! prejudecaţi?
Ma fascinau paşii noştrii simultani.
Nu am vorbit nimic.
Eram legaţi de acest ritm şi de o mana. Mâna mea dreapta în mâna lui stânga.. Ne ardeam reciproc.
Mâna mea stânga era îngheţata. Parca nici nu ştiam ce sa fac cu ea. Îmi atârna inutila.
Ma întrebam de ce nu vorbim, dar mie nu îmi venea sa scot nici un sunet.
Mâna lui era mare, mult mai mare decât a mea şi asta îmi era suficient.
Mare şi puternica. Ma strângea tare, aproape ma durea.
Dar era bine.
Era înalt. Îi ajungeam pâna la umar. Ma vedeam mica în comparaţie, o copila, protejata.
Şi… nu mai vedeam oamenii, nu mai auzeam sunetele. Realitatea mea se focalizase pe alta realitate.
Decupam viaţa. Mâncam viaţa ca pe un sandwich în straturi!

Am ieşit din parc fara sa ne spunem nici un cuvânt. Era cald, abia trecuse de amiaza.
Am ajuns în dreptul unei maşini, nici veche, nici noua, verde. Nu ştiu marca ..dar parca asta conta?
A apasat pe telecomanda unor chei, din mâna libera de a mea , mi-a deschis portiera şi m-a invitat sa intru.
Cu greu am putut sa îmi stapânesc un strigat….şi am reuşit numai ţinându-mi respiraţia. Era tot ce visasem o viaţa cu privire la imaginea ideala a barbatului, a frumuseţii masculine: înalt, frumos dur, sexy, masculin, haiduc, brunet, cu parul puţin în vânt, rebel, atletic, puternic.
Parea desprins din reclamele cu ţigari straine de pe vremea când se difuzau.
Nu zâmbea, doar ma ţintuia cu privirea ce-mi parea rece de atâta siguranţa.
Am urcat. S-a aşezat la volan.
Mirosea a scorţişoara şi tutun, dar mai mult a scorţişoara.
Mirosul meu preferat!
O clipa mi-a saltat gândul: de unde ştia? …şi spontan mi-a venit sa îmi dau drumul la fantezie şi sa creez imediat povestea care sa ma învaluie şi mai mult….ca el ma ştie, ma ştia de mult..m-a mai vazut…m-a urmarit….ma dorea dintotdeauna…..etc, etc...dar nu, mi-am scuturat cârlionţii şi m-am întors decisa în realitate.
Toata viaţa am trait în şi din iluzii şi am suferit!
Nu exista trecut, viitor şi poveşti!
Exista acum!
Acum traiesc asta fara şcenariu şi planuri.

A zâmbit prima data când mi-a vazut scuturatul de bucle! Dumnezeiesc diabolic barbat!
Am salivat. Toate simţurile mele de femeie vie mi s-au activat. I-am simţit mirosul şi mi-a venit aproape rau. L-am privit altfel, aplecându-ma spre el…ca o fiara în calduri. L-am vazut cum se înfioara sub privirea mea, sub unda mea de pofta. Pupilele cu care ma pironea constant s-au dilatat instantaneu. Mi-a luat mâna dreapta şi mi-a pus-o direct pe barbaţia lui care statea sa explodeze în blugi. Era atâta tarie şi vibraţie încât am retras mâna ca arsa însoţita de un ţipat, un amestec de spaima şi uimire şi bucurie şi …
A râs! Atât de masculin, atât de senin, atât de grav!
În tot timpul asta conducea parca din instinct pentru ca nu îşi lua ochii de la mine decât bucaţi de secunde…
Nu ştiu unde urma sa ajungem, dar voiam sa ajungem.
Îl voiam!
M-a ciupit de sânul stâng, apucându-mi direct sfârcul.
M-a durut.
M-am strâmbat.
Nu era nimic senzual. Dar era atât de viu. De natural.

A oprit maşina undeva în faţa unui bloc turn. Urât, adica normal pentru cartierele noastre înghesuite şi vechi.
A parcat în graba…ca şi cum nu ar fi vrut sa ma piarda mult timp din ochi. A ieşit din maşina. Mi-a deschis portiera şi am auzit acelaşi “Hai!” în timp ce aproape ma tragea afara din maşina. M-a luat de talie tot cu braţul stâng şi m-a condus spre intrarea în bloc, apoi în lift. În lift m-a luat în braţe şi m-a ridicât ca pe un copil mic. Apoi m-a coborât în dreptul ochilor lui şi m-a ţinut aşa în echilibru respirându-mi respiraţia. L-am încolacit instinctiv cu picioarele şi m-am pierdut în privirea lui fara nici un gest suplimentar.
Ma hipnotizase omul asta! Simţeam cum explodez în interior, era în mine o tensiune nelumeasca, valuri de emoţie şi sânge…..dorinţa, atâta dorinta! Îmi ardeau organele genitale, sânii, urechile, obrajii..eram o rana vie pulsând.
Liftul a oprit brusc. Era sa ne darâme.
Am râs amândoi. Parea şi nu parea joaca.
Era tensiune erotica pura, nici un pic de stres.
Am intrat într-o casa…avea chei.. M-a coborât din braţe într-un dormitor. Dar nu vedeam ansamblul, îl vedeam numai şi numai pe el şi îl doream.. Nu ma mai interesa ce vrea el. I-am pus mâna în locul de unde o retrasesem cu spaima şi timiditate în maşina şi m-a ars. S-a scuturat ca şi cum ar fi trecut un fulger prin el.
Şi de aici a început razboiul. Animalic şi carnal. Cine pe cine atinge mai mult, cine pe cine dezbraca mai repede tragând de haine, de nasturi de fibre… Eram o fiara!! Era un animal!!
Era amestec de energie masculina şi seva feminina încât putea sa erupa lumea! Atunci am devenit FEMEIE! Pentru ca abia atunci am simţit nascând în mine viaţa. Artificii, scântei, fiecare atingere, fiecare iluzie de atingere.. ma durea fiecare particica de piele. Paream rana vie, dar îl doream însutit…cu cât întârzia în mângâieri şi framântari. Aveam impresia ca trebuie sa intre tot, tot, tot, voiam sa ma deschid rupându-ma în doua, îmi venea sa trag de mine ca sa îi dau voie sa vina.
Am murit şi am renascut continuu, de nenumarate ori, eram numai carne, placere, gust, miros, sunete ireale. Am murit împreuna şi în explozia finala şi…nu mai ştiu nimic.
Am adormit.

Nu ştiu cât am dormit. Era noapte când am facut ochi. Eram singura. Singura şi goala într-un pat strain, într-o casa straina, într-o lume straina, în lume! Am deschis ochii mari şi am zâmbit! Nu ma incerca nici un sentiment de frica sau de vina! Moralitatea murise în naturaleţe! Am mirosit pernele si am luat direct în piept mirosurile noastre amestecâte. Le-am vazut împletindu-se aproape vii…iar şi iar poveşti…ce uşor cazi în poveşti…ce ispititor….mi-am scuturat iar, ridicâta într-un cot, buclele ravaşite acum.
Fara iluzii , fara poveşti !

Exact în clipa aia m-a atras râsul lui din uşa. Îi placea gestul meu!
Am ras şi eu.
- Te mai vreau!…..S-a întins pe marginea patului, la picioarele mele şi a început sa ma sarute aşa cum nimeni niciodata nici macar nu işi poate imagina, fiecare milimetru , fiecare loc ascuns privirii, fiecare secret. Ma devora, ma sorbea, ma adulmeca , ma framânta şi ma alinta cu genele, cu mâinile cu pielea, cu gustul…..
Printre senzaţii greu de descris şi suportat, cu respiratia întrerupta de atâra bine şi cu inima gata gata sa explodeze, îmi spuneam ca aşa ceva nu exista!Nu exista! Nu exista!
Ba da! Doar aşa ceva exista!
În câta minciuna putem sa traim!

Am facut în sfârşit dragoste!

Nu mai era nimic animalic, nimic dur, nimic nebunesc.
Asta era o poveste!
Prima poveste!
Ne-am mângâiat şi ne-am daruit unul celuilalt cu atâta blândeţe, cu atâta dragalaşenie, cu atâta inocenţa şi umilinţa….numai şi numai cu iubire…..
Voiam sa mor! În clipa aceia voiam sa mor!
Nu mai simţisem niciodata aşa ceva şi eram conştienta ca era irepetabil.
Unde mai era rostul? În ce?!
Simţeam ca toate celulele din mine îl iubesc, ca e nascut sa ma întâlneasca, ca sunt nascuta sa ma las respirata. Ca ma naşte! râdeam şi plângeam…şi în ochii lui erau lacrimi şi stele. Şi cum ma privea şi cum ….mereu, mereu ca un râu, ca un val……

L-am ţinut aşa…în mine, pe mine, în braţele mele, la pieptul meu pâna a adormit. De data asta a adormit el. Şi cât ma bucuram ca e acolo.Şi cât sufeream ca e ! Greu şi viu. Adormit şi al meu. Ce bine era ca nu pleaca...
Îmi curgeau lacrimile fara noima, fara motiv.. ca un râu….
Îmi udam naşterea şi moartea!
Eram FEMEIA.
Ştiam ca aşa ceva nu se va mai repeta. Nu avea cum. Daca nu eram culcata şi cu greutatea draga pe mine, mi-aş fi scuturat capul sa alung gândul definitiv…sa mai stau puţin în dor….dar iluziile nu îmi mai erau hrana.
L-am împins uşor într-o parte, i-am sarutat talpa piciorului (ca sa şchiopateze nichitian!) şi am mers sa caut o baie. Am facut un duş.. aproape mecanic, eu şi cu lacrimile mele …m-am îmbracat şi..cu parul ud, fara şuviţe cârlionţate, am ieşit în strada, în lume.
Era aproape dimineaţa, se îngânau luminile cu umbrele..şoaptele cu tacerile…Aerul rece mi-a aratat ca exist! Era frig pe pielea mea….ma durea rau tot…piele, suflet, gând…cuvânt….curgeam sânge . Eram zgâriata rau undeva pe braţ…vânata…Am zâmbit complice…am urme…a fost real…sunt vânata! O sa-l mai am în şi cu mine înca vreo câteva zile…..şi nu e iluzie, nu e vis….Lacrimile mi s-au oprit brusc odata cu primul pas spre casa şi cu o prima raza a soarelui.
Eram cu adevarat fericita!
Viaţa îţi ofera chiar mai mult decât îţi poţi imagina, important e sa fii atent şi deschis…gol de alţii ….şi gata sa te laşi dus de valul existenţei.

Romanele normale ar fi putut continua la nesfârşit, ar fi stors lacrimi sau ar fi pus probleme. Dar asta nu este un roman. Nu e ceva cu nume. E un cerc.

Ea putea ajunge acasa şi ar fi visat nopţi întregi la întamplarea incredibila pe care a trait-o, ar fi tânjit dupa ea, ar fi regretat ca a plecat, ar fi cautat de nebuna casa de unde plecase…ar fi condimentat, ar fi stropit cu parfum de aşteptare etc;
El s-ar fi trezit singur şi constatând plecarea ei, ar fi rabufnit ca un taur, ar fi spart tot în casa sau ar fi alergat de nebun pe strazi sa o caute…ar fi întors lumea pe toate feţele sa dea de ea…şi ar fi gasit-o, sau nu…ar fi renunţat s-ar fi însurat sau sinucis……ar fi scris un jurnal sau un roman..ar fi devenit ucigaş în serie….ea s-ar fi calugarit din vina morala fiind casatorita sau ar fi nascut un copil pe care i-l arata când era mare sau nu….of…erau amândoi bolnavi de SIDA fara sa ştie sau s-ar fi sinucis simultan fara sa ştie niciunul.

Daţi oricare din voi orice final şi este perfect valabil! Complicaţi oricât şi devine credibil!

Dar viaţa e atât de simpla!
Nu condimentez nimic!

Când am plecât, am plecât conştienta ca sunt mai frumoasa, mai tânara, mai vie şi mai fericita …şi ca viaţa ma aşteapta afara!
Nu aveam ce sa mai adaug!
A fost total!
Nu aveam de ce sa mai stau sau sa îl mai caut.
Şi eu şi el am murit în acea împreunare.
Orice elastic întins peste limite cedeaza şi se rupe. Orice revedere ar fi fost sub nivelul asteia.
Ne-am fi ucis unul pe celalalt, pe când aşa….am fost amândoi dumnezei şi copii.

Şi azi, acum şi aici , mi se poate întâmpla o noua minune. Şi mie, şi lui! De ce sa i-o refuz? Ar însemna ca celulele mele au fost ipocrite când l-au iubit pâna în nucleu….pâna la anulare.
E darul meu pentru viaţa lui.
E sarutul meu de fericire!
Şi eu..eu ma iubesc şi mai mult datorita lui şi sunt fericita ca traiesc!
Fericirea mea e în clipa asta cu mine!
Si nu are nume!

Viaţa nu are nume!

000

AZOR

Am gasit un ghemotoc de câine aruncât în lada cu gunoi. Era aşa de murdar…aşa de speriat , aşa de mic ca -l luai în brate ca pe o jucarie de plus ….
Cine sa aiba aşa suflet sa arunce un ghemotoc ca asta într-un container de unde sa nu mai scape ?
Numai un criminal.
Pentru ca l-ar fi sufocât cu siguranţa mirosurile , l-ar fi îngropat maldarele de gunoaie sau ar fi murit înghiţind te miri ce spurcaciuni.
El nu ştie saracuţul ce sa aleaga din gunoi , ce sa manânce ca sa creasca mare.....
A fost nevoie de un cerşetor ca mine sa caute în gunoi şi sa dea peste aceasta viaţa.
Nu cred ca are vre-un nume.

000

13

Ziua 1

O lumina ceţoasa….
Geamuri murdare prin care intra o lumina spalacita….E seara…înţeleg asta deşi ochii îmi sunt impaienjeniţi şi ma dor. Ma înţeapa rau, mai ales stângul. Nu pot sa vad mai mult. Nu pot sa întorc ochii mai mult decât ma lasa poziţia asta fixa. De ce nu pot?
Dau sa strig şi din gât nu îmi iese nici un sunet.
Stau pironit la orizontala şi nu pot sa fac nici o mişcare decât cu ochii şi cu buzele. Ochii încep sa se limpezeasca şi sa vada ceva mai clar, un crâmpei de camera în lumina unui apus strecurat printr-o fereasta murdara, dar buzele mi se mişca fara cuvinte.....Deşi fac rar şi metodic rotunjimi specifice literelor care compun cuvintele , nu aud nimic...Nu suna..... Oare nu mai aud?
Ba, de auzit, aud.
Îmi staruie în urechi nişte gemete venite de undeva din stânga..numai ca nu pot sa îmi mişc capul sa vad cine sau ce scoate acele sunete...iar ochii nu pot trece peste colţul lor....Par umane....sunetele....
Zbang, treosc, pleosc... un zgomot de metal cazut de la o anumita înalţime undeva, departe, la picioarele mele, ma sperie de îmi dau lacrimile.
Sau poate ca nu din cauza asta îmi curg lacrimile, ci de la lumina care se stinge în noapte, sau de la faptul ca nu înţeleg nimic.
Nu ma pot mişca... , nu ştiu unde sunt..., ce fac…şi de ce sunt aşa şi aici...Caut sa ţip şi nu scot un sunet...Vreau sa întind mâinile ca sa apuc ceva şi nu îmi vad mâinile, deşi cu mintea le întind pâna în dreptul ochilor. Dau din picioare şi patura pe care o simt pâna sub barbie nu se mişca.
Ce mi se intâmpla????!!!!!!!
Cine poate sa îmi dea un raspuns!?
Sunt Mort?
Ce naiba?
De unde s-a auzit zgomotul care m-a facut sa îmi simt inima în gât, se aud voci ascuţite de femei şi paşi troncaniţi pe podele dure, probabil gresie.
Deci nu sunt mort.
Îmi simt iar inima batându-mi în gât cu putere.
Aştept sa se apropie vocile, paşii.
Apare o boneta albastra şi o faţa rotunda cât o luna, înconjurata de un par ca de matura, de un roşu turbat.
Ma priveşte întai cu uimire, apoi îmi zâmbeşte.
Se` apleaca mult asupra mea ca sa fie convinsa ca vede bine... Miroase a medicamente şi a plictis de viaţa.
Are perste 50 de ani, îmi spun.

-Ce face bunicul?A facut ochi?
-Bunicul..?
Încerc` sa îi raspund, dar din nou îmi mişc buzele fara sa aud nimic.
O vad ca se îngrijoreaza când îmi vede mişcarile feţei, probabil schimonosite şi îmi pune un deget pe buze în semn de linişte, de încetare a oricarui efort de a vorbi.
Ma uit cu ochii mari, aproape ieşiţi din orbite în încercarea disperata de a-i vorbi din ochi . O întreb,astfel, mereu şi mereu: ce se întâmpla?
Ma mai priveşte o clipa, îmi sterge lacrimile prelinse din colţul ochilor şi pleaca din raza mea vizuala raspunzând unei voci care o chema de undeva din alta lume, parca.
-Acuş, acuş, stai ca s-a trezit 13....
Cine era 13?
De mine vorbea?
Nu înţeleg nimic şi nimeni nu vrea sa îmi spuna ceva.
Ramas aşa...împietrit şi nelamurit, cu gemetele surde ale cuiva banuit dincolo de umarul stâng , încerc sa îmi gasesc singur lumina, dincolo de razele firave de luna care îşi fac loc în acel colţ de camera.
Eu sunt.... sunt....Stai ca nu pot sa îmi amintesc nici asta....
Gândurile parca, la rândul lor, înţeapa într-un gol în care nu gasesc raspuns ..şi nici macar nu înţeleg ce întreb.
Deci eu sunt un om.
Asta ştiu....am ochi, nas, gura, doua mâini, doua picioare, inima....gândesc...
Dar stai aşa..ca mâinile şi picioarele nu mi le vad...
Încerc din nou sa fac mişcarile fireşti de a le aduce, pe rând, în dreptul ochilor şi.... nimic..
În minte îmi pare ca acest lucru se întâmpla, vad cu ochii minţii imaginea acestora, dar cu ochii reali nu vad nimic.
Oi fi devenit invizibil?
Oi fi într-un centru de experimente pe oameni?
De-asta mi-o fi zis 13?
Cine ştie ce fel de droguri mi-au bagât pe gât, în vene....

Ma apuca o furie în care îmi simt valuri de sânge urcându-mi prin ochi, direct în cap.
Ma ustura ochii..mi se întuneca vederea...sunt pe punctul de a-mi pierde cunoştinţa....
Spaima e atât de mare încât ma ajuta sa îmi depaşesc furia. Ma încord. Ma agaţ de luciditate, ma opresc...ma calmez. Respir adânc.O data, de doua ori...de zece ori.
Nu pot sa risc sa îmi pierd şi ochii. Numai de ei sunt sigur în acest moment.
De ei şi de urechi, ca sunetul de vaiet din stânga mea e necontenit.
Sau era....
Acum s-a schimbat ceva, oarecum.
Aud o respiraţie stacadata şi un horcait fin.
O fi 14 sau 12?
Ce întrebari pot sa îmi pun şi eu. De parca ar conta numerele.
Pai da, conteaza. Pentru ca daca ştiu sa numar înseamna ca am un şir logic în gândire.
Asta ma linişteşte şi mai mult. Nu am decât sa aştept şi sa ascult ca sa înţeleg ce se întâmpla cu mine. Poate ca e doar un coşmar din care ma voi trezi foarte curând. Şi ar fi bine sa se întâmple asta ca deja ma simt obosit şi ştiu ca o sa fiu întors şi marcât toata ziua. Sper sa mai apuc ceva somn din noaptea asta pâna sa sune ceasul sa ma odihnesc aşa cum trebuie.

Ziua 2

Lânga mine , lânga umarul meu stâng se aud ţipete. Sar speriat. Deschid ochii. E dimineaţa. Aşa....Dau sa ma ridic şi......nu pot....Ma vad cu ochii minţii facând acest lucru, numai ca imaginea din faţa ochilor mei nu se schimba...nu simt ca m-aş fi ridicât vre-un pic şi....nici nu simt vre- un muschi încordat. Nu îmi simt corpul.....Nu îmi simt pielea. Inima începe sa îmi duduie în urechi.
Deci nu a fost doar un coşmar.....deci asta este real!
Sunetul din stânga, care devine morbid şi îmi accentueaza panica, e real....!
Se aud voci şi paşi, mult mai mulţi decât ieri. Îmi amintesc secvenţa cu capul roşu de luna şi de numarul 13.
14 are probleme mari , cred.

-Maria, cheama doctorul, hai, fugi, adu seringile.....Nea Mircea cred ca face iar o criza..

-Nea Mircea?!îmi suna cunoscut......
Pai nu e 14, sau 12!?
Deci e un nume.
Eu de ce nu am un nume?
Încerc sa îmi caut prin minte un nume şi nu îmi amintesc. Îmi vin zeci de nume simultan în memorie, Mircea, Ion, George, Miki, Felix, dar nu îl recunosc pe nici unul ca fiind al meu.
O fi într-adevar o ciudaţenie, oi fi avut parinţi bizari care şi-au batut joc de copilul lor şi i-au dat numele de 13? Am fost ciuca bataii tututror pâna acum şi acum am clacât şi sunt la spital?
Sunt nebun?
Sunt legât de pat, de nu pot sa ma mişc?
E clar ca sunt la spital.
Nea Mircea face iaraşi crize,
Maria îl cheama pe doctor...zgomotul de tava cazuta pe podea aminteşte de zgomot de trusa medicala trântita...mirosul...da, mirosul e înabuşit, acru, statut de medicamente...clor, iod...şi înca mirosuri nedefinite.
Nu ma simt copil., dar nici bunic…..
Ma simt.... nici tânar , nici batrân.
Cred ca am 30 de ani.....

În spate simt mişcari agitate.., trupuri mişcându-se repezit....sunet de instrumente medicale...şi aud o voce grava de barbat, probabil doctorul.
-Baga-i în perfuzie.....hai, ca e ultima data când îl mai ajutam...Se agaţa de viaţa cu aşa disperare..Nu înţeleg ce vrea.....are 92 de ani! Noi nu cred ca apucam nici 60...
- Când mai putea vorbi, spunea ca nu o sa moara pâna nu îl mai vede odata pe fiu-so. Dar se pare ca....
-Sssst ca te aude, fa Mario...ce eşti aşa....Lasa-l sa spere..speranţa îl ţine...daca aşa vrea Dumnezeu sa îl ţina. Daca nu îl aduceam aici îl lua moartea de mult, acolo în parc....
-Dar se chinuie, fa..nu vezi...mi-e tare mila...simt aşa ceva, în suflet, pentru el...parca mi-ar fi apropiat....nu ştiu cum sa îti explic asta. Nici eu nu îmi explic o aşa ciudaţenie...
Ce stim noi ce înseamna chin....când om fi în pielea lui om vedea..Moartea asta e ciudata.

Deci Nea Mircea e pe moarte, are 92 de ani, saracul om. O fi piele şi os, plin de zbârcituri...cu ochii mai mult nişte nasturi galbeni şi şterşi înfundaţi în orbitele ce seamana cu nişte guri....buze nu o mai fi având deloc şi cred ca îi tremura mâinile şi picioarele haotic....E chel şi patat peste tot..şi miroase urât....Face pe el...nu manânca. Doamne Fereşte!, decât aşa, mai bine ma ia Dumnezeu sau Dracu, cine m-o avea pe`raboj ca eu tot nu stiu ce fel de om sânt,şi gâta!
Nu m-aş putea vedea în halul asta şi, sa şi ştiu ca aşa sunt şi nu am ce face m-aş sinucide.....

În faţa ochilor mei se opri întâi o barba deasa şi pe jumtatate alba , într-un maroniu roşcât şi nişte ochi verzi sfredelitori uitaţi într-o frunte încordata şi ridata ciudat.
-Te-ai trezit? Am auzit ceva.....
Şi dadu din cap a paguba...
-Baga mai mult! îl aud, vorbind cu capul într-o parte, adresându-se probabil unei asistente....Care din ele o fi?
Vreau sa îi raspund şi din nou mi se opresc sunetele undeva la nivelul gâtului.

Nu poţi.....ai furtun în gât.....
Ce? Mi-am auzit ţipând în cap, vocea. Ce am facut? Ce mi se întâmpla? Nu înţeleg….de ce dracului nu pot vorbi !
Bine, am înţeles , am furtun ,dar de la ce, ce s-a întâmplat..ce am facut? Cum am ajuns aşa…. ?
Stai blând. Las ca vedem ce-o fi....Rau e ca nu ştim cine eşti, de unde eşti...nu avem pe cine sa anunţam. Poate o sa ne spui tu. Dar ma întreb cum naiba...ca eşti paralizat de la gât în jos şi nici de scris nu poţi sa ne scrii.....
Şocul a fost atât de mare ca ...
Iar îmi bulbuc ochii ca sa îi vorbesc şi îmi tâşnesc lacrimile….

Ziua 3

Se aud nişte câini latrând.
Deschid ochii…..
E noapte şi ploua. Ritmul e din ce în ce mai accelerat. Fulgera din când în când şi vad nişte crengi de copac agitate nervos.....Nu simt frig, nu simt cald. Îmi e sete. Teribil de sete. Ploua şi îmi e sete. Îmi vine în minte gustul amar al unei beri reci şi ma apuca un clanţanit groaznic din dinţi.

-Dragostea mea, hai trezeşte-te, s-a facut dimineaţa. Mergem la picnic cu copiii.
Deschid ochii şi vad minunea de femeie din faţa mea. E aşa de frumoasa....E aşa de vie şi de calda. îmi zâmbeşte.
Îmi vine în nari miros de omleta şi vanilie sau ceva dulce acrişor. Cornurile mele preferate cu afine.
Unde am gasit eu muierea asta ?
A pregâtit deja micul dejun...
E aşa alba, în rochiţa ei rozalie şi prin pânza ei fina i se zaresc sfârcurile un pic mijite.
Îmi vine apa în gura. Mi-e pofta rau de ea. O trag spre mine şi îmi îndes capul între sânii ei de mama tânara, şi cu o mâna îi caut caldura de femeie împlinita pe sub fusta. Chicoteşte.
-Eşti nebunatic. Ne aşteapta copiii jos....şi se retrage cu blândeţe facându-ma sa îmi înghit saliva şi sa închid ochii cu ciuda . Zâmbesc...
-Te prind eu în padure, diavoliţo. Sa iţi iei pantofiorii auri!
Râde, ieşind pe uşa dormitorului.

Ma ridic din pat, ma duc la duş şi îmi las apa sa îmi şiroiasca pe piele şi ma gândesc cât sunt de norocos...cât de simplu e sa fii fericit si cât de repede uita omul ca are tot ce îi trebuie la dispoziţie pentru asta.
Îmi aduc aminte de coşmarul nopţii, când parca eram într-un spital, paralizat de la gât în jos , nu puteam sa vorbeasc, nu puteam sa mişc nimic, eram doar ochi şi spaima...sunt norocos ha ha ha.

Deschid ochii şi....strig sa îmi aduca un prosop. Dar nu aud nimic, nu mai vad nimic....apoi brusc apare capul de matura roscat cu o batista umeda şi îmi şterge faţa plina de sudoare.
-Buna dimineaţa 13. Cum a fost noaptea trecuta? Te-a speriat ploaia? A traznit foarte aproape de noi. O fi fost un semn. S-a mai dus un suflet.
Şi azi vine şi fiul....
Şi ala ce fel de om...sa-ţi laşi aşa, tatal, sa se chinuie.. Dupa ce a ajuns OM .Moşteneşte acum averi de nu le poate cheltui în 10 vieţi. Nu ştii ce creşti domnule! Mai bine ca mine ca nu am copii. Era sa am şi eu...adica mi-a ghcit odata o de-asta în carti şi mi-a spus ca o sa am doi copii. Mi-a povestit ca o sa am un soţ minunat care o sa ma iubeasca, care o sa ma vada cea mai frumoasa femeie din lume . O sa îi gatesc , o sa îl trezesc în fiecare dimineaţa cu felul lui de mâncare preferat , omleta i cornuri cu afine. ..... Ei....

Închid ochii bulversat.
Nu e posibil aşa ceva!
Aştia ma drogheaza! Sunt 13 într-un experiment de supravieţuire. M-au facut invizibil şi acum vor sa vada daca realize, daca rezist.
Eu îmi ridic mâinile şi ele se mişca în mintea mea, dar nu le vad. Vorbesc , dar ei nu ma aud.Nu îmi aud nici eu vocea... Ei, dar asta cum au reuşit sa o faca?
Vocea poate sa devina si ea invizibila, râd, nesonora?

Aud paşi şi voci noi în stânga mea. Şi mirosul...ah, ce bine miroase...a mosc şi alcool.....Masculin şi scump..E baiatul, pramatia care şi-a lasat tatal putred de bogat sa moara singur şi chinuit. Daca m-aş putea ridica ,l-aş scuipa.

Stau cu ochii pironiţi în tavan pentru ca Maturica ( râd rautacios pentru ca aşa am poreclit-o şi ştiu numai eu) m-a întors pe spate. Nu ştiu daca mi-o fi facut bine sau nu , dar nu mai vad cerul prin geam decât daca îmi forţez tare, tare ochiul în lateral.
Vad un tavan gri cu mulţi paianjeni de praf şi o plafoniera cu mii de musculiţe închise pt. totdeauna acolo.....au cripta lor.
Râd amar.
Poziţia asta e mai aproape de moarte.
Ma trece un fior rece de-a lungul şirei spinarii.
Tresar apoi a bucurie.
Asta înseamna ca am simţit ceva? Ca sunt semne ca o sa îmi revin?
Şi daca nu?
Brusc îmi apare în minte ideea de moarte. Nu e definia. Nu are chip. Nu sunt nici litere ca şi cum acest cuvânt ar prinde viaţa în scris. Pur şi simplu pare o prezenţa materializata în mintea mea. îmi paralizeaza şi gândul .

Ziua 4.

M-am trezit tot cu moartea în mine. Deschid ochii, dar tot o vad acolo. Sta în interiorul capului între ochi, în mijloc, ca sa pot sa o remarc, aşa, cu contur nedefinit . Îmi spun ca acolo ar trebui sa fie ochiul pineal, nu o entitate straina.
Dar daca Buda şi toţi nebunii aia care cica au evoluat spiritual s-au întâlnit exact cu moartea asta a mea ş i de-asta nu mai le era frica ?
Mie îmi e fricaaaaaaaaaaaa!

Daca au purtat discuţii cu umbra asta şi au îneles sensul vieţii?

Cum naiba îmi amintesc de Buda şi numele meu îmi ramane o enigma?

O musca îmi bâzâie pe deasupra ochilor şi mi se aşeaza direct pe nas......îmmmmm, nu pot sa o dau la o parte cu mâinile. Pufai din nas şi ma înec. Vine Maria.
O cunosc în sfârşit.
Da dintr-o mânuta delicata plina cu inele din aur şi ma scapa de lighioana.
îmi zâmbeşte frumos, foarte frumos şi tresar.
Sunt ochii aceia albaştri....

-Mai femeie, ştii de ce te-am luat?
-Nu , îşi cânta ea glasciorul, copilarindu-se.
-Pentru minunea asta de ochi albaştri pe care îi îndrepti spre mine cu care ma strapungi pâna în inima.
Femeia tânara clipeşte din genele lungi şi întoarse şi se înroşeşte în timp ce nu pridideşte cu aşezatul mesei pentru soţul ei drag şi pentru cei doi copilaşi nu prea mari, dar numai buni de zmotocit .
Afara se aude latrat vesel de câine......
-Treci aici ca nu mai pot depofta!
Ea râde şi nu vine.
Îi ia pe puşti de mânuţe şi îi duce la chiuveta sa îi spele pe mâini. Rochia roz îi acopera trupul zvelt, dar bine conturat, numai atât cât sa aţâţe şi sa scoata în evidenţa talia de viespe şi fundul acela apetisant şi bine definit .. bun de modelat şi framântat....

Se apleaca la chiuveta şi îşi dezvaluie partea din spatele genunchilor spre sus..şi mintea mea de barbat tânar o ia la vale spre jocuri carnale şi pofte de facut alţi copii.
Pleoscai de pofta…
Cu ce vraji or umbla femeile astea la ele nici naiba nu ştie.....

-Va e sete ? Va aduc un pai sa beţi putina apa ?
Dau din ochi ca da.
Bingo, asta e metoda de comunicare, datul din Ochi.
Îmi zâmbeşte şi când pleaca de langa mine zaresc un sfrârc întarit prin halatul rozaliu.

Îmi vine sa plâng. Ca atunci când eram mic şi singur pe lume.....Neputinta e coplesitoare. Oare sunt singur pe lume? Sunt orfan?
De ce naiba sunt aşa ?
Care e realitatea ?
Încerc din rasputeri sa îmi amintesc şi nu pot ,orice aş face.
Îmi imaginez un accident de maşina, dar nu simt ca aş fi facut parte din aşa ceva, sau de un atac armat...poate ca sunt militar...oi fi fost pe front.....
Asta parca îmi pare cunoscut.
Vad secvenţe de razboi , cu arme de foc, baionete, noroaie şi bucaţi de carne în balţi de sânge. Aud vaiete disperate şi strigate de ajutor , zgomote infernale de tancuri şi mitraliere. Simt miros de praf de puşca şi focul joaca de jur împrejur. Închid şi deschid ochii ritmic ca şi cum aş da din coada de bucurie, ca Azor câinele meu, plin de sentimentul ca am afalat ceva despre mine. Dar chiar am aflat, deschid ochii şi rad fara glas....Pe câinele meu îl chema Azor.
Deci sunt ranit. Vin din razboi. Nu stiu care razboi....
Bine ca am supravieţuit.
Probabil ca 13 era placuţa de la gâtul meu.
Sau e numarul de pe zgarda câinelui?
Închid ochii şi vad sute de morţi, bucaţi de trupuri. Dezastru. Adorm cu sentimentul fericirii ca sunt în viaţa. Dar nu cred ca dorm mult.

Deschid ochii şi vad tavanul la locul lui...lumina micşorata a soarelui dus spre apus şi retraiesc acelaşi sentiment de împacare cu realitatea. Putea fi mai rau
Sunt in viu şi atât .
Maria vine cu o sticla mica şi cu un pai.
Îmi da sa beau şi îi zâmbesc.
Ma uit atent la ea şi nu o recunosc...adica ba da, dar e ceva ce nu se potriveşte la ea..
Poate parul acesta vopsit în 3, 4 culori......şi t....şi...basmaluţa stil hipye.....

-Va deranjeaza televizorul? Vreţi sa îl pun pe altceva mai draguţ.....?Eu nu mai suport sa vad filmele astea cu razboi....mereu, mereu aceleaşi scene cu morţi si raniti. Doamne pazeşte de un razboi în zilele noastre. E un concert life pentru viaţa şi iubire peste 10 minute , va deranjeaza daca il mut?Eu pentru arderea în iubire am venit pe lume.....
-Cerule...., nu am fost în razboi ,sunt in flauer pouer din plin...... Dar atunci ce naiba am simţit mai devreme? Chiar şi vocea interioara minte?

Doctorul vine în vizita şi le cere fetelor sa ma întoarca iar spre geam ca m-am oparit. Deci nu sunt invizibil...chiar sunt paralizat. Nu simt nimic de la gât în jos . Cauza îmi ramâne marea necunoscuta.

Ziua 5

Nu ştiu daca e zi sau noapte.Cred totuşi ca e zi. Aud voci noi, paşi diferiţi şi simt aer proaspat .
Miroase a parfum fin.....
Parca ma pregatesc sa îmi amintesc ceva....
- Îmi pare rau ca am ajuns prea târziu. Ştiu ca nu am fost fiul perfect. Ştiu ca ai fi dorit altceva de la mine. Sa fiu la fel de minunat ca mama din visele tale. Sa îţi aduc mulţumire şi împlinire aşa cum a reuşit ea sa faca în singura noapte în care aţi fost împreuna. Dar eu nu îi seman ei. Poate ca îţi seman ţie. Poate ca am laşitaţile sau limitele tale. Faptul ca ai reuşit sa strângi averi şi mi le-ai pus la dispoziţie nu înseamna ca îţi va umple vreodata locul lipsa din viata ei şi din viaţa mea când nu aveam ce mânca, eu si femeia pe care spui ca ai iubit-o pana în adâncul fiinţei, faptul ca am crescut de capul meu mai mult, ca nu am avut un model masculin, ca am începu sa beau, sa iau droguri şi sa ma prostituez de mic pentru a-mi câştiga existenţa. Nu o sa se ştearga cu nişte case şi un teanc de hârti verzi. Da...mama a crezut în visele ei si in ideea ei ca viaţa este o clipa unica şi ca fiecare clipa trebuie traita şi murita.
Dar tu, TU , Barbatul, de ce ai lasat-o aşa? Unde ţi-a fost responsabilitatea?
Ok, nu ai ştiut ca a ramas însarcinata. De ce dracului nu ai folosit prezervativ?
Spui ca te-a marcat pentru toata viaţa.... Ca ai visat-o mereu...
Ca ea e eroina “Vietii fara nume” care te-a facut scriitor celebru şi ca, pentru cine citeşte`atent, ea e în toate femeile din cartile tale care au urmat...
Dar ai cautat-o macar, în viaţa reala? Ai alergat dupa ea? Ai încercat macar vreodata sa o revezi.?
Ti-a trecut vreodata prin minte ca noaptea aia TOTALA, pe care voi aţi devorat-o în iubire şi pe care eu am urât-o mai mult decât poate urî cineva, ceva, vreodata, m-a adus în lumea asta ca sa detest tot ceea ce pare esenţial.
Eu urasc viaţa şi urasc iubirea. în viaţa reala nu exista! E iluzia iluziilor şi tu ai facut milioane din asta şi ai nenorocit milioane de suflete cu minciuna minciunilor!
Urasc totul atât de mult încât nu ma pot sinucide, pentru ca ar însemna sa ucid ura şi asta e singura mea realitate.
Nu m-ai cautat niciodata nici macar în gând. Tot destinul te-a adus lânga mine când ai venit sa îţi potoleşti poftele, în limuzina ta cu geamuri fumuri, în locul unde tinereii îşi ofera disponibilitatea de a satisface ipotenţi batrâni.
De ce m-ai ales tocmai pe mine? Ţi-au spus ceva ochii mei ? Ca sunt albaştrii ca marea infinita la care visai ? Ca sunt puri ca ai femeii vieţii tale sau ca îmi era sila de viaţa,de tine, de mine ..şi ca ...mi-era foame?
Când am devenit jucaria ta favorita şi ....beat fiind ,ca-mi turnai licori fine pe gât...., ţi-am povestit ce proasta de mama am avut...... Atunci ai facut primul atac de cord...de, era sa fiu dus şi la puşcarie. Credeau ca am vrut sa te omor ca şi cum mort, cu portofelul tau în buzunar, ar fi fost o mare realizare pentru mine. Dar portofelul îţi era bine înfipt în buzunar ....Nu , Mircea, tu erai pâinea mea cea de toate zilele ..Valorai mai mult viu decât Isus mort şi reînviat, pentru mine .
Şi...când m-au testat ca sa vada ca nu am SIDA sau vreo boala ciudata pe care aş fi putut sa ţi-o dau, au ramas împietriţi ca ADN0ul nostru se potrivea atât de bine.
Da , tata al meu miliardar, amant al meu si Iluzie a mamei mele, mi-ai dat în sfârşit un nume. Dar eu nu mai aveam o viaţa.....
Averea ta ma face sa te urasc şi mai mult.
O sa`las toata averea câinelui, batrânului Azor...

Plâng când aud drama de lânga mine . Ma simt norocos ca nu am trait asemenea încercari în viaţa. Sau , cine ştie....?
M-a mişcat rau , rau durerea din vocea fiului care nu îşi plânge batrânul tata mort, ci nenorocul, şi nu îl mai condamn pe fiu, ci pe nenorocitul de batrân . Ce uşor trecem de la o stare` la alta, de la o judecata la alta........foarte interesant......asta ma pune pe gânduri....
Ma bucur ca nu am copii.
Dar oare nu am? Orcium nu ştiu nimic. Şi ştiu ca nu ştiu nimic. Am visat mirosul acela de corn cu afine şi rasul celor doi copilaşi ai mei?
Simt ca înebunes!
Sunt sau nu paralizat?
Sunt sau nu invizibil?
Sunt sau nu, viu?

Ziua 6

M-a trezit zgomotul duşului, curgerea apei şi suspinele femeii care s-a ridicat din pat de langa mine. Sunt atât de plin de ea. În viaţa vieţilor mele nu am trait şi nu mi-am imaginat ca aş putea trai ceva asemanator. Atâta iubire carnala şi spirituala în acelaşi timp cu o necunoscuta. Acum câteva ore, sa zicem 12, ca mijeşte deja dimineaţa....femeia aceasta frumoasa, era nimeni. Apoi m-a lovit în plina fiinţa cu frumuseţea ei, şi m-am desprins din grupul de golani cu care îmi faceam veacul prin parc, am luat-o de mâna şi am plecat spre apartamentul lui frati-miu, de la care aveam cheile cât era el plecât cu ai lui la babaci.
Voiam sa fac sex cu ea pâna la anulare.
Şi a venit ca hipnotizata.
Am facut dragoste cum nu am mai facut vreodata , cu animalitate şi rasfaţ......Abea pot sa îmi amintesc fara sa îmi vina sa ma duc iar peste ea, acolo în dua şi sa o iau iar, sa o posed, sa o omor!
Dar...nu, nu sunt chiar aşa de tâmpit.
Nici macar nu ştiu cum o cheama.....
Nu ştiu cine este, câţi ani are . Dac- o fi maritata sau nu.
Nu e cazul sa îmi complic existenţa...am doar douazeci şi doi de ani.... şi o singura viaţa.
E cea mai buna femeie a mea, dar....viaţa merge înainte.....şi câte muieri nu ma aşteapta......
Iese din duş.....
Ma prefac adormit...
Sa vedem ce face...Daca mai vrea sex, jur ca îi dau pâna nu mai poate ca iar simt ca zvâcnesc ,deşi am febra musculara şi sunt supt de energie...mi-e aşa de foame....!
Ha, Vad eu apoi cum scot camaşa numai sa vie ea aci goala `si fierbinte iar lânga mine....Acu` cica dorm....
Îmi place încordarea în care ascult ....vreau sa vad daca îmi dau seama ce va urma...
Se aude uşa de la intrare.
O fi plecat?
Ma ridic în cot şi ma uit spre hol.
Ascult....
Nici o mişcare.
Se aude şi uşa liftului.
Bai, asta a precat!Ma lasa aşa ......cu pofta în gât....
.Imi vine sa sar din pat, sa alerg dupa ea.
Ceva ma reţine totuşi...Las ca se întoarce ea .....
Ma dau jos din pat.
Bai frate, ma dor toate ....straşnica muiere.
Ma uit pe geam pe dupa perdea. Asta daca se va uita în sus , sa nu ma vada.....Aştept.....Pe braţ vad urme de dinţi....M-a mâncat, nu alta, vampiroaica...
Nu a fost un vis.....
Am ce sa le arat fraierilor....
Uite-o! Şi ma trag grabit dupa perdea sa nu ma vada.... Şi daca ma vede, ce? Nu îmi înţeleg reacţia….ba da, ce sunt eu, muiere ? Sa se uite ea înapoi, ce , nu aşa fac toate? Bai tata,.....bunaciunea bunaciunilor..iar îi simt sfârcurile în gura şi cred ca simt placerea pruncului când suge viaţa..
Şi ce pas sigur pe ea are….
Îşi scutura pletele atât de dulce ...Nu mai are carlionţi.....Nu se uita în sus.....Ma uimeşte iar…..
De ce nu sunt toate femeile aşa.....sa te iubeasca şi atât ?

-13 iar viseaza frumos.
E a doua zi în care nu mai deschide ochii, a cazut iar în coma, dar i-a ramas acel zâmbet viu pe faţa lui atât de zbârcita....

Ziua 7

Nea Mircea, Nu are rost sa mai plângi la capatâiul lui 13.
A murit fericit. A murit în dimineaţa asta, înainte sa ajungi aici.
Nu a vrut sa se stinga pâna nu ajungeai, dar...se pare ca l-a chemat alceva în lumea de dincolo, cineva tare drag, ca uite şi mata la zâmbetul lui . Numai zâmbetul a ramas de el ....ca s-a stins ca o lumânare de la zi la zi.
Avea 92 de ani şi pâna sa ne scrii şi sa ne spui de el, noi l-am numit 13. Cine ar fi crezut ca e tatal dumitale, tatal celui mai renumit realizator de televiziune, celebrul Nea Mircea.
Ai cautat ceva dupa el.....era dat la disparuţi de ceva vreme . La noi l-a adus Maturica, asistenta şefa.
L-a gasit într-un parc pe o banca şi i s-a facut mila.
Vorbea cu un câine imaginar, Azor...
A chemat salvarea şi i-am gasit un pat liber.
La început era simpatic, glumea cu noi, zicea ca eu, Maria sunt soţia lui, ca avem doi copii şi ca sunt însarcinata cu o fetiţa pe care o vom numi Anna...apoi o lua pe Maturica şi îi facea curte şi zicea ca se însoara cu ea...când vine de la razboi...ce sa mai ..cu minţile plecate...,dar nu ştia cum îl cheama...ca te-am fi anunţat din prima zi...I-am zis 13 pentru ca avea un tatuaj cu nr 13 pe mâna ...
Hai , nu mai plânge..Toţi ne ducem acolo de unde am venit!

000

ZIUA INTAI

Împinge hai, acum , înca puţin....
Hai, Mario, ca i se vede capul......
Nu plânge!
Hai ca viaţa înseamna şi bucurie şi chin şi speranţa. Viaţa e ardere! Asta e rostul!
Adu-l pe lume pe frumuşelul asta care te-a ales şi nu a mai avut rabdare sa stea pâna la 9 luni şi s-a grabit sa ne ia de acasa acu, noaptea , vineri şi în 13.
Aşa, femeie tânara şi frumoasa
.....aşa.....
gata...
uite..
prinde-l Maturico!!!

-Ai un flacau zdravan de 2 kg 800......
Cum o sa-l cheme, fata frumoasa ?
-Nu stiu.
-Dar tatal lui ce spune… ?
Tânara mama zâmbeşte frumos şi înfloreşte, parca ar fi vazut un Zburator..
-Hm, tatal lui nu ştie de el…a fost rodul celei mai incredibile poveşti de dragoste din viaţa mea…
- Nu vrei sa îl anunţam noi acum?
Cum îl cheama, sa îi dam numele tatalui...
Maria râde şi plânge.
Nu ştiu......nu. ştiu cum il cheama.
Barbatul vieţii mele nu are nume.

Copilul acesta nu are nume...... Viaţa mea nu are nume.....

O sa ma gândesc la un nume , dar nu acum...sunt prea obosita.
Şi tânara mamica adormi zâmbind unei amintiri, nu înainte de a-şi scutura buclele, într-un gest care m-a cucerit de când am vazut-o.

-Hai domnule doctor, nu te mai uita ca la o icoana...
Hai sa mergem şi noi acasa, ca trece viaţa noastra pe lânga noi. Traim vieţile altora, parca am fi mereu pe o scena, omule......şi uite...ţi-a albit pe jumatate barba.
-Da Maturico....da ...hai sa ne traim vieţile.
Dai o bere?
-Fac şi un mic dejun cu omleta şi corn cu afine, cum îti place, omule.....

000

GESTUL

Am luat în palme un pumn de pamânt şi l-am aruncat peste cosciugul lasat cu grija în groapa. Sa se odineasca fericita acolo unde s-a dus spre viaţa fara nume , cum numea ea moartea.
Am cunoscut-o la un curs de yoga. Era cea mai renunita instructoare. Era atât de radianta, atât de “aeriana”, atât de ezoterica, incât atragea ca un magnet. Avea ceva de sculpura indiana în atitudine...şi acea privire nelumeasca. Un singur gest o facea sa para vulnerabila şi facea din ea o fetiţa. Îsi scutura din când în când capul cu bucle frumoase, roşii, de foc, curse peste umeri, ca şi când ar fi alungat duhuri rele.....
Ma atragea lumea cunoaşterii dincolo de carne şi calea pe care doream sa o experimentez era yoga. Aşa ca nu puteam sa merg decât la cel mai renumit maestru.
M-a primit fara vre-un gest politicos, fara vreo tresarire a muşchilor feţei. Doar privindu-ma senin din nişte ochi albaştri adânci şi plini de tarie.
M-a învâtat sa traiesc clipa cu clipa, prin exemplul personal, fara iluzie, viitor şi prezent.
M-a facut sa fiu atenta la realitate, fiind mereu conectata la mine.
M-a “nascut” fara cuvinte, privindu-ma direct în ochi şi lasându-ma sa ma privesc întreaga.
Am iubit-o pe femeie asta cum nu cred ca pot exprima în cuvinte.
De fapt, nici nu sunt facuta pentru cuvânt, fiind ceea ce se numeşte un finanţist stralucit în viaţa cea de toate zilele.
În semn de adânca iubire, de astazi o sa îi preiau gestul de a-mi scutura carlionţii pentru a-mi alunga iluziile şi o sa devin atenta clipa de clipa la mine şi la realitate.
Numai ca eu nu am cârlionţi naturali, cum îi avea ea...aşa ca, o sa învat sa fiu feminina, punându-mi bigudiuri în cap în fiecare noapte şi o sa ma las în valurile vieţii.
Ea mi-a prezis minuni. Zâmbea şi îmi spunea ca ma ştie, ca ma vede de-a lungul atâtor vieţi...
Eu nu cred în minuni!
Cred în concret. În pumnul asta de ţarâna, de exemplu.
Şi....în cornul cu afine, pe care în loc sa îl manânc i l-am dat copilului strazii care s-a aciuiat, cu caţelul lui cu tot....în gangul de lânga banca şi îmi spala parbrizul maşinii în fiecare`zi.

000

NUMELE

Stau sub duş de mai bine de 10 minute ca sa alung toate gândurile rele şi toate tensiunile acumulate în coşmarul de noaptea trecuta. Las apa rece sa îmi îngheţe creştetul şi sa îmi faca pielea sa sufere.
Sunt un om norocos. Am o soţie incredibil de frumoasa, calda şi iubitoare. Ma aşteapta cu micul dejun pregâtit,... cu omleta calda si cu cornul nelipst. Glasul vesel al celor doi puşti ai mei razbate prin pereţi. Sunt fericit. Traiesc viaţa simpla a oricarui familist conştient şi ma bucur în fiecare clipa de atâta simplitate. Anna, femeia mea...mi-a zis aseara ca va fi din nou mama.......o sa ma gândesc ce nume sa îi dau noului nostru ghem de iubire .
Va fi fetiţa!
- Mircea, hai ca se raceşte mâncarea şi nu îi mai pot potoli pe dracii aştia doi! Hai odata, te-ai înecat?
-Acuşi , acuşi, stai sa ma barbieresc!
Dau sa şterg aburul de pe oglinda şi îmi apare scris un nume : MARIA
Sar ca ars. De unde a aparut numele asta aici? În casa mea? În baia mea? O fi vre-un semn pentru ca m-am gândit la ce nume sa îi dam fetiţei? Sterg cu mâna aburul cu numele şi scap de parul des de pe faţa.
Ies sprinten şi primenit şi ma duc spre bucatarie.
-Vreau sa o cheme Maria. Am avut eu un semn....
Anna se uita la mine nedumerita şi nu zice nimic. Poate ca ea se gândea sa îi dam numele ei.
- Tati, tati, intra ţipand prichindelul, Azor m-a muşcat.. e un caţel rau...sa îl duci de aici....şi plange de îmi rupe inima.
Are o muscatura pe mâna...
O sa îi treaca. Peste câteva zile nu va mai ştii nimic.Îi iau mâna în palma şi ma pregatesc sa îl bandajez.
- Nu ma pupi sa îmi treaca?
Ma uit nelamurit la el. Noroc ca ma lamureşte tot el.
-Mama aşa face de câte ori ne lovim…
-Anna aşa face de câte ori se loveşte şi ea.....
Râd cu inima deschisa.Tare dulce om....
-Mama voastra are puteri magice.
Ma uit la Anna. Ea nu mai e atât de vesela şi nu e deloc atenta.
Il aud pe Azor latrând afara. Îmi e drag de el.....tare drag..
Îmi vin lacrimi in ochi. Numai noi ştim câte am trait împreuna, doua suflete simple, aduse pe lume şi predestinate sa traiasca în ciuda milioanelor de piedici, cum sa îl alung?
Pe Azor nu îl pot da. E câinele meu din vremuri în care ma chinuiam sa supravieţuiesc. E singurul meu prieten.
- Salut, sunteţi gata? întreaba golanu` de frati- miu aparut ca din senin şi ma uit la el ca la altcineva. Nu îl recunosc. E mai mic decât mine şi , de fapt, îmi e frate vitreg, sau cum s-o zice , ca e copilul parintilor mei adoptivi. Are o sclipire în ochi şi un zâmbet pe care nu i-l cnosc. Pe mâna îi vad o muscatura proaspata.
Ce-ai paţit?Şi pe tine te-a muşcat Azor?
Ca daca e aşa., înseamna ca e grav, trebuie sa chem veterinarul, o fi turbat...
Nu, nu, şi râde, facându-mi cu ochiul. Nu, e alta poveste, incredibila
O sa îti povestesc la o bere....
A, sa nu uit.... ia cheile.
Mi-au deschis poarta raiului ....şi mi le arunca fara sa ma lase sa ma pregâtesc sa le prind.
Dar le prind, ca şi cum eu eram cel ce trebuia sa pastreze cheile raiului.
-Eu zic sa îl duci pe Azor la Babaci. Maturica iubeşte animalele şi Doctorul nu vrea sa îi cumpere .....Daca îl duci tu, nu te pot refuza.....ştii ca eşti primul copil adus pe lume de ei doi, în echipa......Dupa ce mama ta a murit, te-au adunat de pe strazi cu Azor cu tot. Aşa ca ar fi ca şi cum li s-ar fi întors un copil acasa.....Acum sunt batrani toti trei.....Se cunosc dintotdeauna. Le dai şansa sa deapene amintiri..
Şi îl ia pe puştiul mu de dupa gât şi îi arata muşcatura lui vorbindu-i despre barbaţie şi nu mai aud ce.
-Asta s-o crezi tu! De când nu ai mai fost pe la ei?
-Stiu şi eu, de ceva vreme....dar îmi raspunde fara sa se întoarca spre mine.
-Ha, au o caţeluşa frumoasa, frumoasa de ţi-e mai mare dragul. Traiesc pentru ea acum.
O iau pe Anna de gât şi pe junior şi ieşim din casa cu bucuria iesirii la iarba verde.

000

NEA MIRCEA

Anna e din ce în ce mai rece. Încerc sa îi intru în voie, sa ma joc cu ea , sa îi aduc cadouri , sa o rasfat, dar ma refuza mereu, nu agresiv, dar se fereşte.... Se vede clar ca sufera. Nu vrea sa vorbeasca. Se închide din ce în ce mai mult în ea. Şi ochii îi sunt din ce în ce mai stinşi, dovada ca plânge.
Nu pot sta toata ziua cu ea, ca am de dus în spate cea mai populara emisiune TV, dar sunt şi eu din ce în ce mai îngrijorat. Ma gândesc ca e de la sarcina, dar nu vreau sa îi propun sa mergem la doctor, ca aş agresa-o sigur.
Aşa ca..cred ca o sa mergem în week-end la ai mei.
Dşsi batrâni, tata e doctorul....

000

MARIA

-De ce Mircea?
De ce?
Nu aveai tot ce îţi doreai de la viaţa ?
Nu sunt femeia vieţii tale ?
Nu ai spus tu ca nu o sa ma faci sa sufar niciodata ?
Ca sunt singurul om din viaţa ta care a fost bun cu tine?
Nu ţi-am facut copii frumoşi, nu m-am sacrificat suficient pentru tine, nu am renunţat la visele şi la idealurile mele de a deveni asistenta medicala sau poate mai mult....numai ca sa îti ofer familia ideala la care ai visat în anii cât ai fost cerşetor şi ai mâncat din gunoaie?
Nu fac mâncare suficient de buna?
Nu îţi cunosc gusturile şi nu îţi dau cea mai buna bucaţica ţie şi apoi lui Azor al tau, mai buna decât a mea sau chiar a copiiilor? Nu sunt suficient de buna în pat?
Sau nu mai sunt?
Ai v\azut primul meu rid, primul meu fir alb de par şi primele vergeturi pe coapsele mele încercate de doua naşteri, ai cuprins sânii mei în palme şi i-ai simţit mai moi, şi gata, a fost de ajuns sa uiţi tot, sa sacrifici tot ?
Pentru ce, celebrule Nea Mircea, pentru o iluzie?
Viaţa asta simpla nu mai e destul de buna pentru tine?
Ai prea mult creier? Ai scenarii sofisticate în cap? Decoruri noi? Luminiţe?
Natura, naturaleţea, firescul, nu mai sunt suficient de bune pentru tine?
Trebuie mereu şi mereu cozmetizata realitatea, creat mereu un alt decor?
Mereu şi mereu schimbata?
Atunci când ne mai împlinim, Nea Mircea, daca niciodata nu avem curajul sa mergem pâna la capat şi sa ardem viaţa asta de tot, cum ieşim din cercul asta vivios...cum devenim...Minţind mereu? Clipa de clipa?

Am cunoscut-o pe Maria.
E tânara şi frumoasa.
Nu are celulita sau colacei în jurul pântecului abea pregatit pentru a da viaţa.
Practica Yoga şi citeşte mult. Are grija numai de ea....

Se da mereu cu acelaşi parfum..în fiecare zi...de parca zici ca e al ei....natural.
E parfumul din aşternuturile noastre, Nea Mircea, din dormitorul nostru, om de nimic.....
E..fata care îţi lasa mesaje pe oglinda pe care nu ai şters-o bine dupa dua.....E Maria care le-a daruit parinţilor tai caţeluşa...
Care da de mâncare cerşetorlor cornuri cu afine...

Plec din viţa asta,cu tine,Mircea, scuzaţi, Nea Mircea, iar pe fetiţa mea nu o sa o cheme Maria. Fetiţa mea nu are nume,.....nici nu ştiu daca o sa îi dau un nume......Ni`ci nu ştiu daca o sa o mai aduc pe lume.....
Plec sa îmi traiesc viaţa mea, nu pe a ta, Nea Mircea....
Aşa cum am vazut în cartea aia pe care mi-a recomandat-o Maria, la rând, la librarie. “Viaţa fara nume”.

O priveam mut...nu am reusit sa scot nici un cuvant, parca eram paralizat, parca aveam furtune în gat, parca eram mort....
Îsi încalţa pantofii aurii şi iesi în lume. Merse ore întregi pe jos atenta la absolut tot! La vântul care îi scutura buclele, la soarele care îi venea direct în faţa, la fiorii de frig pe care i-i provoaca o adiere de vânt rece…. Atenta doar la paşii ei…la ritmul lor pe caldarâm, la zgomotul facut de tocuri pe diferite suprafeţe…la felul cum ii reacţioneaza picioarele dupa un anumit timp de atâta mers, la durerile provocâte de mers, sau de strânsul pantofilor noi....

000

NIMENI

Bun.....e o poveste interesanta, m-a dus în poveşti din poveşti din poveşti..... Sunt la orfelinat si am primit aceasta poveste din partea şefei care mi-a spus ca e din partea mamei mele biologice şi ca mi-a fost lasata sa o primesc şi sa o deschid când împlinesc 18 ani. O cutie cu hârtii si nişte pantofi aurii.
Ce dilii sunt oamenii.....
Pantofii aurii ma strâng....
Ma lasaţi ,bai, cu toate poveştile voastre? Eu nu vreau nimic de la viaţa.
Traiţi voi cu poveşti şi iluzii! Eu n-am nevoie de profesori pt a fi !

-Maria, Maria ! se auzi strigând disperata şefa....

-Ma confundaţi!

Sunt...... NIMENI!
Nu exista trecut, viitor şi poveşti!
Exista acum!
Acum traiesc asta fara şcenariu şi planuri.

INUAKI

2009-05-06T05:06:00.000-07:00

© Editura Orfeu 2000, Bucuresii ISBN 978-973-1986-06-7
ORFEU 2000 BUCURESTI
3
Inainte de orice as dori sa va povestesc cate ceva despre mine. Nu sunt o persoana facila,
din contra, sunt una din fiintele care cauta, scormonesc, contesta si isi bazeaza logica nu
atat pe argumente stiintifice, cat pe trairi sau experiente proprii. Nu pot spune ca sunt o
novice in domeniul paranomalului, caci inca din copilarie primesc mesaje si comunicari, insa
datorita pregatirii, ma uit intai la disfunctiile interlocutorului si abia apoi la capacitati .
Trebuie sa va spun, ca eu sunt psiholog si lucrez preponderent cu copiii. Am copii de
toate varstele si de toate categoriile sociale. Am copii a caror parinti ar trebui consiliati si
copii care au reale probleme de adaptare. Unii sunt introverti , altii exuberanti, dar toti la un
loc sunt suflete care incearca sa se adapteze la conditia de om, care incearca sa se ajusteze
la frecventa acestei planete, sa se integreze in societate si sa devina membri ai ei.
Spun tot timpul ca ar trebui infiintata o scoala a parintilor, care sa fie obligatorie inainte
de a aduce un suflet pe lume. Copiilor nu le sunt de folos daruri nenumarate si bunuri
peste masura, ei au nevoie de dragoste, afectiune si atentie, insa noi din lipsa de timp, sau
poate pentru ca suntem prea stresati si obositi, ii respingem, ii trimitem in camera lor sau afara
la joaca, sau mai rau lasam pe altii sa se ocupe de ei, de nevoile si problemele lor, de
educatia lor, iar apoi ne intrebam cu cine seamana acest copil, agresiv sau timid, de la cine a
mostenit aceasta cruzime sau acest limbaj. Cautam in neam tot felul de asemanari - si
intotdeauna gasim vinovatii situati de partea cea mai slaba a arborelui genealogic - o facem
din dorinta de a ne ascunde noua insine esecul, din dorinta de a brava, de a ne amagi, insa
adanc in sufletul nostru sta ascunsa identitatea vinovatului, vinovat ce nu va fi niciodata
demascat, aratat lumii intregi, vinovat ce nu va fi adus nici macar la nivelul consiintei.
Cu asta ma lupt eu in fiecare zi. Uneori castig batalia, alteori o pierd sau nu se intampla
nimic, dar ce pot spune cu siguranta este faptul ca intre parinti si copii, in urma consilierii,
se infiripa o mica punte de legatura, ca un firicel luminos de ata, care creste si se ingroasa
cu fiecare mangaiere sau vorba buna, cu fiecare poveste citita, cu fiecare sarut de noapte
buna.
Dar sa revenim la povestea noastra. Tin minte ca era o dimineata de vara, cu cer
innorat. Era o atmosfera apasatoare, sufocanta. Am decis sa deschid geamul in speranta
ca usorul disconfort pe care il simteam va fi alungat de aerul proaspat. Nu ma simteam in
apele mele, aveam o usoara presiune in plexul solar; stiam ca aceasta apasare este
alarma mea interioara, care imi da de stire ca anumite evenimente mai putin agreabile mie,
4
urmeaza sa se produca. Speram din tot sufletul sa fie o alarma falsa, mai ales ca stiam ca
trebuie sa vina un baietel nou.
La ora stabilita acesta intra in cabinet impreuna cu mama sa.
Pustiul, un copil superb, cu ochii albastri precum cerul de vara, cu parul saten, ciufulit, era
imbracat intr-o pereche de blugi nu foarte noi si un tricou galben pe care scria Love me.
Ma gandesc ce bine ar fi sa scriem pe hainele tuturor copiilor lubiti-ma. In felul acesta nu
am mai uita. Se uita lung la mine, dupa care se aseza hotarat pe fotoliu. Aflu, desi stiam
din fisa, ca se numeste David (aici nu este numele lui real) si ca are 7 ani.
De obicei, dupa o scurta perioada de acomodare, cand simt ca pot comunica cu copilul,
rog parintele insotitor sa astepte in sala de asteptare, insa spre surprinderea mea, David ii
spune mamei lui sa plece.
Sunt intrigata de reactia lui, mai ales ca nu adusesem vorba despre asa ceva si incerc
sa ma lamuresc. Aflu de la el ca a fost adus aici de catre mama lui ca urmare a faptului
ca el aude "o voce in cap, ca si cum ar fi la telefon", care ii vorbeste si pe care o intreaba
vrute si nevrute, inclusiv cum sa treaca la anumite niveluri pe calculator, voce care
intotdeauna ii da raspunsuri corecte.
ll Intreb daca stie cum se numeste acea voce si imi spune ca el iI cheama cu numele
de Agthon, ca acesta vine dintr-o alta constelate, din care a sosit si el la reincarnare, si
ca au stabilit sa ramana in contact pe toata durata sederii lui aici, pe acest pamant. II intreb
cat va sta pe la noi si imi raspunde ca daca ar fi sa numaram in anii actuali ar fi cam 200, insa
curand vom socoti altfel timpui si de aceea nu imi poate spune.
Am continuat discutia aproape o ora si am ramas uimita de maturitatea si
profunzimea raspunsuri lor sale. Am aflat pe parcursul discutiei ca unele dintre raspunsuri
erau date de ,,vocea de la telefonul din cap".
Inainte sa iasa pe usa camerei, s-a intors catre mine si mi-a spus ca aseara dupa ce
aflase de la mama lui ca trebuie sa vina la mine, Aghton i-a spus sa-i transmita psiholoagei
ca o roaga sa scrie tot ceea ce va discuta cu el intr-o carte, chiar daca nu ii este pe plac si
totodata, ca el sa fie crezut ca ceea ce spune este real, sa nu ii para rau dupa vaza pe care
5
a spart-o acasa, de dimineata, cand a incercat sa inchida geamul.
Va inchipuiti ce senzatie de panica am trait in acel moment, mai ales ca eram singura
care stiam acest lucru!
In acea clipa am avut confirmarea ca toate trairile si experientele lui erau reale. Era ca
si cum deodata un val gros mi se ridicase de pe ochi. Atunci mi-am dat seama ca ideile
de la care plecam, chiar daca se pot numi deformatie profesionala si anume ca ceea ce
aude este rodul unei imaginatii bogate, a unor trairi ezoterice de natura schizofrenica, sau
a unor comunicari izvorate din dorinta de a avea ceva in plus fata de ceilalti, de a fi
diferit fata de medie, sunt nefondate.
Asa am ajuns astazi aici, in postura de scriitor. Am incercat, bineanteles sub indrumarea
lui, sa adun cele mai importante mesaje primite. Vi le redau exact asa cum au venit, fara a
face corecturi, spre a pastra autenticitatea si acuratetea lor.
Va multumesc anticipat pentru timpul alocat citirii acestei carii. Unii o vor considera o
nebunie, altii o vor intelege. Primilor le cer iertare, celorlalti le doresc sa isi gaseasca drumul
si sa-si constientizeze misiunea.
6
I
La a doua intalnire m-am simtit cumva apropiata de acest pusti. Era ca si cum ne
cunosteam de foarte multa vreme, ba mai mult intre noi aparuse acel sentiment de
comuniune, cum numai prietenii foarte vechi iI au.
L-am intrebat cum ii este mai comod, sa ii pun intrebari sau sa il las pe el sa imi
povesteasca? Dupa o scurta perioada de gandire mi-a raspuns ca ar prefera sa fie
intrebat.
Aryana: Cum te numesti tu aici pe pamant?
David: David.
A: Mai ai si un alt nume?
D: Acum nu. Am avut multe nume, dar acum am unul singur.
A: Cum preferi sa iti spun?
D: David.
A: De ce?
D: Pentru ca acesta este numele meu actual.
A: Mi-ai spus la inceput ca ai sosit la incarnare de pe o alta planeta. Stii cum se
numeste?
D: Se numeste Inua si se afla in apropiere de Orion.
A: Si locuitorii ei se numesc tot Inua?
D: Nu se numesc inuaki.
A: Deci tu esti inuaki?
D: Am fost inuaki, acum sunt pamantean.
A: Cum este fosta ta planeta ?
D: Mai frumoasa ca Pamantul.
A: Are acelasi relief?
D: Aproape. Are ape, munti, campii, insa difera plantele. Copacii de acolo au majoritatea
culori care seamana cu argintiul de aici, numai ca un pic mai alb.
A: Aveti anotimpuri?
D: Da, dar nu ca aici. Acolo nu este niciodata iarna, nu exista zapada. Doar ploaie. Si
pomilor nu le cad frunzele. Si nu este cald cum este aici vara.
A: Aveti mari si oceane?
7
D: Da, marile se numesc avata si oceanele surim. Avem si pesti , numai ca au alte culori.
De fapt totul are alta culoare.
A: Ce fel de culoare?
D: Altfel, nu stiu cum, sunt aceleasi nuante, numai ca mai sterse. Rosu nu e rosu ca aici
ci un fel de rosu - alb.
A: Adica roz?
D: Nu, un rosu mai putin aprins, ca si cum ai da cu alb peste el.
A: Si inuaki cum sunt? Sunt oameni?
D: Nu, sunt inuaki. Ei seamana foarte tare cu soparlele, dar si cu oamenii.
A: Adica sunt reptile?
D: Nu sunt repile. Sunt inuaki.
A: Imi poti descrie unul?
D: Sunt inalti, cam cat biblioteca ta (2 m), stau in picioare, au doua maini, cam ca ale
noastre, dar au trei degete, merg la fel, numai ca au o coada groasa si destul de
puternica. Au pielea alba si ochii auriu-violet, si vorbesc si ca noi si ca ei.
A: Cum adica ca ei?
D: Adica in gand. Spun ceva in gand si ceilalti aud.
A: Un fel de mesaje, asa cum primesii tu?
D: Da, exact.
A: Si pielea lor cum este? Are solzi?
D: Nu, este moale, ca a noastra, catifelata, dar nu au par si nici sprincene.
A: Au dinti?
D: Da.
A: Ce mananca acesti inuaki?
D: Mancare, ca si noi, insa nu carne. Ei se hranesc cu ceea ce am putea numi legume,
fructe si seminte.
A: Aceste plante le cultiva la fel ca noi?
D: Da intr-un fel, insa nu dureaza asa de mult.
A: Cum adica?
D: Acolo, pui o samanta in pamant, adaugi un fel de apa si te gandesti cat de repede
trebuie sa obtii rezultatul, si apare atunci cand ai hotarat.
A: Adica daca eu vreau ca maine sa am mere, maine le pot culege din pom?
D: Nu chiar asa de repede. Cel mai scurt timp este de doua rotatii.
8
A: Ce fel de rotatii?
D: Ale planetei. Asta ar fi cam 5 zile pamantene.
A: Si fiecare isi seamana si culege mancarea?
D: Da, sau daca ai nevoie si nu te-ai gandit la timp, pofi cere oricui, caci toti sunt dispusi
sa ajute, dar nu se intampla prea des.
A: Si cum se intampla acest miracol? Cum reusesc inuaki sa obtina ceea ce vor?
Pamantul este responsabil?
D: Intr-un fel, caci solul este putin diferit de cel de aici, si in orice caz este foarte
curat. Dar sa nu crezi ca este suficient. Conteaza intentia. Tu ceri ceva din Matrice si acest
lucru se materializeaza, deoarece ai nevoie. Ei nu cer decat ceea ce le este necesar.
Nimic in plus. Totul este proaspat, deoarece nu ar avea sens sa tii mancarea in frigider, din
moment ce o poti culege oricand. Nu are sens sa ceri nici in plus, caci ar insemna pierdere
si acest lucru nu place Matricei.
A: Si cum se procedeaza? Pui samanta si te gandestii sa creasca?
D: Cam asa. Pui samanta in pamant, ii pui un fel de apa, o umpli de lumina si iubire
si apoi te rogi sa se conecteze rapid la matricea ei universala, din care sa isi traga toate
informatiile necesare pentru a ajunge la maturitate in cate zile vrei tu. In acel moment in
interiorul ei se aprinde ca o lumina si din ea incepe sa iasa un firicel luminos, care se duce
si se racordeaza la matrice, si astfel incepe procesul.
A: Si dupa ce culegi fructele sau legumele, ce se intampla cu restul plantei?
D: Aceasta fie ramane in continuare, dar fructele sau legumele viitoare vor fi folosite
doar ca seminte, fie se lasa sa se usuce, dupa care se cere disiparea ei rapida, in
elementele din care s-a format, pentru a nu fi un balast pentru planeta.
A: Sa inteleg ca voi nu aveti gunoi?
D: Nu prea. Ei nu au gunoi, deoarece nu au ambalaje si resturi menajere. In caz ca
totusi ceva trebuie aruncat, este dus intr-un anume loc, unde sunt inuaki care ajuta la
descompunerea lor in particule primare. In acest fel, la ei nu exista gropi de gunoi sau
lucruri aruncate.
A: Bine, dar daca totusi cineva nu duce ceea ce vrea sa arunce acolo, ci iI arunca pur si
simplu in drum?
D: De ce sa faca asa ceva? Eu nu am auzit ca cineva sa faca un asemenea lucru. Nu ar
avea nici o logica.
A: Voi aveti masini, sau mijloace de transport?
9
D: Un fel de. In afara planetei calatorim cu ceea ce pamantenii numesc farfurii
zburatoare, iar pe Inua se folosesc acelasi gen de aparate, insa de mici dimensiuni.
A: Ce fel de combustibil folosesc?
D: Nu folosesc combustibil de loc. Sunt un fel de perpetuum mobile. Ele functioneaza
vesnic, fara combustibil, caci au un fel de cercuri suprapuse, din magnet, de polaritati
opuse, care genereaza un camp, care la randul lui este activat cu ceea ce pe Pamant se
numeste Merkaba. Adica prin forta gandului sunt activate doua tetraedre, in a caror mijloc
se afla magnetii. Campurile acestora sunt prinse cumva in interiorul tetraedrelor si acestea
incep sa se invarta, generand un fel de camp de forta care face ca vehicolul sa se miste.
Prin schimbarea polaritatii il poti cobori si ridica, iar prin inclinarea magnetilor ii poti da
directia. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul unui fel de casca, pe care ti-o pui pe cap si care
este in directa legatura cu inima navei.
A: Intr-un fel sunt conduse cu forta gandului.
D: Si cu forta gandului, dar fara magneti acestea nu ar functiona.
A: Din ce sunt construite navele?
D: Dintr-un fel de metal, pe care noi nu iI avem aici pe pamant. De fapt sunt 5 metale
combinate. Acest amestec se realizeaza cu ajutorul unor fascicole de raze, de diferite culori.
Aceste raze se obtin cu ajutorul unor cristale mari.
A: Fiecare poate avea o asemenea nava?
D: Da, insa doar daca ai nevoie.
A: Si cand iei o nava ramane proprietatea ta, chiar daci o folosesti sau nu?
D: Navele sunt ale tuturor. Daca nu iti mai trebuie, o duci la loc, de unde ai luat-o. Nu
are nici un rost sa o pastrezi. In acest fel altcineva o poate lua atunci cand ii trebuie.
A: Ele se platesc? De fapt exista bani?
D: Nu, acolo nu exista bani, caci un sunt necesari. Toti lucreaza atunci cand este nevoie,
ajuta, atunci cand sunt solicitati si au tot ceea ce le trebuie.
A: Aveti conducatori?
D: Intr-un fel. La fiecare a 260 rotatie a planetei se alege un conducator si un consiliu
format din 12 fiinte. Sunt ca un fel de alegeri aici, insa nimeni nu are voie si fie ales de mai
multe ori la rand. Cand cineva este ales, el nu mai are voie sa fie din nou. Abia dupa ce toti
locuitorii au fost, pot veni din nou aceiasi. Oricum nu poti fi conducator sau in consiliu, daca nu
ai 5200 de rotatii de planeta.
10
A: Cred ca este un lucu bun!
D: Da, caci fiecare vine cu optimism si daruire, si cand iti doresii ca totul sa fie bine,
sigur reusesti.
A: Voi aveti copii?
D: Da, dar sistemul este altfel. Cand se constata ca este nevoie de forfe noi, se cauta
doritori si atunci acestia concep un urmas, care este crescut intr-un loc special, gandit
optim, pentru ca dezvoltarea sa fie perfecta. E ca un fel de casa de copii, numai ca aici ei
au tot ceea ce le trebuie. Invata istoria planetei, comportament, meditate, telepatie,
cresterea plantelor, tehnica si multe altele. Profesorii lor sunt intotdeauna Inuaki cei mai
experimentati, mai in varsta. Cei mici isi pot vedea parintii ori de cite ori doresc si invers.
Oricum ei pot comunica telepatic asa ca aceasta separare nu este o problema. De fapt
acolo distanta nu constituie un impediment.
A: Urmasii lor se nasc vii, sau din oua, precum repilele?
D: Se nasc vii, dar de fapt nu se nasc, caci ei sunt conceputi si crescuti ca embrioni in
locuri speciale. Parintii se duc acolo si lasa materialul genetic, iar apoi acestia cresc si se
dezvolta intr-un mediu controlat. De aceea ei nu sunt bolnavi, sau nu exista defectiuni
genetice.
A: Si casa, bunurile raman ale urmasilor, le poti lasa mostenire?
D: Daca vrei, dar nu are rost, caci o entitate ajunsa la maturitate este ajutata sa isi faca
un rost al ei, nu are sens sa iei ceva de la altcineva din moment ce poti avea orice.
A: Bine, dar daca ai bijuterii de familie? De fapt exista asa ceva?
D: Nu, caci sunt de prisos, si noi avem aur, insa el este folosit mai mult la nave si la
diverse aliaje, caci nu are nici un rost sa pui aur sau alte metale pe tine, acestea doar iti
perturba campul.
A: Aici este foarte apreciat.
D: Da, caci el iti confera un anumit statut, te situeaza de-o parte a societatii, insa la ei nu
ai cum sa pari altceva decat ceea ce esti, deoarece toti stiu cu cine stau de vorba, ce stie
sa faca, ce capacitati are.
A: Dar din cate infeleg toti sunt cam la acelasi nivel.
D: Nu, caci experienta lor difera, si acolo sunt inuaki care au anumite aptitudini sau
inclinatii. Unii se pricep la constructii, altii la plante, altii la educatie. Asta nu inseamna ca
ceilalti nu stiu aceste lucrari. Acolo trebuie sa inveti de toate si dupa ce ti-ai insusit
informalile poti vedea ce ti se potriveste cel mai bine.
11
A: Voi aveti cupluri? Sot si sotie? Sexe diferite?
D: Sunt sexe diferite, formeaza cupluri, dar nu este ca aici. Acolo nu te obliga nimeni sa
stai, daca nu iti mai doresti acest lucru. Poti oricand sa ramai singur sau sa iti cauti alta
pereche. Copiii de asemenea pot sta cu parintii atunci cand ajung la maturitate, insa nu se
intampla acest lucru. Este voie, dar nimeni nu simte nevoia. Acolo, toti sunt prieteni.
A: Se intalnesc ca aici, la petreceri?
D: Ei se intalnesc oricand doresc, insa nu am vazut petreceri ca aici.
A: Dar daca cineva se cearta cu vecinul?
D: Nu exista asa ceva. Nu am auzit sa se fi intamplat. Daca totusi exista o divergenta
se cheama consiliul si se face apel la Codul Legilor, insa de foarte mult timp nu s-a mai
intamplat asta.
A: Ce este Codul legilor?
D: Este un cristal urias, in care stramosii lor au lasat scrise anumite reguli. De fapt sunt
reguli universale. Cand ai o problema, pui mainile pe cristal si acesta iti trimite in cap solutia,
in conformitate cu normele inscrise acolo.
A: Curn iti trimite in cap?
D: Nu stiu exact, deoarece nu am facut asta niciodata, dar am inteles ca sunt ca niste
imagini care iti apar aratandu-ti ce trebuie sa faci.
A: Si se respecta?
D: Sigur!
A: Bine, dar daca cineva zice ca el nu vrea acest rezultat, el vrea sa faca altceva si
nu este multumit!
D: Nu se poate. Cum sa nu faca ceea ce a vazut? Toti respecta acest lucru.
A: Bine, dar sa presupunem ca nu vrea, s-a hotarat sa omoare entitatea care i-a adus un
prejudiciu.
D: (razand In hohote) Este imposibil. A omori pe cineva in seamna sa te omori pe tine.
Prin ucidere se creeaza o perturbare in Matrice, care se intoarce si iti face rau. Asa ceva nu
s-a mai pomenit. Poate ca a existat in trecut, insa ei au iesit de mult din ceea ce aici se
cheama legea cauzei si a efectului. Nu stiu cum sa te fac sa intelegi, insa ei nu stiu sa faca
rau. Nu cunosc aceste lucruri. Pur si simplu nu exista. Tin minte ca atunci cand am aflat
ca au existat asemenea forme de gand mi s-a parut o aberatie.
A: Dar au existat?
12
D: Da, dar cu mult timp in urma. Am invatat despre aceste lucruri, insa ele nu mai pot fi
traite astazi.
A: Imi poti traduce in ani terestri?
D: (dupa o lunga perioada de gandire) Cam cinci sute de mii de ani!
A: Deci voi de cinci sute de mii de ani traiti asa, intr-o simbioza perfecta?
D: Nu, de mai putin, la inceput a fost greu si pentru ei, pana s-au desprins.
A: S-au desprins de ce?
D: As dori sa continuam discutia data viitoare.
A: Sigur.
Imi iau ramas bun de la David si caut sa inteleg tot ceea ce a vrut sa imi spuna. Uitanduma
in urma imi dau seama ca as fi putut pune alte intrebari, mult mai orientative, mai
punctuale, insa noutatea informatiilor m-a bulversat, facandu-ma intrucatva sa imi pierd
concentrarea. Ma hotarasc sa imi notez anumite aspecte ce consider ca ar trebui reluate.
II
A: Ma gandeam sa imi mai explici odata cum este cu locuitul pe Inua. Au casele lor
individuale sau sunt la comun?
D: Nu, fiecare are casa lui. De fapt nu sunt case ca aici si nu exista blocuri.
A: Dar cum sunt casele lor?
D: Sunt construite in pamant. Ei si-au dat seama ca nu are rost sa le faca la suprafafa,
caci ar pierde foarte mult sol si de aceea le construiesc inauntru. Deasupra caselor poti
cultiva plante si in acest mod totul poate fi folosit optim.
A: Din ce sunt facute casele?
D: Peretii sunt facuti dintr-un fel de nisip, care se amesteca cu praf de cristale, de
diferite tipuri. Acestea sunt topite cu ajutorul undelor, la fel ca navele, iar din acest
amestec rezulta placi mari, care pot fi taiate la dimensiuniie dorite. Acestea se pun in
pamant si se unesc tot prin topire, facandu-se un fel de cub perfect.
A: Au mobila?
D: Da, dar altfel si toata este facuta din materiale naturale. Ceva foarte asemanator cu
bambusul sau lemnul, si nu exista materiale textile.
A: Adica ei umbla goi?
13
D: Da, dar este ceva normal. Ar fi ciudat sa se imbrace.
A: Nu le este frig?
D: Nu, caci daca le este frig, cer din Matricea Universal caldura.
A: Cum adica?
D: Daca mie mi-e frig, ma racordez la Matricea Universala si cer caldura. In acel
moment corpul meu se incalzeste si senzatia de racoare dispare. Este ca si cum
organismul meu ma ajuta si isi ridica temperatura.
A: Poti face asa ceva si aici?
D: Da, dar nu tine mult, caci aici sunt multe interferente.
A: Si Iumina cum o obtin?
D: In acelasi mod. Cer Iumina din Matricea Universala si o obtin.
A: Adica daca eu cer acum lumina si ma conectez la matrice, se lumineaza camera?
D: Cu siguranta nu. Aici nu este inca posibil, dar va fi. Momentan exista perturbatii si nici tu
nu esti capabila sa faci asa ceva, cel putin nu pe o perioada mai lunga de timp, poate cu
ajutor si concentrare sa reusesti, insa efectul va dispare dupa cateva secunde, deoarece
campul morfogenetic al Terrei nu permite.
A: Ai spus ca nu inca. Va fi posibil?
D: Chiar mai curand decat crezi.
A: Cand?
D: Destul de curand. Tot ce iti pot spune este ca vei apuca sa vezi.
A: Poate intr-o alta viata!
D: Nu, sigur in aceasta.
A: Imi poti da detalii?
D: In curand planeta va face un salt vibrational.
A: Adica faimosul an 2012!
D: Da. Planeta va intra in cea de-a cincea dimensiune si atunci...
A: Cum sa intre in a cincea dimensiune, cand noi suntem in a treia? Sarim peste a patra?
D: Noi suntem in a patra dimensiune!
A: Nu, noi avem o lume tridimensionala. Asta stie toata lumea.
D: Toata lumea care nu vrea sa considere ca fiind dimensiune si latura temporala.
A: Timpul este o unitate de masura!
D: Ca si lungimea, latimea si inaltimea!
A: Da, dar a fost inventat de oameni.
14
D: Si lungimea, latimea si absolut tot ceea ce se poate masura si contabiliza pe acest
pamant a fost creat de oameni.
A: Si deci noi o sa intram direct in dimensiunea a cincea?
D: Cam asa ceva, insa inainte de asta vom intelege si constientiza anumite aspecte, inclusiv
cum este cu diversele asa-zise dimensiuni.
A: Vrei sa spui ca noi ne culcam si brusc a doua zi cand ne trezim suntem in
dimensiunea a cincea?
D: Nu ne vom culca si trezi brusc in alta lume, caci multe lucruri se vor abate asupra
pamantului. Acestea vor fi semne premergatoare. Oricum trecerea se va face in 3 luni. In
aceste trei luni noi vom intelege de fapt ce este cu adevarat dimensiunea a patra.
A: La ce semne te refereai?
D: Mai intai de toate anul 2009 va fi hotarator. In a doua jumatate Pamantul va avea
de infruntat anumite cataclisme grave, unele soldate chiar cu pierderi de teritorii. Apa va
revendica pamantul si multe din asezarile de pe tarmuri vor fi afectate. Apoi vor incepe sa
creasca in intensitate vulcanii, ceea ce va duce la trezirea unora ce se credea a fi de
mult stinsi. Cutremurele de parnant se vor inteti si vor aparea concomitent in diverse
zone. In anul 2011 omenirea va avea de infruntat o grava furtuna solara, care va face ca
electricitatea sa fie imposibil de furnizat. Furtunile electromagnetice vor sterge sistemele
informafionale, facandu-le inutilizabile.
A: Stii cumva cand pleaca urmatoarea nava spre Inua, poate obtin un bilet!
D: Din pacate nu exista nave catre acea destinatie!
A: Din relatare inteleg ca ne asteapta o perioada sumbra.
D: Este o perioada ca oricare alta. Pamantul isi va incepe purificarea si noi trebuie sa
trecem prin aceasta impreuna cu el. Va fi o perioada dificila, insa ceea ce va veni merita. Va
fi intr-un fel o alta lume. Eu nu stiu cum sa iti explic ca sa ma intelegi. Aceste lucruri
trebuiesc traite, vazute, altfel nu ai la ce sa te raportezi.
A: Poate la o lume utopica! Ar fi bine sa fie asa, sa ne trezim intr-o lume perfecta.
D: Dupa cum spuneam, asa va fi, dar nu dintr-o data. Vor fi cativa ani de bulversare
totala, ani in care totul se va schimba si toate vor trebui reformulate. Ma refer aici inclusiv la
stiinta si religie.
A: Cat crezi ca va dura aceasta perioada de stabilizare?
D: Intre trei si cinci ani terestri.
A:Inainte sau dupa 2012?
15
D: Dupa. Inainte va trebui sa intelegem ca nu suntem singuri in acest univers.
A: Din cate stiu in 2012 Pamantul se va alinia cu centrul galaxiei, care este o gaura
neagra. Imi poti spune ce este gaura neagra?
D: Gaura neagra este locul in care nu exista nici o dimensiune. Este vid absolut. Este un
fel de punct zero al universului, un loc in care creatia inceteaza sa mai existe.
A: Adica nu exista nimic? La ce foloseste?
D: Este locul unde toate rezidurile se descompun, atrase de o uriasa forta rotativa. Aici sunt
inghitite planete stinse, asteroizi, comete, praf. Daca vrei o poti compara cu un malaxor
gigantic in care tot ceea ce intra este desfacut, redus la nivel subatomic si apoi transformat
in energie, caci nimic nu trebuie irosit.
A: Se spune ca sunt porti de trecere catre alte lumi.
D: Nu, ele sunt ceea ce ti-am spus. Conexiunile intra-universuri sunt facute cu ajutorul
unor vortexuri, care exista de cand exists creatia. Bineanteles ca asemenea conexiuni pot fi
create si artificial.
A: Cum?
D: Cu ajutorul gandului si a unor imense cristale. Prin proiectia ideii in cristal, se creeaza o
forma-gand care este amplificata si aceasta creeaza o perturbare in Matrice, care la randul
ei formeaza in plan fizic, adica ma refer in cosmos, un fel de canal, foarte asemanator
unui tunel, care comprima spatiul, creand o punte de legatura intre universuri.
A: De aici trebuie sa inteleg ca exista mai multe universuri?
D: Ele sunt zece.
A: Si fiecare univers este ca al nostru?
D: Ele sunt individuale. Se aseamana doar la nivelul creatiei si au corespondenta in
Matrice, insa fiecare este de sine statator si are propria organizare.
A: Si Dumnezeu este coordonatorul tuturor?
D: Depinde acum la care Dumnezeu te referi.
A: La cel caruia ne rugam.
D: Da, ne rugam unui Dumnezeu, pe care l-am mostenit, insa el nu este Creatorul. Fiecare
Univers isi are propriul Creator si propriile entitati coordonatoare, insa deasupra tuturor sta
ceva mare, imens, o forma de energie, pe care o putem defini ca fiind Dumnezeul Suprem,
Originea, Absolutul. Toata creatia se afla in El. Adica toate Universurile, Lumile, ceilalti
Dumnezei Coordonatori si entitati. El inglobeaza tot.
16
A: Si in afara Lui exista ceva?
D: Nu stiu, nu cred. Nu cred ca stie cineva!
A: Dar daca si el face parte dintr-un alt Dumnezeu?
D: Interesanta idee, dar inuaki au aceste lucruri scrise in Codul Legilor si nu am vazut
si nici nu am auzit asa ceva. Poate exista, insa atunci nimeni nu a ajuns la acel grad de
constientizare incat sa demonstreze acest lucru.
A: Oricum nu conteaza. Deja ceea ce mi-ai spus depaseste capacitatea de asimilare.
D: Da, caci noi ne raportam strict la stiinta si cunoastera pamanteana, insa acestea sunt
doar limitari impuse de semenii nostri. Creatia este cu totul altceva. Nu are nici o legatura
cu ceea ce stim, sau percepem. Omul nu este doar un mecanism, este ceva mult mai
profund.
A: Asta stim cu totii! In noi exista inglobat sufletul care este nemuritor.
D: Nu prea inglobat!
A: Adica?
D: Sufletul, asa cum ii spui tu, nu se afla inglobat in corp, adica nu in totalitate.
A: Dar unde se gaseste?
D: El se afla undeva sus, deasupra fiecarei entitati.
A: Si cum sta acolo?
D: Sa iti explic. Deasupra fiecarui om se afIa ceva foarte asemanator cu un balon. Este o
formatiune transparenta, alburie, in care se gaseste un fel de copie in miniatura a formei fizice.
Imagineazati-o ca un fel de dublura de mici dimensiuni. Acest balon se afla legat de corp
cu un cordon gros, rasucit, care pleaca de la aceasta formatiune si o leaga de trup in zona
capului. Aceasta funie este cam de 15-20 de centimetri. Adica cam atat are la maturitate,
caci la nastere este foarte subtire, cam de un centimetru. Cu cat omul inainteaza in varsta
cu atat ea se ingroasa, pentru ca apoi, cu apropierea mortii sa se subtieze, ajutand astfel ca
desprinderea de trup sa se faca usor.
A: Bine, dar daca persoana este tanara si moare intr-un accident?
D: Asta nu conteaza, caci dimensiunea lui corespunde unui om matur. In caz de accident
se produce o rupere brusca. Este o desprindere agresiva, dureroasa.
A: Si asta este tot? Noi suntem legati de un fel de balon?
D: Nu, cu siguranta. Este forma simpla de a-ti explica acest aspect. Noi suntem legati
de sfera cu acest cordon, dar din locul de legatura cu corpul, pleaca mii de ramificatii,
care se regasesc in tot corpul. Ele sunt asemeni unor radacini. Au diverse culori si grosimi.
Spre exemplu la nivelul degetelor sunt subtiri si albastre.
17
A: Ce se intampla daca un om isi pierde o mana? Se retrag?
D: Nu. Acestea raman acolo, ca si cum mana ar exista in continuare.
A: Ce se intampla cu ele in momentul mortii?
D: Inainte de ruperea cordonului, acestea incep sa se retraga usor. Intai cele de la maini
si picioare, apoi din umeri si solduri, urmeaza cele din stomac si cap, iar ultima se retrage
cea din inima.
A: Unde se retrag?
D: Toate se retrag intai intr-un canal situat in sira spinarii. Chiar si cel din inima. Aici stau
cam trei zile si abia apoi se rupe cordonul si atunci sfera poate pleca.
A: Este adevarat ca omul ia cu el faptele sale?
D: Faptele nu. Insusirile, calitaitile, defectele da.
A: Si faptele unde raman?
D: Ele sunt in Matrice. Acolo s-au dus cand au fost create si tot acolo vor ramane.
A: Noi numim aceasta Cronica Akasha.
D: Este Matricea Universala a Crea|iei.
A: Seamana cu o banca uriasa de date, un fel de calculator gigantic?
D: Da, ii poti spune si asa, dar un calculator a fost creat de cineva, pe cand Matricea a
existat dintotdeauna. Ea nu a fost creata. Ea ne-a creat.
A: Tu ii spui Matrice lui Dumnezeu?
D: Nu. Dumnezeu este coordonatorul Matricei. Matricea este de sine statatoare. Este o
forma de energie.
A: Nu inteleg. Imi poti explica?
D: Nu stiu cum.
A: Dumnezeu si Matricea sunt concepte diferite?
D: Nu, dar nu sunt acelasi lucru. Dumnezeu si Matricea au existat din totdeauna. Au
aceeasi structura energetica insa nu sunt acelasi lucru. Dumnezeu poate lucra cu Matricea,
pe cand Matricea nu poate actiona asupra lui. Din Matrice a fost scoasa Creatia.
A: Descrie-mi Matricea.
D: Matricea este forma primordiala de energie. Aici se gasesc toate formele-gand, ideile,
amprentele si energiile a tot ceea ce a fost creat sau va fi. Din toate universurile.
A: Este cumva Sfantul Duh, pe care Dumnezeu l-a sullat deasupra oamenilor atunci cand
i-a creat?
18
D: Intr-un fel. Oamenii si totul a fost creat din energia Matricei, iar sufletul din Dumnezeu.
Doar sufletul este Dumnezeu.
A: Noi stim ca suntem creati dupa chipul si asemanarea Tatalui.
D: Totul este creat din Tatal, si planta si animalul si piatra. Forma, trasaturile, insusirile
sunt ale Matricei, caci din energia ei au fost rupte. Conceptul si deci dublura, proiectia sunt
aidoma Creatorului.
A: Si plantele au acea sfera?
D: Da, totul. Si planta si animaiul si piatra. Plus toate entitatile pe care nu le putem vedea
acum cand suntem incarnati.
A: Bine, dar ...
D: As dori sa ne oprim. Ma simt obosit.
Dupa plecarea sa ma asez pe canapea in locul lui. Caut sa ii simt prezenta, sa ma
identific cu el. Ma gandesc cata maturitate si intelepciune se ascunde in acest trup firav.
Incerc sa ii penetrez trairile, gandurile. O multitudine de intrebari imi vin in cap. As dori sa
imi poata raspunde la toate, sa il grabesc, insa stiu clar ca nu trebure sa depasesc o
anumita limita.
III
A: Te rog sa reluam de unde am ramas la sedinta precedenta.
D: Ramasesem la plante si animale.
A: Da vorbeam de acea sfera.
D: Da, ea exista la toate si tot. Tot ceea ce a fost creat are asa ceva. Stii, cand omul isi
face o casa, ea apare intai sub forma unei sfere nelegata de nimic. Ea pluleste in jurul
persoanei care o vrea, care a gandit-o. Cu cat omul se apropie de finalitate, cu atat ea se
contureaza mai tare, in momentul in care incepe constructia, ea vine si se leaga de locul
respectiv, si ramane acolo atata timp cat exista casa.
A: Si daca iti cumperi un apartament sau o casa? Ma refer ca nu o faci singur, ci o iei de
la altcineva?
D: Atunci iei si sfera, caci ea este a locului si nu a persoanei. Partea proasta este ca
preiei si amintirile si trairile celor ce au stat acolo. Si durerea si bucuria si moartea.
A: Si asta ne influenteaza?
D: Da.
19
A: Sunt anumite persoane care pot veni si curata casa. Ma refer energetic si vibrational,
Ele pot citi chiar anumite lucruri care s-au petrecut in acel spatiu.
D: Da, caci ele se racordeaza la aceasta sfera si obtin informatii. Daca au capacitati ei o
pot curata, facand-o sa fie fara interferente sau remanente.
A: Dar nu o pot anihila si crea alta in locul ei?
D: Nu, caci ea este a locului respectiv. A fost facuta odata cu creatia si va inceta sa
existe cand creatia va disparea. Este o lege.
A: Deci Dumnezeu ne-a creat pe noi si avem acea sfera. Noi putem crea si ceea ce
concepem are aceeasi sfera?
D: Nu aceeasi sfera ci ceva similar. Da, asa este caci noi putem crea, deoarece
suntem din Dumnezeu. De asta omul poate inova, concepe lucruri noi. Acest aspect sta la
baza dezvoltarii, a progresului.
A: Asta inseamna ca noi putem lucra cu Matricea.
D: Da. Noi oricum lucram cu Matricea chiar daca nu concepem nimic, deoarece toate
trairile si faptele noastre se duc in Matrice.
A: De ce?
D: Pentru ca ele sunt forme de energie si Matricea este cea care inmagazineaza
energia.
A: Si karma, destinul, tot de aici vine?
D: Nu vine ci se regaseste acolo. Tu faci o fapta. Sa zicem ca ajuti un om si se
vindece. In Matrice intra forma de energie, gandul bun, dorinta ta de a ajuta si lasa acolo
o amprenta. Aceasta este conservata si la un moment dat cand ai nevoie iti este trimisa
inapoi.
A: Si cu faptele rele ce se intampla?
D: Faptele rele, daca le putem numi asa, sunt de fapt forme-gand de energie negativa.
Nu se intampla nimic in Matrice din cauza lor. Persoana este cea care va avea de suferit.
Atunci cand se va considera necesar, acestea vor fi trimise persoanei inapoi. Stii, de
fapt trebuie sa existe un echilibru. Cu cat ai mai multe forme-gand sau forme-fapte de
polaritate negativa, cu atat vei fi mai des bombardat cu ele. Sunt asa numitele ghinioane.
A: Dar omul nu trebuie sa tinda catre bunatate, armonie?
D: Ba da, caci Matricea in starea ei primordiala este armonie, iubire, perfectiune. De
aceea toate lucrurile care nu corespund polaritatii ei trebuie scoase si eliminate. Si cum se
poate face acest lucru? Prin trimiterea lor catre cel care le-a general, caci doar creatorul
20
poate disipa in elemente si energie produsul sau.
A: Bine, dar ingerii karmei exista?
D: Da, asa sunt ei cunoscuti aici, insa sunt entitati coordonatoare ale Matricei. Ei se
afla in perfecta armonie cu aceasta, traiesc in ea si sunt responsabili cu pastrarea
echilibrului. De aceea ei vegheaza ca la reintrupare sa se respecte legea. Omul ia inapoi
ceea ce a dat. Matricea i-a dat initial sanatate, pace, echilibru, inteligenta si el a dat ura,
dusmanie, patima, atunci el va primi inapoi tot aceste vibratii.
A: In alta viaja?
D: Da, dar nu in mod obligatoriu. Oricum este de preferat sa primeasca totul inapoi in
aceeasi viata. E mult mai usor.
A: Dar noi toti am fost egali, candva, Nu?
D: Noi toti suntem egali. De fapt totul in Univers si Matrice este egal. Noi toti aici, pe
pamant suntem inter-conectati. Facem parte din acelasi segment al matricei. Inua spre
exemplu, face parte din alt segment, cu toate astea noi suntem legati la nivel matricial.
Suntem de sine statatori dar totusi impreuna.
A: Inseamna ca pamantenii sunt frati?
D: Da. Facem parte din aceeasi energie, idee, conceptie, creatie. In matrice avem un
anume segment de unde am fost creati. Energia acelui loc ne corespunde si influenteaza.
La nivel subtil suntem interconectati. De ceea ce i se intampla unuia, se intampla de fapt
tuturor. Ba mai mult, pamantuI si sistemul solar este in stransa legatura cu omul. Faptele
unui singur om influenjeaza totul.
A: Bine, dar de ce sa fiu eu responsabila ca un om s-a hotarat sa lanseze bomba
atomica?
D: Pentru ca tu ai acceptat tacit. Daca cei care nu sunt de acord s-ar fi unit, sau daca
tu ai fi gandit macar ca acest lucru nu este bine, ci este rau, ca trebuie oprit cumva,
daca ai fi dorit din toata inima ca acest lucru sa nu se intample, forma ta gand, ar fi intrat in
matrice, ar fi fost transformata in valuri de energie si ar fi putut fi preluata de alte
persoane. Acum pe pamant lumea se afla intr-o grava Ietargie. Oamenii nici macar nu isi
mai doresc pacea, linistea. Ma refer la dorinte adevarate, izvorate din suflet, nu doar
exprimate, asa, pentru ca da bine.
A: Eu nu cred ca doar ideea mea de pace, ar da rezultate.
D: Tu nu crezi, ceilalti nici atat, asa ca mai bine nu ne batem capul si lasam lucrurile
21
sa curga de la sine, bazandu-ne pe faptul ca altii, mult mai destepti si mai pregatii vor face
asta pentru noi. De ce sa muncesti cand poti sta?
A: Nu este chiar asa, noi nu stim aceste lucruri. Ceva am auzit, insa nimeni nu
crede, deoarece ele nu se pot demonstra.
D: Ba se pot demonstra, numai ca ele trebuie sa izvorasca din interiorul fiecaruia si
nu sa fie spuse de altii. Pamantenii au fost invatati sa se ia dupa concepte, prejudecati
sau informatii servite de altii. Noua ni s-a spus ca ne nastem, traim si murim. De ce? Cine
a hotarat asta?
A: Dumnezeu.
D: Nu. Noi am hotarat. Noi am creat in Matrice o forma-gand-energie, la care
bineinjeles ca ne-am racordat cu totii, ba mai mult ne racordam si copii, explicandu-le cu
argumente stiintifice aceste lucruri. Noi ne-am programat. Ia spune tu ca nu vrei sa te
racordezi, ca nu accepti, ca nu faci parte din grup, ca vrei altceva.
A: Si o sa reusesc?
D: Ba mai mult! Vei crea o noua forma-gand-energie, la care se vor putea afilia toti
cei ce vor dori sau vor intelege.
A: Si cum sa ii fac sa inteleaga?
D: Eu propun tuturor celor ce vor citi aceasta carte-sa se racordeze impreuna cu noi in
fiecare duminica ora 22.30 la o noua forma-gand-energie. Noi cream in acest moment in
matrice o forma-gand-energie care spune ca omul nu este muritor. El se naste, ajunge la
maturitate si ramane asa. Puternic, sanatos, viguros.
A: Bine, dar asta presupune ca ne vom suprapopula. Ca se vor naste infinit de multi.
D: Fii fara grija, caci totul este stabilit. Numarul de suflete nu va fi decat cel stabilit in
Matrice. Nu se poate altfel.
A: Pai daca nu moare nimeni, dar totusi vrei sa pleci?
D: Asta se va regla de la sine.
A: Bine sa incercam. In fiecare duminica de la 22.30. Ce trebuie sa facem?
D: Pret de 5 minute ne vom spune in mod repetat ca suntem tineri, maturi, sanatosi,
vigurosi, buni, plini de iubire si ca moartea nu exista. Ca suntem vesnici.
A: De incercat putem incerca, dar daca fiecare gandeste altfel sau mai pune ceva de
la el?
D: Fiecare cuvant degaja o anume energie si culoare. Forma-gand-energie, din matrice,
pe care noi am creat-o va putea fi accesata doar de cei ce transmit acelasi gen de vibratie.
Nimic altceva nu o va putea penetra, deoarece ea a fost facuta pe o anume lungime de
22
unda, pe o anume frecventa.
A: Bine, asa vom face.
D: Merita!
A: Spuneai ca tot ceea ce omul creeaza, se manifesta la inceput sub forma de sfera si
apoi in plan material. Ce se intampla cu lucrurile care au fost facute de altii si noi le
cumparam?
D: Ele au sfera lor. Spre exemplu, cand cumperi un calculator, la baza lui a stat o idee,
care a creat in Matrice o forma-gand-energie care s-a materializat. Obiectul initial are
acea sfera, la care sunt legate restul.
A: Adica daca cumpar un tricou, el nu are propria sfera?
D: Nu, el este legat de cea initiala.
A: Bine, dar spre exemplu, se stie ca sunt diamante blestemate, care aduc ghinion
proprielarilor.
D: Vorbeam de lucruri facule de om. In natura lotul are propria sfera izvorata direct
din Matrice. Adica tot ce a fost creat de Dumnezcu are sfera proprie, individuala, dar care
este conectata la o alta mai mare; creatiile omului, au sfera proprie, insa este comuna,
este una singura indiferent de cat de multe copii se fac si arata altfel, are alta energie,
este diferita de cea izvorata din Matrice.
A: Dar daca vecinul meu merge la acelasi constructor si isi face o casa ca a mea?
D: Nu conteaza, poate fi identica, insa va avea propria ei sfera, deoarece creatorul este
diferit.
A: Si cum ramane cu faptul ca hainele pastreaza amprenta omului care le-a purtat?
Inseamna ca energia se duce in sfera comuna si de acolo o pot lua toti?
D: Nu, energia ramasa este un fel de amprenta a lucrului. Daca, spre exemplu,
mostenesti un pat vechi, vei avea parte de trairile celor care au dormit in el. Daca il cureti,
schimbi tapiseria, il vopsesii, atunci energia dispare, el devenind ca nou. Daca amprenta
ar fi fost lasata in sfera, atunci nu ar fi putut fi scoasa.
A: Si animalele?
D: Ele au o sfera proprie, dar mai mica, care la randul ei este racordata la o alta
uriasa, imensa, in care se regasesc caracteristicile rasei. La fel se intampla si cu pietrele,
plantele si restul.
A: Am Inteles. Spune-mi cand un om moare, unde se duce sfera lui?
23
D: In Matrice, in segmentul din care face parte.
A: Exista iad? Ma refer la iad asa cum il intelegem noi?
D: Nu stiu cum intelegem noi iadul, dar sfera se duce la locul ei, care corespunde
incarcaturii. In segmentul nostru in Matrice sunt diverse niveluri. Aici sferele stau in
conformitate cu vibratia lor.
A: Stau si ce fac? Stau pur si simplu?
D: Nu, interactioneaza cu celelalte aflate acolo, in special cu cele corespondente.
A: Pai nu este pierdere de timp?
D: Asta incerc sa iti spun si eu. Noi ne dorim sa crestem cat mai repede, si implicit si
murim, pentru a ajunge inapoi in Matrice. De ce? Nu am reusit inca sa inteleg. Locul nostru
este pe planeta din care facem parte. Trebuie sa o ajutam cat mai mult, sa o desavarsim,
sa ajungem sa cunoastem adevarul si creatia, insa noi venim si ne grabim sa plecam.
A: Iti dai seama ce ar insemna sa traiasca Hitler la nesfarsit, criminalii sau dictatorii?
D: Nu ar mai fi. Daca omenirea ar fi racordata la viata, la pace, sanatale si vesnicie,
acestia nu ar mai putea veni aici pana cand nu ar fi la fel ca ceilalii. Ar fi exclusi de la
incarnare, ma refer la incarnare aici, de insasi matricea. Ea nu ar mai permite, iar datorita
vibratiei lor, ei ar fi scosi din segmentul matricial al Terrei si dusi in alta parte, la un alt
segment ce corespunde vibratiei lor.
Trebuie sa intelegi ca cei multi dau tonul.
A: Ar fi bine ca o parte din guvernantii nostri sa fie scosi si dusi!
D: Doriti -va. De fapt hai sa ne dorim cu totii in fiecare duminica seara ca cei care nu
corespund Adevaruriior Matricii sa fie scosi, eliminati, dusi in alt segment.
A: Eu cred ca este o chestiune de karma. Asta meritarn.
D: Este o ineptie. Spunand asta noi ii acceptam si de fapt ei raman aici cu ajutorul
nostru.
Noi nu mai avem nici o karma. De fapt omenirea se afla pe punctul de a termina cu
legea karmei.
Noi nu mai datoram nimanui nimic si deci nu trebuie sa mai plecam capul. Trebuie sa
spunem, fiecare in sinea noastra, sa strigam vecinului, rudelor: Gata! Ne-a ajuns! Pana
aici! Stop! Incepand de acum suntem liberi! Sa cerem Matricei sa ii ia pe toii cei ce ne
incalca liberul arbitru, pe cei ce fura Adevarul, pe cei ce ne inrobesc sau asupresc in vreun
fel. Resursele, apa, aerul, mancarea, combustibilul, bogatiile planetei sunt ale tuturor. Este
o tampenie sa crezi ca Dumnezeu ar da drept de proprietate, asupra unei parti din creatia
sa, unui singur om, unei singure familii. De ce?
24
Cere-ti-va drepturile! Faceji asta pentru noi, urmasii vostri!
A: Ce frumos si simplu suna! Iti dai seama ca este o utopie? Cei ce detin bogatiile
planetei au acest privilegiu de secole, de generatii.
D: Si primilor cine le-a dat acest drept? A hotarat Dumnezeu asta? Au vreun act? Vreo
intelegere cu El? Ei singuri si le-au dat. Au luat ceea ce nu le apartinea, ba mai rau, au
luat de la noi toti.
A: Bine, dar daca dreptul Ia proprietate nu ar fi respectat, atunci ar fi haos!
D: Nu, caci atunci oamenii ar intelege ca detin totul si pot lua orice oricand Ie trebuie. A
lua in plus fata de nevoi, nu foloseste la nimic. Daca nu ar mai exista competitia cu
vecinul, daca nimeni nu ar mai invidia o casa sau o masina, atunci cum ar fi? Sa stii ca si
tu poti avea orice, daca vrei sau isi doresti acest lucru.
A: Ar fi frumos!
D: Eu spun doar ca asa trebuie sa fie si cu siguranta asa va fi. Oamenii si planeta
merita acest lucru. S-a ajuns in acel punct in care omenirea trebuie sa isi ia fraiele propriului
destin in maini. Sa hotarasca singuri pentru ei. Sa se gospodareasca si sa se chibzuiasca
singuri. Sa isi creeze propriile legi si proprii guvernanti. Sa nu mai accepte ca Adevarul si
Viata lor sa fie furate.
A: Si cum putem face aceste lucruri?
D: In primul rand trebuie sa credeti ca orice poate fi schimbat. In al doilea rand sa cereti
Matricei eliberarea de sub sclavie si dreptul la libera guvernare.
A: Dar noi suntem cei ce ne-am ales guvernantii!
D: Nu, in niciun caz. Ei ne-au fost impusi. De altfel cei ce guverneaza planeta sunt
mereu aceiasi. Intr-adevar se schimba, ma refer ca fizic, nume, locatie dar ei sunt aceiasi
de mii de ani. Se succed intre ei, se plimba de colo-colo, dar in esenta ma refer ca formagand-
energie sunt aceiasi din totdeauna.
A: Te referi la diversele organizafii oculte, care se spune ca, conduc lumea?
D: Da, cu singurul amendament ca ei chiar o conduc. Totul: alegerile, democratia,
libertatea, legile, drepturile sunt de fapt un simulacru, o farsa. Gindeste-te daca te pun
sa alegi obligatoriu intre doi candidaii la presedentie. Unul este violator si altul criminal. Nu
ai alta optiune. Pe care il alegi?
A: Pe niciunul. Nu ma duc la vot.
D: Exact, si iese oricum unul din ei! De ce? Pentm ca altii cred ca au argumente in
favoarea unuia sau altuia!
25
A: Bine, dar si daca ma duc votez cu oricare, logica spune ca iese tot unul din cei doi.
D: Corect, dar ai optiunea sa boicotezi alegerile. Sa strigi in gura mare. Daca nimeni nu
s-ar duce, daca ar fi prezenta zero, atunci nici unul nu ar mai putea fi. Este un prim pas.
A: Da, dar se vor duce oamenii lor, rude...
D: Argumente avem tot timpul. De altfel ni s-a prezentat viata ca fiind dependenta de
logica. Intuitia si sufletul nu trebuie ascultate! Incearca ceva si abia apoi spune ca nu se
poate!
A: Poate o sa incercati voi, cei nou sositi, caci noi am obosit!
D: Da, e mai simplu sa lasi mostenire problema... mult mai simplu, decat sa iti bati
capul sa o rezolvi....
A: Pai voi, cei de acum, ma refer la copiii de cristal, cei indigo... Apropo, tu faci parte
dintre acestia?
D: Nu. Ei sunt altfel de suflete.
A: Am auzit ca sunt foarte speciali...
D: Da, dar nu toti. Nu toti cei ce au in structuri culoarea indigo sunt veniti sa ajute
planeta. Unii dintre ei au fost special trimisi pentru a o dezechilibra, tocmai acum, in
acest moment. De altfel Aghton iti transmite ca nu orice copil hiperactiv si prost crescut
trebuie tratat cu indulgenta. Bunul simt nu are legatura cu culoarea campului. Parintii lor
sunt cei ce se prevaleaza de anumite aspecte si incearca sa puna insuccesul educatiei pe
seama unor lucruri citite. De asemenea autismul, doar in rare cazuri are de-a face cu
inadaptarea la lumea actuala.
A: Bine, dar se spune despre copiii cu autism sau diverse deficiente ca nu corespund
vibratiei planetei...
D: Nu au cum sa nu corespunda deoarece vin din acelasi segment al Matricei. Ei se
afla acolo de la inceputul Terrei, corespund ei, ba mai mult depind de aceasta.
A: Si atunci ce este cu ei?
D: Nu ma refer la toti, insa majoritatea sunt cei ce au gresit fata de planeta sau oameni.
Ma refer la greseli enorme, monstruoase. Ei lasa prin moarte aceasta greutate in Matrice.
La randul ei aceasta reactioneaza si la urmatoarea icarnare ii trimite intr-un fel de stare de
letargie, pentru a nu mai fi apti sa faca acelasi lucru si totodata pentru a putea sa le trimita
inapoi ceea ce au facut. De aceea ei sunt respinsi de semeni, marginalizati. Cu toate astea,
datoria noastra este sa ii ajutam, sa ii sprijinim, caci ei sunt ai nostri, sunt noi insine. La un
anumit nivel ne intrepatrundem.
26
A: Si ceiialti, care nu fac parte din aceasta categorie?
D: Ei sunt suflete nobile, sensibile, speciale, dar care si ele la un anumit moment al
fostei existente an perturbat grav campul matricial. Sunt intr-adevar foarte putini. Ii
recunosti dupa faptul ca nu sunt agresivi si in ciuda problemelor lor, radiaza iubire; sunt
calini, placuti, simt nevoia de apropiere, de contact, iar cei ce ii intalnesc ii simt prieteni. Ei
sunt cei ce au venit aici cu un scop bine stabilit. Majoritatea au fost pionieri sau
inventatori sau deschizatori de drumuri. Ei au lasat ceva omenirii, poate prost folosit sau
inteles si acum au venit sa schimbe. Ei pot revolutiona anumite domenii. Problema lor este
ca ei traiesc in doua lumi, daca ma pot exprima asa. Adica ei vad si ceea ce noi nu vedem.
Oamenii nu au inca capacitatea de a-i ajuta. Ii indoapa cu medicamente si ii baga in
anumite programe de socializare.
A: Aici te contrazic! Aceste lucruri Ii ajuta!
D: Nu este adevarat. Ii ajuta sa devina la fel cu ceilalti, cand ei sunt speciali. Ar trebui
lasati liberi, canalizati din umbra, facuti sa isi dezvolte adevaratele talente. Ei sunt cei ce
pot demonstra ca exista si.altceva dincolo de materie, ca forta gandului este cea mai
puternica unda vibratorie, ca spatiul si timpul pot fi stapanite, supuse.
A: Deja m-ai pierdut! Nu vreau sa ma contrazic! Imi poti vorbi despre copiii indigo, cei
veniti in ajutorul planetei? De unde sunt ei?
D: Ei sunt fie din acelasi segment al Terrei, fie din alte segmente. Cei ce vin din acelasi
loc matricial sunt entitati elevate, sosite ca deschizatori de cale, de drumuri. Cei ce vin din
alta parte, sunt entitati superioare, aduse din alt segment, chiar de catre Matrice, cu
scopul de a ajuta planeta. Ambele categorii au posibilitatea de a-si accesa memoria
matriciala constient si de a-si folosi cunostintele. Ei se vor adapta cel mai bine si mai rapid
la noua vibratie. Tot ei sunt cei ce vor fi apti in a ajuta la recuperarea Terrei, la tratarea ei.
A: Si cu noi ceilalti, cu cei care nu se vor incadra in noii parametri, ce se va intampla?
D: Ei vor fi condusi catre un alt segment al Matricei. De altfel in interiorul ei, acest lucru
se intampla mereu. La o anumita perioada, se curata segmentele. Se aduna tot ceea ce
corespunde unei anumite start energetice si vibrationale, se cumuleaza si se creeaza un
nou segment matricial.
A: Ca un fel de noua comunitate?
D: Da, exact. Acestia sunt pusi impreuna, si vor sta asa pana cand se va face iar o
curatare.
A: Este situatia in care ne gasim noi acum?
D: Gandeste-te ca si aici, la inceput au fost adusi cei cu vibratie egala. In sute de mii de
27
ani, s-a produs o departajare, iar acum a sosit momentul sa se product egalizarea.
A: Este prima egalizare?
D: Nu este a treia.
A: Imi poti spune despre celelalte?
D: Nu, caci nu le cunosc.
A: Sa inteleg ca din timp in timp universul separa entitatile. Raman cele bune impreuna
si cele rele pleaca?
D: Nu putem imparti in bun si rau. Matricea este cea care hotaraste cine sta si cine
pleaca. Este mai mult o chestiune de vibrate.
A: Si lucrul asta se intampla pretutindeni? Pot fi aduse laolalta entitati din toate
segmentele?
D: Da, daca ele sunt compatibile vibrational si daca s-a hotarat crearea unui
segment cu o anumita scara vibratorie.
A: Pai nu fac parte din universuri, planete, specii diferite?
D: Dupa cum spuneam, la un anumit nivel suntem interconectati. Suntem toti facuti din
acelasi aluat.
A: Da, dar ne supunem altor legi. Daca ar fi sa luam pamanteni si inuaki, si sa ii punem
intr-un Ioc, ce ar iesi.
D: Acest lucru este imposibil, caci ei nu corespund vibrational. Inuaki au fost candva
ceea ce suntem noi acum. Nu mai exista nimeni pe Inua care sa corespunda chiar celui
mai elevat de pe Terra.
A: Adica ei sunt mai buni, mai calmi, mai iubitori?
D: Ei nu mai perturba Matricea. Cu nimic. Din contra o ajuta sa se regleze, o incarca
pozitiv.
A: Cum fac acest lucru?
D: Prin faptele, gandurile si trairile lor. Ei stiu ca sunt in permanenta racordati la aceasta
si traiesc in armonie cu ea. Nu are nici un rost sa perturbi echilibrul.
A: Vad ca ai inceput sa te foiesti. Vrei sa ne oprim?
D: Da, dar inainte de asta as vrea sa intelegi ca toate au o logica. Nimic nu exista
intamplator si de la sine. In spatele fiecarui lucru sau a fiecarei fiinte se ascunde o idee, o
forma-gand-vibratie.
A: Da, dar unele au fost create de om. Deci si omul poate materializa.
D: Da. Din pacate nu numai lucruri bune si folositoare.
28
A: Animalele pot crea perturbatii in Matrice?
D: Nu, caci ele sunt racordate la sfera centrala, iar aceasta este coordonata de
entitati pazitoare, care nu permit acest lucru.
A: Si oamenii nu au?
D: Nu, caci ei au ceva in plus. Pot fi asemeni lui Dumnezeu, adica pot crea de la o
forma gand.
A: Spune-mi, aceste idei, ma refer la inventii, nu existau deja in Matrice, iar de acolo
au putut fi luate de cei carora le erau destinate?
D: !ntr-un fel, da. Unele idei exista deja, precreate. Spre exemplu, sa luam avionul. El a
fost gandit cu mii de ani in urma, de primul om care si-a pus Intrebarea cum ar putea zbura
asemeni pasarilor. Toti ceilalti, care au gandit acelasi lucru dupa el au adaugat energie acelei
idei pana intr-o zi cand cineva a nimerit pe aceeasi lungime de unda, a imbunatatit
conceptul si l-a transpus in practica, materializandu-l.
A: Dar nu exista idei puse acolo de Dumnezeu?
D: Nu. Ideile din segmentul Terrei apartin oamenilor. Mai exista si altfel de forme-gandenergie,
care sunt puse de catre entitati ale altor planuri.
A: Nu inteleg.
D: Sa presupunem ca inuaki hotarasc sa va dea acces la folosirea luminii cristalelor in
prelucrarea metalului. Exista doua posibilitati. Fie este trimisa o entitate la incarnare, care Insa
are dreptul de a-si pastra memoria matriciala a segmentului initial, fie transmit o formagand-
energie in segmentul matricial al Terrei. A doua varianta este cea mai des folosita.
A: Asta inseamna ca tu, avand acces la informatiile vietii ca inuaki, ai venit sa aduci
ceva special?
D: Da, dar as vrea sa vorbim data viitoare.
IV
A: Astazi as dori sa discutam despre modul cum ai ajuns tu aici, pe Terra si de ce. Tu tiai
ales locul, parintii?
D: Nu prea. Ei au fost una din optiunile disponibile in acel moment.
A: Si tu ai venit, te-ai incarnat si nascut ca fiind copilul lor?
D: Nu m-am nascut.
A: Ba eu cred ca te-ai nascut. Cum altfel?
29
D: Este putin mai complicat, Ei aveau un copil al lor, care s-a nascut normal, dupa noua
luni de sarcina, ca orice fiinta pamanteana. Din pacate el era o fire bolnavicioasa si ca
atare, chiar conform cu programul lui, el trebuia sa paraseasca aceasta lume. Atunci eu iam
luat locul.
A: Poti fi un pic mai exact? Nu am Inteles nimic.
D: Copilul lor, pe nume David s-a nascut pentru a muri. Era un program cu care
venise la nastere. El trebuia ca la varsta de 6 luni sa plece. Atunci s-a hotarat in Matrice
ca eu sa ii iau locul.
A: Bine, dar cum? Nu si-au dat seama ca au alt copil?
D: Nu, caci eu i-am preluat trupul.
A: Hotarat, nu inteleg.
D: Copilul s-a nascut cu o sensibilitate. A fost mai tot timpul racit. La varsta de 6 luni,
mama l-a gasit in patut, in coma. A alergat cu el la spital, unde s-a incercat intoarcerea lui
la viata, insa el a murit. Pret de cateva minute, inima lui a incetat sa mai bata. Atunci,
sufletul lui s-a desprins si eu i-am preluat trupul. Medicii au crezut ca au reusit sa il
resusciteze, insa nu a fost asa. El plecase.
A: Si nu si-au dat seama?
D: Nu, nici nu aveau cum. Era acelasi trup.
A: Tu ai intrat in trup, avand constiinta ca esti cine esti?
D: La intrarea in trup stiam cine sunt. Am ajutat constient la animarea lui, insa varsta
biologica si functiile corpului nu imi dadeau voie sa ma manifest decat ca un sugar. Apoi
constiinta de sine mi-a disparut. Am uitat totul si a trebuit sa tree prin stadiile invatarii, la fel
ca orice muritor.
A: De ce?
D: Pentru a invata sa ma adaptez la vibratia oamenilor si a locului. Pentu a le intelege
mentalitatea si modul de viata.
A: Ai pierdut mult timp!
D: Nu, deloc, caci am castigat Craciunul, cu bucuria si lumina lui, Pastele, petrecerile,
joaca cu copiii. Sunt lucruri pe care nu le stiam, nu le cunosteam potentialul vibrational. Pe Inua
nu exista.
Habar nu ai cat de frumos este sa te joci in zapada! Sa te bati cu bulgari, sa iti fie frig...
A: Da, daca pui problema asa, sunt multe aspecte noi...
D: Da, iar pentru a ti le insusi trebuie sa le simti, sa le traiesti. Pana si tristetea este un
lucru frumos. Dorul de fiinfele apropiate, de catel...
A: Asta asa este, insa nu totul este frumos,
30
D: Ba totul este frumos, caci este o expenerta noua, aparte. Fiecare traire sau simtamant
te definesc ca fiinta. Totul si toate converg catre a-ti Insusi lectia trairii In acest plan
vibrational. Este o scoala speciala, pe care sunt recunoscator ca o pot parcurge.
A: Si cand ti-ai dat seama de cele intamplate? Cand ai constientizat cine esti?
D: Cand aveam 5 ani. Imi amintesc ca era in seara de Craciun, care de altfel este
sarbatoarea mea preferata. Mama imi spusese ca o sa vina Mosul. Eram atat de
tensionat incat nu puteam adormi. Atunci am inceput sa imi vorbesc in gand, intrebandu-ma
anumite lucruri si tot atunci cineva a inceput sa imi raspunda. Mi-a trebuit destul de mult
timp sa inteleg. Mai rau este ca a trebuit sa ma ajut singur, deoarece nici mama, nici tata
nu au vrut sa ma asculte, ba mai mult imi interziceau sa discut subiectul cu alte
persoane. Pana si prietenul meu Vladut mi-a spus ca sunt ciudat si ca daca nu termin cu
tampeniile astea nu o sa se mai joace cu mine.
A: Asa ai luat legatura cu Aghton?
D: De fapt el a luat legatura cu mine. El mi-a spus ca am fost tot timpul supravegheat,
insa au intrat in contact abia atunci cand au considerat ca legatura mea cu Pamantul a fost
pe deplin stabilizata.
A: De ce?
D: Pentru ca exista pericolul ca amintindu-mi sa imi doresc sa plec.
A: Si era rau?
D: Da, caci eu am venit cu o misiune si acest lucru trebuie dus la bun sfarsit.
A: Aghton ti-a povestit de Inua?
D: Nu chiar povestit. A fost ca si cum m-am uitat la un film. Am vazut cu ochii mintii, ca
si cum m-as uita la televizor in cap, totul, de la nasterea mea pe Inua si pana la plecare.
Am vazut istoria planetei, mi-am retrait viata si mi-am reinsusit cunostintele. Acolo unde
aveam neclaritati, am intrebat, iar el mi-a raspuns aratandu-mi imagini, sunete si vibratii.
A; Tu ai murit pe Inua pentru a te putea naste aici?
D: Nu am murit ci am intrat in celalalt plan, dizolvandu-mi constient trupul si asteptand
momentul optim pentru a ajunge aici.
A: Deci parintii erau cumva dinainte stabiliti!
D: Nu, a fost o alegere de ultim moment;
A: Dar ai spus ca ai asteptat momentul optim!
D: Da, dar parintii mei nu erau acestia. Erau un cuplu de tineri, care erau adeptii unui
curent esoteric, care de fapt este o recreere a unei mari scoli de mistere. Fata trebuia
sa ramana gravida si sa ma aduca pe lume, iar astfel as fi beneficial de un real suport si
as fi putut manifesta bagajul meu matricial mult mai repede si in conditii optime.
31
A: Si ei s-au razgandit, nu au mai vrut copil?
D: Ba da, am fosi conceput. Ba chiar am si in ceput procesul de inglobare a entitatii in
trup, insa mama s-a razgandit si a intrerupt sarcina.
A: Dar daca erai o entitate aparte, ajutata, de ce nu i s-a spus?
D: I s-a spus, insa ea considera ca este prea tanara. I-au trimis chiar si vise, trairi, insa
frica a facut-o sa nu le inteleaga. De altfel frica si ura sunt singurele sentimente pamantene
care blocheaza accesul catre cunoastere si evolutie.
A: Si nu puteai astepta alta nastere?
D: Nu, caci nu poti sta foarte mult in Matrice. Daca mai zaboveam, ar fi trebuit sa ma
dizolv sau sa ma nasc inuaki. Asa am ajuns sa iau locul lui David.
A: In Matrice, ai un anume timp la dispozitie?
D: Da, in starea premergatoare unei intrupari deosebite, ti se pastreaza insusirile si
memoria matriciala, dar energia existenta in interiorul Matricei poate perturba integritatea
entitatii, in caz ca se depaseste o anumita perioada.
A: Si cu entitatea care a fost David ce s-a intampIat?
D: Ea s-a in tors in Matrice si asteapta o noua oportunitate de a vent.
A: Si este corect fata de ea?
D: Da, caci ea a ajuns intr-un plan superior celui din care a plecat.
A: De ce?
D: Pentru ca programul cu care venise a fost lasat trupului si deci I-am preluat eu.
A: Adica ai preluat karma lui?
D: Nu chiar, caci tu intelegi karma inalt mod. Eu am preluat mare parte din perturbarile pe
care el le-a lasat in trecut in Matrice, insa doar pe cele pe care venise sa le rezolve acum.
Restul sunt ramase in segmentul matricial in care este acum si le va lua cu el cand va fi
hotarat.
A: Asta inseamna ca tu vei avea de infruntat problemele lui?
D:Da.
A: Si daca are probleme grave de sanatate? Ma refer in viitor.
D: Eu le pot face fata, deoarece este un fel de cumul care se realizeaza intre ceea ce
a lasat el si ceea ce am adus eu. Si in afara de asta, orice poate fi rezolvat, daca stii
cum.
A: Da, corect, daca stii cum.
D: Noi toti stim cum, problema este ca pamantenii nu vor sa constientizeze aceste
lucruri.
A: Imi poti descrie procesul de preluare a trupului?
32
D: Da. Este inversul procesului a ceea ce numirn moarte, numai ca sfera este eliberata
brusc si exact in clipa desprinderii cordonului, de trup, o alta ii ia locul. Aceasta incepe sa se
ramifice, intrand prin crestet in sira spinarii, apoi in inima si de aici in stomac, cap si membre,
iar apoi corpul primesle un surplus de luminozitate, iesita direct din campul matricial,
Seamana la culoare si putere cu fulgerul. Este un flash scurt, dar de mare intensitate. Dupa
aceasta, simti trupul ca si cum ar fi al tau. Simti durerea, mancarimea, intepaturile, il poti
coordona si ghida dupa bunul plac.
Insa eu, cum spuneam, am avut miscarile limitate, deoarece creierul acumulase doar
cunoasterea unui copil de 6 luni.
A: Dar daca entitatea preia un trup de adult? Se poate?
D: Da, insa atunci beneficiaza de avantajele trupuluj de adult si poate face mult mai
multe actiuni.
A: Asta inseamna ca el are activa constiinta de sine.
D; Nu. Caci si el trebuie sa se obisnuiasca cu trupul, cu vibratia locului, cu pulsul
Terrei.
A: Bine, dar asta Inseamna ca va avea un mare gol, o amnezie. Nu isi va putea aminti
nimic, nu isi va cunoaste rudele, prietenii.
D: Nu va avea amnezie, caci el va prelua odata cu trupul si informatia. Amintirile
vietii prezente se afla stocate atat in Matrice cit si in creier. De fapt in Matrice ajunge formagand-
energie a faptelor, iar amintirea ramane in magazinata in trup. La fel ca si trairile si
sentimentele.
A: Acestea nu influenteaza Matricea?
D: Ba da, ele creeaza perturbari, dar de alta natura si strict in segmentul matricial aferent
sufletului respectiv. Trairile si sentimentele pamantene sunt de fapt cele care dau buna
functionalitate a corpului. Acesta este un vehicul terestru care este alimentat atat cu energie si
hrana, cat si cu trairi.
A: Si cand afla entitatea ca de fapt trupul nu a fost de la inceput al lui?
D: Depinde de gradul lui de adaptare. Nu este o regula. Afla atunci cand vibratia lui
corespunde cu cea a Terrei.
A: Sunt multe asemenea persoane?
D: Nu stiu. Stiu doar ca de pe Inua au venit 10.
A: Odata cu tine?
D: Nu, la distante de timp. Eu am fost al treilea.
A: Si restul stiu, sunt constienti?
D: Aghton mi-a spus ca se poate comunica doar cu sapte in afara de mine.
33
A: Si cu ceilalti doi ce s-a intamplat?
D: Preluarea a esuat. Sunt anumite riscuri.
A: Nu au sansa sa isi revina?
D:Nu.
A: Si cat timp vor sta asa?
D: Vor reusi sa piece odata cu moartea trupului, iar aceasta moarte va sosi abia atunci
cand se va termina programul acestuia.
A: Si nu se poate face nimic?
D: Nu, caci legile trebuie respectate. TotuI are o logica.
A: Dar de ce s-au intamplat aceste accidente?
D: Din cate am inteles, la unul preluarea a durat prea mult, trupul nu a fost suficient
oxigenat iar creierul a fost afectat si celalalt a suferit un accident in momentul preluarii.
Entitatea care ocupa trupul, s-a razgandit exact in momentul cand noul cordon se fixa si
astfel trupul este acum animat de doua suflete, ceea ce face ca in prezent sa existe o
perturbare grava a sistemului, care nu mai poate fi coordonat.
A: Dar aceste lucruri nu erau dinainte stiute?
D: Nu, de unde sa stii ca entitatea nu respecta legea, ca se opune?
A: Si cu ceilalti ce s-a intamplat?
D: Stiu ca sunt bine, a inceput comunicarea si totul decurge normal. Unul este chiar mai
avansat deca mine, caci beneficiaza de sprijinul ambilor parinti.
A: Cu ce se ocupa parintii lui?
D: Sunt cercetatori, insa fac parte din Ordinul Rosicrucienilor si deci au acces la o inalta
cunoastere esoterica.
A: Dar nu sunt tot o organizatie de tip satanist?
D: Nu, sunt cu totul altceva. E drept ca anumite ramuri, au devenit interesate mai mult de
propria bunastare decat de evolutie sau altruism, insa cei la care fac referire, cu siguranta
nu sunt negativi.
A: Si sunt in Romania?
D: Nu, eu sunt singurul de aici. Dintre cei care au reusi preluarea, trei sunt in America,
unul in Franta, unul in China si doi in Germania.
A: Cu tine fac sapte. Al optulea unde se afla?
D: Intr-un loc special, pe care Aghton nu ti-I poate spune.
A: Eu am vorbit cu Aghton?
D; In mare parte.
A: De ce a fost ateasa aceasta repartizare?
34
D: Repartizarea s-a facut functie de importanta evenimentelor ce urmeaza sa vina.
A: Deduc ca noi, cu Franta si China nu o sa avem parte de lucruri deosebite.
D: Din contra, insa aici nu este asa de mult de lucru. Totul va curge lin.
A: De ce?
D: Pentru ca aici noi beneficiem de constiinaa colectiva a inaintasilor nostri, care ne va fi
de mare ajutor.
A: Ce vrei sa spui cu asta?
D: Aici pe acest pamant au trait fiinte foarte evoluate, care au lasat viitoarelor generatii un
fel de bula energetica care contine informatii de o mare valoare. Ele vor fi revelate la un
anumit moment. Totodata prin accesarea acestora, noi vom capata explicatii la toate
intrebarile care au fost puse de-a lungul evolutiei, intrebari a caror raspunsuri reale, au fost
de obicei ascunse, mascate sau trunchiate.
A: Imi poti da un exemplu?
D: Nu, caci nu este sarcina mea.
A: Si mai este mult pana cand vom putea accesa acest tezaur?
D; Nu. Unii chiar iI acceseaza, ba mai mult, impartasesc informatiile primite.
A: Si noi de ce nu stim?
D: Ba auzim, dar nu suntem interesati. Majoritatea crede ca sunt povesti.
A: Toata Romania a fost populata de aceste fiinte?
D: In special centrul tarii actuate, intr-unul din munti este chiar ascuns un tezaur
informational deosebit de important.
A: Si de ce nu a aflat nimeni?
D: Aghton spune ca stiu destul de multi, insa ca nu vor sa spuna. Sunt persoane care
chiar au intrat acolo.
A: Este tipic romanesc. Daca auzi ceva ce nu trebuie, ti se spune ca esti dezinformat,
ca ai infeles gresit sau ca nu ai ajuns la nivelul la care ti se poate revela secretul.
D: Toti vor afla atunci cand va trebui.
A: Ce imi mai poti spune despre tara noastra?
D: Este singura tara care are sapte ceakre active.
A: In rest nu au?
D: Nu. Parnantul are la randul lui sapte centri energetici, dispusi pe intreaga suprafata, insa
In rest nici o tara nu are sapte centri proprii. Asta este de fapt motivul pentru care s-a
insistat in subjugarea Romaniei de catre anumite curente sau organizatii negative.
A: Imi poti spune unde sum chakrele Pamantului?
D: Ceakrele Pamantului sunt in California, America de Sud, Australia, Anglia, Egipt,
35
Iran si Tibet.
A: Dar ale Romaniei?
D: Unul este la Sambata de Sus-Recea, al doilea In Muntii Rarau, al treilea in apropiere
de Simleul Silvaniei, al patrulea la Capidava, al cincilea la Sarmisegetusa, al saselea in
Parang iar al saptelea in Subcarpatii Getici. Bine, dar nu sunt in ordinea pe care ti-am spuso.
Functiile lor exacte, nu pot fi inca dezvaluite, deoarece nu sunt suta la suta active:
A: Dar muntii Bucegi, imi poti spune ceva despre ei?
D: Atat in Bucegi cat si in Ceahlau, exista acel tezaur informational de care iti vorbeam.
Daca oamenii s-ar uita ar putea chiar sa il vada. In acele locuri apar niste formatiuni
energetice sub forma de piramida cu baza patrata. Acum arata ca un fel de holograma, dar
cu cat ne vom apropia de anumite evenimente cu atat vor fi mai pregnante.
A: Ce rol au aceste piramide?
D: Ele protejeaza tara de anumite atacuri energetice si transmit forme-gand-energie in
scop de protectie si evolutie spirituala. Intr-un fel, putem spune ca incearca sa ridice vibratia
la nivelul intregii Romanii. Atat a locului cat si a oamenilor.
A: Sunt acesti centri asemanatori cu ai oamenilor?
D: Da, identici. Au aceleasi culori si roluri.
A: Dar care este scopul lor?
D: Ei regleaza, supravegheaza si optimizeaza functionarea planetei. La fel ca si chakrele
fiintelor, care coordoneaza functionalitatea intregului sistem. Oameni au exact acelasi numar de
centri, deoarece traiesc aici si trebuie sa corespunda vibrational cu planeta.
A: Dar chakrele Romaniei?
D: Acestea au inceput a fi activate abia in 1986. Maximul optim se va atinge in 2011.
A: Dar care este scopul lor?
D: Nu iti pot spune decat ca pamantul acestei tari exista de la inceputul Terrei. Tot aici
au fost create primele fiinte, care apoi au plecat si au colonizat intreaga planeta. Tara
aceasta va avea un rol important in anii ce vor urma. Constiinta colectiva lasata noua de
catre strabuni, va exploda, cuprinzand inimile celor ce vor avea sansa sa supravietuiasca.
A: Sa supravietuiasca?
D: Da, caci noi nu vom fi feriti. De altfel este foarte bine asa. Nu toata lumea este
pregatita sa acceada catre un alt plan. Dar nu pot discuta despre asta.
A: Imi poti spune daca se va intampla ceva rau la nivel global in anul care va urma?
D: Da. vor fi probleme.
A: Ce fel de probleme?
D: Va fi ceva legat de apa, dar mai mult nu am voie sa stiu.
36
A: Romania va fi afectata de aceasta apa?
D: Nu. Aici vor fi probleme mai mult de ordin economic. De fapt fie vor fi probleme
grave, de ordin economic, fie va fi un mare cutremur.
A: Mai imi poti da lamuriri?
D: Nu. As dori sa ne oprim.
II rog pe David ca inainte de a pleca sa ma lase sa discut cu mama lui. Aflu de la
aceasta ca intradevar copilul ei s-a nascut cu o sensibilitate aparte si ca primele 6 luni de
viata a fost tot timpul racit, ba chiar ca in jurul acestei varste a fost la un pas de moarte in
urma unei pneumonii grave, combinata cu o intolerant la antibiotic, imi spune ca medicii au
incercat cam doua minute sa il resusciteze. Mai aflu ca totul a fost de fapt o minune, caci dupa
acest episod David s-a insanatosit brusc, nemaiavand niciodata nici un fel de probleme.
Imi iau ramas bun de la ea, conducand-o spre usa. Inainte de a iesi se intoarce catre
mine, sovaind:
- Stiti, este un sentiment ciudat, nu vreau sa ma credeti nebuna, dar atunci, cand a
deschis ochii, dupa ce a revenit la viata am avut impresia ca nu mai este el! Am vorbit si cu
preotul despre acest lucru si i-am facut slujbe de exorcizare, dar... Credeti ca este posibil
sa fie posedat?
Dau sa deschid gura pentru a-i raspunde, dar mi-o ia inainte spunandu-mi repezit:
- Va rog sa nu imi raspundeti. Nu sunt pregatita sa stiu. Eu nu vreau sa am un monstru
la usa!
Mult timp dupa plecarea lor raman ingandurata. Ma gandesc daca ar fi bine si o las pe
mama sa asculte inregistrarile sedintelor. Ma hotarasc totusi sa nu o fac, fara o consiliere
prealabila.
V
A: Ai dori sa imi spui ceva in mod special?
D: Nu, ma poti intreba tu. Doar Aghton mi-a spus sa iti spun ca mi-au fost facute cam
sase slujbe de exorcizare, in diverse locuri. Se gandea chiar sa ma puna sa spun anumite
lucruri, mai ales ca unii dintre preoti nu erau chiar ceea ce vroiau sa para, insa s-a abtinut,
deoarece ar fi dus la o in rautatire a relatiilor dintre mine si familia mea.
A: Cum adica nu erau ceea ce voiau sa para? Nu erau preoti?
37
D: Ba da, dar nu isi respectau propriile convingeri.
A: Dar stii ce se spune, sa faci ce zice popa, nu ce face el.
D: Nu. Trebuie sa faci si sa spui ceea ce consideri tu ca este corect si bine. Sa dai
exemplu prin propria ta vibratie si traire, viata ta de traitor al Terrei este marturia. De ce sa
pui pe altii sa faca lucruri in care tu nu crezi?
A: Pentru ca exista o conduita, niste principii morale.
D: Corect, insa ele trebuie propovaduite de cei care le aplica, care cred in ele.
A: Bine, sa revenim la chakre. Vroiam sa te intreb daca inuaki au tot sapte ceakre.
D: Nu. Au zece. Au sapte ca ale pamantenilor, plus trei sub forma de discuri paralele,
situate deasupra crestetului capului.
A: Sa inteleg ca in rest, la nivel energetic suntem asemanatori?
D: Nu. Deloc.
A: Dar ce diferente exista?
D: Noi aici, pe Pamant avem cele sapte ceakre, dar de jur imprejurul nostru se afla
sapte campuri de energie, divers colorate. De fapt sunt colorate in culorile chakrelor. Arata
ca un fel de baloane concentrice, bagate unul in celalalt.
A: Se numesc bio-campuri.
D: Bine, aceste bio-campuri, sunt specifice pamantenilor. Inuaki nu le mai au. Le-au
avut de mult de tot, dat de cand planeta lor a facut saltul, ele s-au transformat intr-o sfera
perfecta de energie. Aceasta are culoarea aurie.
A: Ce rol are aceasta sfera?
D: Ea ajuta la reglarea si mentinerea echilibrului in organism. Cu ajutorul ei se poate
comunica, caci atunci cand vrei acest lucru, ea se mareste si ajunge pana la persoana pe
care vrei sa o contactezi. Tot cu ajutorul ei se activeaza Merkaba. De fapt prin aceasta sfera
se realizeaza totul.
A: Si asa o sa avem si noi dupa salt?
D: Da, insa acum, aici, are loc un experiment neobisnuit.
A: Adica?
D: Se incarca efectuarea saltului si pastrarea trupului actual.
A: Pai inuaki nu si-au pastrat trupul?
D: Doar forma. Trupul a devenit mai putin dens, mai energetic, de altfel intreaga planeta
s-a schimbat atat ca structura cat si ca energie. Acum se incearca pastrarea structurii si
schimbarea energiei. Oameni au sansa sa isi pastreze corpul asa cum este. Adica si isi
pastreze structura moleculara. Doar ADN-ul va fi modificat. In prezent omul are doar un sfert
din codurile ADN active. Restul sunt inactive.
38
A: Si ce inseamna aceasta activare a lor?
D: Prin activarea in totalitate a acestor coduri ADN, omul va reusi sa pastreze in trup
lumina, vibratia, sunetul si informatia matriciala. Asta inseamna ca va fi in permanenta
racordat la pulsul si respiratia intregului Univers.
Va functiona in armonie cu acesta. Trebuie sa vezi ADN-ul ca fiind un transmitator de
lumina, sunet si vibratie.
A: Cum adica pulsul Universului?
D: Universul are un puls al lui, o anumita vibratie. Aceasta este transmisa galaxiei,
apoi este preluata de pamant, de unde este receptionata de creier, care o transmite
inimii si apoi aceasta o raspandeste in corp. Si in prezent se intampla acest lucru, insa
datorita acestor coduri care sunt partial blocate, omul preia doar un sfert din cantitatea
trimisa.
A: Tu ai tot un sfert din codurile ADN activate?
D: Nu, am aproape 70% active. De fapt nu sunt singurul. Sunt foarte multi.
A: Dar de ce nu se activeaza la toti ?
D: Pentru ca nu toti vor face saltul. Celor care nu vor merge cu noi mai depaite, nu are
sens sa li se activeze. Plecarea lor in matrice cu aceste coduri active, ar aduce grave
perturbari, atat segmentului matricial din care fac parte cat si lor ca entitate. Ei ar trebui sa
ramana in Matrice pana cand pe o alta planeta va avea loc un eveniment corespondent, iar
acest lucru ar fi in defavoarea lor, caci ar avea de rezolvat intr-o singura viata toate
formele-gand-energie perturbatoare pe care le-au trimis in segmentul lor matricial.
A: Si pentru cei care raman, activarea codurilor cand se va face pe deplin?
D: Abia dupa ce va avea loc saltul. Ele incep sa se activeze, dar vor fi la maximum abia
dupa aceea.
A: De ce?
D: Pentru ca si Pamantul abia dupa saltul vibrational va fi inregula. Momentan Pamantul
sufera. Este plin de energii contradictorii.
A: Adica?
D: Tu stii ca singurele vibratii care conteaza sunt ura si iubirea? Toate celelalte sunt
derivate din ele.
A: Dar omul trece in decursul unei vietii prin ambele aspecte.
D: Da, dar acum este cazul sa ne hotaram de ce parte vrem sa fim. Acum este
momentul in care traim efectiv ceea ce emitem, deoarece Pamantul a ajuns la stadiul in
care nu mai preia nimic de la noi, ba mai mult, ne da inapoi ceea ce am semanat dea
lungul vietilor noastre La fel se intampla si cu Matricea. Are loc un fel de curatare generala.
39
A: Poate ca asta este explicatia atator boli.
D: Da, si asta poate fi o explicatie.
A: Si cum sa scapi de emotii negative?
D: Pentru a scapa de emotiile negative trebuie sa inveti sa le supui, sa le infrunti si sa le
convertesti in iubire.
A: Bine, dar daca iti este frica de caini. Nu ai ce sa faci.
D: Ba da. Sa ii iubesti. In fiecare seara sa vorbesti cu sfera lor coordonatoare si sa
transmiti catre Matrice ganduri de iubire, de iertare, de ajutor, catre specia lor, La fel poti
face cu toate fricile si urile tale. Totul trebuie cautat, adus la nivelul constiintei si apoi
transformat in iubire si lumina. Trebuie facut acest lucru inainte ca noua energie sa poata fi
inglobata.
A: Aceasta noua energie este una speciala?
D: Nu, este energia feminina.
A: Dar ea exista deja!
D: Da, dar nu a fost energia pregnanta. De o lunga perioada de timp, Pamantul este
condus de energia masculina. Acum acest aspect este pe cale sa se schimbe. In noua
vibrate, energia feminina va fi egala cu cea masculina.
A: Banuiesc ca este un lucru bun! Am vazut ce s-a intamplat cu energia masculina.
D: Cu siguranta este un lucru bun, caci ambele energii vor echilibra vibrational si energetic
Pamantul. Va fi intr-un fel o egalitate de forte.
A: Se stie ca atunci cand forfele sunt egale, ele se anuleaza.
D: Ceea ce este bine, caci asta inseamna echilibru si perfectiune.
A: Dar si femeile au condus la un anumit moment.
D: Da, iar apoi au venit barbatii, apoi iar ferneile si din nou barbatii. Au fost patru
asemenea cicluri, iar acum suntem pe cale sa intram in cel de-al cincilea. De fapt ele
corespund anumitor elemente.
A: Care elemente?
D: A fost ciclul de foc, apoi de pamant, i-a urmat ciclul de aer si ciclul apei.
A: Si ce mai ramane?
D: Ramane ciclul eterului. Acum vom intra in el. Ma refer la eter ca fiind insa si starea
Matricei si cum in Matrice totul este in perfect echilibru, si aici totul va trebui sa fie egal.
A: Spune-mi, aceste cicluri au fost prestabilite?
D: Totul este stabilit. In Univers totul functioneaza dupa o anumita logica si se supune
unor legi bine stabilite. Nimic nu este lasat la voia intamplarii.
A: Ce fel de legi?
40
D: Sunt legi universale. Intregul Univers este coordonat dupa ele, insa ele toate deriva din
iubire.
A: Cand spui iubire te referi la cea pamanteana?
D: Iubirea pe care o putem experimenta aici, reprezinta doar o mica parte din forma-gandenergie
a iubirii existente in Matrice. Aici nu o poti constientiza pe deplin.
A: Imi poti exemplifica?
D: lubirea Universului este de fapt o ingemanare a starilor pamantene de armonie,
echiiibru, pace, multumire, respect, intelegere, impacare cu sine, liniste. Cam asa ceva.
A: Mai avem mult pana acolo!
D: Nu, din contra, mai avem putin.
A: Tu crezi ca oamenii vor renunta asa repede la vechile obiceiuri?
D: Da, caci cei care vor ramane, vor beneficia de o constiinta noua. Vor avea o alta
perspectiva asupra intregului ansamblu. Ei automat vor fi racordati la noi energii si
informatii si astfel sinele fiecaruia va incepe sa se modifice, sa se transforme. Este un
lucru care va veni cumva din interiorul fiecaruia.
A: Si la nivel energetic cum se va realiza acest lucru?
D: Prin deschiderea chakrelor, care vor functiona la capacitate maxima si parametri
optimi.In momentul in care centrul superior va ajunge la capacitate maxima, se va incepe
activarea celorlalti trei. Acestia nu se vor activa succesiv, caci in momentul cand priinul disc
ajunge la jumatate din gradul maxim de activare, se incepe activarea celui de-al doilea. Cand
primul este definitiv, cel de-al doilea este la jumatate si atunci se configureaza al treilea. La
definitivarea celui de-al doilea, al treilea este actival la randul lui pe jumatate.
A: Si definitivarea celui de-al treilea?
D: Este specifica fiecaruia in parte. Nu exista o reguli. Unii o fac mai repede, alti mai
incet.
Abia apoi se va activa sfera aurie, la fel cum au si inuaki.
A: Dar nu va exista un decalaj intre oameni?
D: Nu, caci activarea sferei se va face simultan la toata lumea. Oricum asta depinde si de
activarea vibrationala a Pamantului. Semnalul matricial de activare va fi dat abia atunci
cand atat Terra cat si oamenii vor avea aceeasi frecvenja.
A: Dar daca vor exista persoane a caror activate nu va putea fi niciodata deplina?
D: Asa ceva nu exista. Trebuie sa intelegi ca este vorba doar de energie. Difera insa de la
om la om capacitatea de asimilare.
A: Dar se poate intinde pe sute de ani!
D: Nu. Cu siguranta nu.
41
A: Cat crezi ca ar dura aceasta asimilare? Ma refer maximum?
D: Cam trei ani, daca ar fi sa ne raportam la timpul actual.
A: Mereu spui timpul actual. Cum va fi timpul atunci?
D: Nu va mai exista timp.
A: Adica nu vom mai avea unitatile de masura ale timpului, ora, secunda?
D: Nu, caci nu va mai exista timpul.
A: Bine, dar atunci nu vor mai exista anii, de unde vei sti ce varsta ai?
D: Nu vei mai avea varsta. Trebuie sa intelegi ca timpul este specific gandirii actuale.
Universul nu are timp. El exista. Timpul este ca o linie. Pleci dintr-un punct si ajungi in altul.
In Univers esti pur si simplu pretudindeni, deci nu trebuie sa pleci sau sa ajungi undeva.
A: Da, dar trebuie sa te raportezi la ceva.
D: Da, ne vom raporta la pulsul Universului.
A: Mi-ai spus ca voi masurati pe Inua in rotatii de planeta. Deci exista o unitate de timp!
D: Asa este, insa rotatiile sunt date de pulsul Universului. Inua este ca o inima a
Matricei. Asa cum inima noastra pulseaza, la fel si Inua se roteste in perfect acord cu
pulsul matricial.
A: Inua este inima matricei?
D: Una din inimile Matricei. Asta ca sa iti pot explica. Toate planetele care au facut
saltul devin Intr-un fel inimi. Mai exact ele se racordeaza la pulsul Universului si sunt in
deplina armonie cu acesta.
A: Imi spuneai ca se Incearca ca noi sa facem saltul in trup. De ce?
D: Pentru ca aceasta experienta nu a mai fost incercata niciodata si cum in Univers totul
se experimenteaza, a venit randul si acestei incercari.
A: Si ne-am nimerit sa fim noi la and!
D: Cam asa ceva.
A: Dar celelalte planete care au facut saltul, l-au facut la fel. Toate?
D: Nu. Fiecare a avut pane de ceva nou.
A: Si tu ai venit aici ca sa experimentezi acest tip de salt?
D: Nu. Eu am fost trimis, ca de altfel si ceilalti inuaki sa va lamurim unele aspecte,
pentru ca mare parte din panianleni sa reuseasca. Se incearca trezirea constiintei la nivel de
masa si acest lucm nu poate fi facut decat prin mesageri.
A: Te referi la aspectele cu ce va fi dupa?
D: Nu, ma refer la faptul ca pamantenii trebuie sa stie cine sunt de fapt cu adevarat, de
unde au venit ei, de cine sunt condusi si care este tocul lor in Univers.
A: Cine suntem noi?
42
D: (cu vocea schimbata) Eu sunt Aghton si am venit sa va spun ca voi sunteti fiinte de
lumina. Voi sunteti copiii Matricei, poate una din creatiile cele mai desavarsite ale acesteia.
Inglobati in voi toate elementele matriciale, atat la nivel vibrational cat si energetic. Sunteti
supremul, perfectiunea. absolutul si de aceea trebuie sa incepeli sa va manifestati ca
atare. Ati fost creati din pulsul Universului, din respiratia Creatorului si vointa lui
Dumnezeu.
Sunteti copiii Lui si aveti aceleasi capacitati, potente si atributii. Acum este sansa voastra
de a deveni activi, de a participa constient, de a va transforma in co-Creatori. Treziti-va!
Spunand aceste cuvinte il vad pe David cum se prabuseste pe canapea. Ma reped la el,
insa nu apuc sa il ridic, caci deschide ochii spunadu-mi:
- Iarta-ma, dar am simtit cum un curent puternic imi strabate trupul si mi-a venit rau.
Ii intind un pahar de apa, evitand sa ii spun ca la ultima fraza a vorbit cu alta voce.
Ma uit in ochii lui albastri, ochii unui copil de sapte ani si ma intreb cate taine ale
Universului se pot ascunde in spatele lor.
- Propun sa ne oprirn aici, astazi! spun eu, punand capat sedintei.
43
VI
A: La intalnirea precedenta ramasesem la faptul ca ai venit aici, acum, pentru a aduce un
mesaj. Putem detalia putin?
D: Da, Dar inainte de asta as dori sa iti povestec ceva despre istoria planetei Inua.
A: Te rog.
D: Inua, de mult de tot, cam acum opt sure de mii de ani in urma. daca ar fi sa socotim
in ani terestri, era o planeta la fel ca Terra. Ea era populata de fiinte primitive, vag
asemanatoare inuakilor de Astazi . Nu erau inteligenti si nici nu posedau vreuna din
capacitafile pe care le au in prezent. Ceea ce ii facea deosebiti, era avutia pamantului, caci
solul era bogat in minereuri, cristale si siliciu, iar apa si solul erau curate, insa tocmai
datorita acestor resurse au devenit tinta vanatorilor galactici. La un moment dat, pe
planeta a poposit o nava. Era o nava de mici dimensiuni, asemanatoare celor folosite de ei
astazi, ce avea la bord doua fiinte ciudate, agresive, insa foarte evoluate. Acestea au
cercetat solul, au prelevat mostre si au plecat, luand cu ei doi copii de inuaki. O parte din
locuitorii planetei, respectiv cei care luasera contact cu ei, ramasesera cu ideea ca
fusesera vizitati de fiinte supranaturale. Acest lucru s-a datorat atat navei cu care venisera, cat
si unei piese speciale pe care ei le-o lasasera fixata in sol. Daca ar fi sa o vedem cu ochii
de astazi, ne-am da seama ca ea seamana cu o antena parabolica, insa dat fiind gradul
scazut de evolutie al locuitorilor, ei au in ceput sa o venereze. A trecut mult timp, de la
aceasta vizita, cam doua generatii... Ai ceva neclaritati?
A: Dar la vremea respectiva inuaki traiau tot atat de mult?
D: Nu, cel mai batran de pe planeta avea cam 40-50 de ani terestri.
A: Inua era la fel ca astazi? Ma refer la relief, clima..,
D: Inua, la vremea respectiva era o planeta a capriciilor vremii. Furtunile erau deosebit de
puternice, insa scurte. Din cate ami inteles exista iarna, dar era foarte friguroasa. Erau munti
sii dealuri si campii, insa in alte locuri decat cele existente astazi.
A: Dar pericole existau? Animale carnivore, plante?
D: Cel mai mare pericol era in apa. Acolo traiau frinte asemanatoare unor crocodili gigantici,
care ieseau din cand in rand si decimau populatia. De aceea oamenii obisnuiau sa doarma
sus pe stanci sau in pomi. Isi construisera un fel de casute din sfoara groasa de plante,
ceva ca lianele. Acolo isi petreceau noptile.
A: Dar animale existau?
D:Da.
A: Erau ucise pentru hrana?
44
D:Da.
A: Hrana era preparata? Exista foc?
D: Da, dar nu ca cel de astazi. Ei nu puteau obtine focul cu bricheta sau chibritul. Erau
anumite locuri in sol de unde acesta iesea. Era natural.
A: Si ce mai mancau?
D: Plante, dar nu le gateau. Le luau pur si simplu si le mancau. Oricum nu aveau unelte
de gatit,.Armele erau facute mai mult din piatra, lemne si funie de plante.
A: Si de baut ce beau?
D: Apa.
A: Din mare?
D: Nu, din izvoare, caci de mare nu se apropiau de frica si oricum apa nu era buna de
baut.
A: De ce era vartia medie atat de mica ?
D: Pentru ca cel mai adesea erau ucisi sau sufereau diverse accidente. Mai erau si
bolile si luptele dintre ei.
A: De ce se luptau?
D: Pentru ca traiau in grupuri restranse, ca un fel de clanuri si de cate ori se in talneau
aveau loc batai.
A: Aveau sefi?
D: Sef era intotdeauna cel mai in varsta. Cand acesta murea, imediat ii lua locul urmatorul
ca varsta
A: Aveau o pereche stabila?
D: Nu, era fiecare cu cine vroia, dar numai din grupul respectiv.
A: Am inteles!
D: Dupa cum spuneam. Au trecut cam doua generatii de la vizita acelor fiinte...
A: Mai am o intrebare. Acele fiinte, care venisera din spatiu, cum aratau?
D: Erau asemanatori inuakilor de astazi, insa pielea lor era gri inchis, iar ochii de culoarea
cenusei. Cand spun asemanatori, ma refer la faptul ca aveau aceeasi tinuta, insa pe
spatele lor aveau de-a lungul sirei, tepi grosi, verzui-maronii, iar pielea lor era aspra; si
aveau un miros aparte...
A: Ce fel de miros?
D: Ciudal, ca de soarece si sulf.
A: Dar erau buni?
D: La inceput s-a crezut ca erau foarte buni. Au capatat increderea locuitorilor, datorita
faptului ca venisera insotiti de fiinte asemanatoare inuakilor de atunci. Inuaki nu si-au dat
45
seama ca de fapt erau urmasii celor pe care ii luasera cu ei. Datorita acestora interactiunea
dintre cele doua specii s-a desfasurat cu usurinta. Acesti noi locatari au adus progres
planetei si locuitorilor. Au adus atat unelte simple cat si masinarii sofisticate. I-au invatat
sa se foloseasca de ele si sa lucreze cu focul. Au ales cativa si i-au facut capetenii,
invatandu-i cum sa struneasca populatia . Le-au montat niste cercuri subtiri, metalice pe cap,
spunandu-le ca astfel sunt aparati de rele. Au decimat atacatorii din apa, pentru a permite
lucrul la suprafata si in apropierea ei. Ceea ce nu au observat inuaki, era faptul ca urmasii
care se nasteau de la colonizare incoace, erau diferiti. Semanau foarte bine cu populapa
bastinasa, insa erau mult mai indemanatici si mai abili.
A: De ce?
D: Pentru ca ei combinau materialul lor genetic cu cel al inuakilor si apoi il implantau,
dand astfel nastere unei noi generajii.
A: Dar de ce faceau asta?
D: Ei aveau nevoie de lucratori abili, cu capacitate de discernamant, care sa se poata
folosi de utilajele aduse de ei.
A: Si ce ca utau ei de fapt?
D: Ei vroiau aur, siliciu, cristale si alte tipuri de minereu.
A: Ce faceau cu ele?
D: Mare parte din materiale erau trimise acasa. Ei foloseau in special la nave, dar si
penitru a-si sustine specia.
A: Cine erau ei?
D: Ei isi spuneau anunnakki si veneau din Constelatia Draco.
A: Si a fost benefica aceasta incrucisare?
D: Intr-un fel da, caci inuaki s-au dezvoltat mult. Au inceput sa injeleaga, sa
discearna, sa judece si sa faca progrese. Si-au construit case pe pamant si s-au organizat
intr-un fel de orase.
A: Si toti au fost modificafi?
D: Au mai ramas cateva clanuri izolate, insa au fost inlaturate de anunnakki, deoarece
erau considerate agresive.
A: Dupa modificarea genetica s-a prelungit speranta de viata?
D: Inuaki au inceput sa traiasca mai mult, in special datorita faptului ca nu mai erau
pericole. Nu mai existau lupte, morti violente, mancarea a devenit mai variata, datorita
noilor sositi, care i-au invatat sa cultive pamantul. Mai existau accidente de munca, insa erau
rare. Singura problema era ca din cand in cand cate un inuaki disparea, insa anunnakki le
spuneau ca el a fost mutat intr-un alt plan mult mai evoluat, datorita faptului ca era
46
special. Li se indusese chiar ideea unor zeitati supreme, a unor coordonatori superiori.
A: Ca un fel de religie?
D: Da. Dar era o religie falsa. Inuaki mostenisera de la strabuni ideea ca anunnakki
venisera si in trecut si lasasera un lucru special drept protectie.
A: Si cat a durat colonizarea?
D: Cam treizeci de mii de ani. Atit au stat in liniste pe planeta.
A: Si ce s-a in tamplat dupa aceea?
D: La un moment dat, un inuaki, si-a scos cercul primit la nastere. La inceput si l-a scos
doar cand anunnakki nu il puteau vedea. Facand acest lucru de mai multe ori, a inceput sa
realizeze adevarata natura a stapanilor, ba chiar a inceput sa le simta vibratia si mirosul
greu. La un moment dat i-a vazut mancand un inuaki.
A: Cum adica il mancau?
D: Pur si simplu. Numai ca era si un fel de ritual.
A: Ce fel de ritual?
S: Ii prindeau de cercul metalic doua fire, care la randul lor erau conectate la un
cristal urias. Il atarnau cu capul in jos si ii faceau o taietura la gat. Sangele care se scurgea
era pus intr-un vas si apoi dat spre baut tuturor celor prezenti. Victima era apoi jupuita
si carnea ei impartita tuturor. Resturile erau duse si aruncate in mare.
A: Deci de fapt ei erau rai?
D: Erau foarte rai. Astazi se stie despre ei mult mai mult. Sunt fiinte negative. Poti sa ii
asemeni cu nist lacuste care vin, colonizeaza, ucid, fura resurse, polueaz planeta si apoi
parasesc locul, cautandu-si alta locate.
A: Dar de ce fac asta?
D: Pentru ca planeta lor este saracita de resurse siin prezent este nelocuibila. Ei isi
perpetueaza specia, dar a nevoie de cristate pentru asta. Navele si echipamentele lor
sunt fabricate din aliaje de aur sj siiiciu. Ei nu se pot ucide intre ei si de aceea trebuie sa isi
caute hrana in alta parte.
A: Dar ei se hranesc doar cu carne?
D: De mancat mananca doar carne, insa ei se incarca cu... trairi.
A: Cum adica cu trairi?
D: Ei inmagazinau in cristalul folosit la sacrificii, cel de care iti vorbeam... emotia
momentului mortii... si din cand in cand il atingeau spre a-i prelua vibratia.
A: Cum adica emotia momentului mortii?
D: In momentul mortii, energia degajata este una foarte puternica. La fel de puternica cum
este cea din moment conceptiei. Aceasta energie era captata si folosita la nevoie.
47
A: Bine, dar ce facea aceasta energie?
D: Cu ajutorul ei traesc. Trebuie sa intelegi ca ei sunt lipsiti de orice urma de traire
pozitiva. Ei nu cunosc iubirea. Sunt incapabili in a o manifesta, ba mai mult, se feresc
de ea. Sunt cele mai negative entitati din Univers. Nu au constiinta si nici regrete,
mila, parere de rau. Singurul lor scop este supravietuirea speciei.
A: Si mai traiesc si astazi pe Inua?
D: Nu, ei au parasit de mult planeta. Au stat in total cam doua sute si ceva de mii de
ani.
A: Pai parca spuneai treizeci!
D: Treizeci de mii de ani, i-au tinut pe inuaki in sclavie, daca putem spune asa. Mai exact
inuaki s-au rasculat impotriva lor, dupa treizeci de mii de ani. Au avut loc confruntari dure, i
care s-au pierdut mulle vieti, de ambele parti. Situatia parea rezolvata, caci dupa un timp,
anunnakki s-au hotarat sa plece. Acest lucru insa a fost de fapl o pacaleala, caci ei s-au
facut doar ca pleaca, Cu ajutorul unor inuaki fideli, si-au construit un fel de baze subterane
unde s-au refugiat si unde au stat aproape doua sute de mii de ani, De acolo au condus
planeta, desfasurand in continuare acelasi gen de activitati.
A: Si inuaki nu si-au dat seama?
D: Nu. Ba mai mult, i-au desemnat conducatori ai planetei pe inuaki care ii ajutasera.
Acestia au facut un joc dublu, slujindu-i de fapt pe anunnakki.
A: Bine, dar la un moment dat mureau....
D: Da, dar isi lasau mostenire urmasii, care erau educati special in scopul acesta.
A: Asta inseamna ca pe Inua a fost modelul caselor regale pamantene.
D: Normal, caci este o forma de conducere existenta in Matrice.
A: Si cum de am ales-o cu totii tocmai pe aceasta?
D: Daca la momentul respectiv a fost unanim acceptata! Daca accepti un lucru, iar tie ti
se mai alatura si alte persoane, atunci accesezi acel segment matricial in care se afla in
formatia si care face posibila materializarea ideii.
A: Si cum ati facut de au plecat?
D: Acest lucru s-a petrecut dupa ce multe generatii le-au fost sclavi. La un moment
dat in istoria planetei Inua, s-a produs un salt vibrational. Noua stare energetica nu a mai
permis anunnakkilor sa populeze teritoriul. Pur si simplu nu mai puteau sta, asa ca au
plecat singuri.
A: Unde au plecat?
D: S-au indreptat catre alte corpuri ceresti. Ei cauta in general planete care sa le
corespunda atat ca atmosfera cat si ca populatie si resurse.
48
A: Dar inuaki au ramas cu ceva gene de la ei?
D: Da. In structura lor se gaseste si in prezent ADN-ul lor. Le-au trebuit cam o mie de
ani de la salt ca sa scape de influence negative. Ma refer in totalitate.
A: Dar din cate am inteles ei de mult timp traiesc manifestandu-se doar pozitiv.
D: Da. Ceea ce inseamna ca oricine se poate schimba. Trebuie doar sa vrei.
A: Dar inuaki au realizat inainte de salt cine erau ei cu adevarat?
D: Numai unii. De fapt totul era bine pus la punct. Inua era condusa de cei aserviti lor,
totul era explicat in asa fel incat sa nu se vada realitatea. Cei care vorbeau in plus erau ucisi
sau supusi unor tratamente speciale, prin care li se inlatura vointa si rezistenta. Structura
societati era gandita in asa fel incat nimeni sa nu poata face nimic.
A: Dar inuaki de azi sunt de fapt o incrucisare intre inuaki din trecut si anunnakki.
Nu?
D:Da.
A: Asta Inseamna ca inuaki sunt ceea ce sunt si datorita anunnakkilor.
D: Da. Inuaki de azi s-au dezvoltat ca specie si datori influentei genetice a
anunnakkilor.
A: Asta inseamna ca anunnakki sunt cumva o ras superioara.
D: Erau superiori inuakilor din multe puncte de vedere. In primul rand datorita
dezvoltarii in ceea ce priveste gradul de inteligenfa. Apoi erau telepati. Stapaneau arta
comunicarii de la distant, aveau capacitatea de a influenta gandirea si nu in ultimul rand
aveau o tehnologie foarte avansata.
A: Adica erau ceea ce noi numim “paranormali"!
D: Da.
A: Dar prin incrucisare genetica nu au transmis o parte din aceste capacitati si inuakilor?
D: Ba da, desi s-au straduit sa nu o faca. Asta este si motivul pentru care inuaki au fost
otraviti mil de ani la rand cu diverse substante, care s-au pus atat in ape, cat si in sol si aer.
A: Ce fel de substance?
D: Substante care blocau accesul catre acest gen de informatii, Aceste capacitati au
putut fi manifestate abia dupa salt.
A: Am inteles, dar ideea este ca inuaki sunt atat de dezvoltati datorita anunnakkilor.
D:Da.
A: Deci duca nu erau ei, Inua nu ar fi putut fi ceea ce este astazi.
D: Cu siguranta.
A: Asta Inseamna ca era predestinat cumva sa se intample aceasta colonizare, pentru
ca planeta sa poata evolua.
49
D: Da. Trebuie sa fie si ei folositori la ceva. Nimic in Univers nu este creat degeaba.
A: Acesti anunnakki sunt o rasa veche?
D: Ei sunt printre primele entitati aparute in Univers.
A: Vin tot din Matrice?
D: Totul este izvorat din Matrice si totul se intoarce acolo.
A: Dar ei au un loc al lor, un segment matricial specific. Daca ei au modificat genetic
populatia de pe Inua, atunci si acestia au ajuns in segmentul anunnakkilor?
D: Nu, ei au ramas in segmentul matricial al Inuei. Planeta si entitatile isi pastreaza
apartenenta.
A: Si inuaki care au fost omorati inainte de modificarea genetica totala?
D: Ei s-au dus tot in segmentul matricial al planetei Inua, de unde au revenit la incarnare,
insusindu-si ADN-u anunakkilor.
A: Asta inseamna ca nu ai cum sa iesi din segment caruia ii apartii. Oricat de evoluat
ai fi.
D: Asa este. les toti odata sau niciunul.
A: Pai si sfintii nostri care se zice ca s-au dus la Dumnezeu?
D: S-au dus in Matrice, in segmentul planetei Pamant de unde revin la incarnare daca
este cazul sau raman acolo ca si coordonatori. Asta se intampla in special cu cei ce si-au
insusit toate lectile si au demonstrat acesi lucru prin fapte.
A: Sa inteleg ca oricat de evoluat ai fi nu poti trece in alt segment decat odata cu ceilalti.
D: Da. Noi toti suntem unul. Noi si planeta noastra. Nu putem evolua decat impreuna.
A: Si daca majoritatea evolueaza si cativa nu. Ce se intampla cu ei?
D: Daca ar fi sa luam cazul concret al Terrei, care se pregateste pentru schimbari majore,
atunci situatia poate parea un pic diferita. Nu se intampla adesea ca un corp astral sa faca
saltul, este nevoie de sute de mii de ani de pregatire. De-a lungul acestei perioade, oamenii
vin si se incarneaza, insusindu-si diverse vibratii, explorand planeta si emotiile ei sub toate
aspectele. Acum se presupune ca noi, la nivel matricial, suntem pregatiti. Cei care nu
corespund sunt adusi in matrice, unde vor sta pana cand saltul va fi deplin si stabil. Atunci se
va hotari care din ei vor primi sansa de a veni inapoi pe Pamant. Restul vor fi indepartati
din segmentul respectiv si dusi in alt segment special creat. Aici se vor regasi suflete din diferite
segmente matriciale, care insa sunt compatibile. Ele se vor uni intr-un tot, formand o
noua unitate matriciala.
A: Adica o vor lua de la capat?
D: Da.
A: Si vor fi pusi iarasi la incarnare?
50
D: Da. Pe o alta planeta. Noua.
A: Adica la fel ca aici? Uitand ca au mai trait?
D: Sigur. Este o lege a Matricei.
A: Dar inuaki au avut parte de aceeasi uitare?
D: Bineinteles. Cum spuneam este o lege.
A: Deci cei care nu se supun majoritatii, ne vor parasi!
D: Pot fi si cei care nu se supun minoritatii.
A: Adica?
D: Planeta va face un salt. Oamenii trebuie sa il faca si ei. Acest lucru se va intampla.
Este sigur ca asa va fi. Cei care nu sunt pregatifi, vor fi scosi automat din segment.
A: Pai ziceai ca cei multi dau tonul!
D: Da, dar acum este un caz special, care se intampla rareori. De aceea intreaga Terra
este atent supravegheata, mai ales ca se va incerca pentru prima oara in istoria Universului
pastrarea trupului fizic, asa cum este el.
A: Dar inuaki nu si-au pastrat trupul fizic?
D: Ba da, ca forma, dar nu mai are aceeasi structura, densitate, creierul a fost
modificat, la fel si sistemul nervos. Acum ei sunt altfel decat au fost inainte, desi totusi
si-au pastrat aspectul.
A: Si noi o sa ramanem la fel?
D: Da. Asa se doreste.
A: Dar daca esueaza?
D: Acest lucru nu este cunoscut de nimeni in afara de Dumnezeu. Daca esueaza
inseamna ca asa a trebuit sa fie.
A: Daca esueaza, ce se va intampla cu Terra?
D: Nu va mai exista. La fel ca si sistemul solar, dar nu cred ca va esua. Planetele din
sistemul nostru solar au inceput sa se modifice, si ele si soarele se pregatesc. Ar fi o risipa
de energie inutila, sa se permita de catre Matrice acest lucru. Gandeste-te ca planetei i-au
trebuit milioane de ani pentru a ajunge aici. De ce sa depui efort, sa ajungi intr-un punct
pentru a distruge totul. In Univers totul are o logica, nimic nu se iroseste.
A: Da, dar exista o mica sansa sa avem ghinion.
D: Intotdeauna exista ambele posibilitafi, dar eu cred ca va fi bine.
A: Sa speram.
D: As dori sa ne oprim. Data viitoare vreau sa vorbim despre Pamant.
51
VII
A: Ai spus ca astazi vrei sa discutam despre Terra.
D: Da. Vroiam sa iti spun ca ceea ce s-a intamplat pe Inua, ma refer la colonizare, s-a
intamplat si pe Pamant.
A: Cine ne-a colonizat?
D: Tot anunnakki. Acum aproximativ cinci sute de mil de ani terestri, aici a poposit o
nava, care a luat probe de sol si apa si apoi a plecat, pentru ca ia ceva timp sa revina insotita
de alte nave si sa se stabileasca aici. Scopul era acelasi. Exploatarea resurselor naturale.
La intoarcerea lor, ei au adus cu ei inuaki, luati de pe Inua. Pentru ca era prea anevoios sa
inceapa sa invete populatia existenta sa lucreze cu masinariile lor sofisticate, i-au pus pe
inuaki sa o faca Asa ca acestia au inceput sa munceasca, insa s-a dovedit ca forta lor
nu era suficienta, ba chiar a existat si o revolta a inuakilor. Acest Iucru i-a facut pe
anunnakki sa ia oameni si sa-i puna la munca. S-a dovedit insa ca acestia nu erau apti in a
tine pasul cu inuaki, ba mai mult ii incurcau. Asa s-a ajuns la modificarea genetica a
locuitorilor Terrei, numai ca ADN-ul folosit era de data asta luat de la inuaki si nu direct de la
ei.
A: Vrei sa spui ca noi suntem frati?
D: Da.
A: Adica noi avem ADN-ul vostru?
D: Da. Voi existati ca specie datorita noua. Peste materialul genetic existent pe Terra la
acel moment, s-a suprapus materialul nostru genetic si astfel s-a nascut rasa oamenilor
actuali.
A: Si cum de nu semanam cu voi?
D: Anunnakki pastreaza intotdeauna aspectul exterior, deoarece este adaptat la mediul
de provenienta. Fizicul corespunde perfect planetei.
A: Exista in mediul stiintific o ipoteza, conform careia ADN-ul uman a suferit modificari, la
un anumit moment al evolutiei si chiar ca la nivel planetar avem un singur stramos comun
de sex feminin, care a trait in Africa acum 180-300 000 de ani in urma.
D: Asa este. Este real. Atunci a avut loc prima modificare a ADN-ului.
A: Prima?
D: Da, caci acum aproximativ patruzeci de mii de ani, peste ADN-ul existent, anunnakki
au pus materialul lor genetic.
A: De ce?
52
D: Pentru ca se ajunsese exact in situatia in care oamenii incepusera sa isi dea seama cine
sunt ei, si s-au gandit ca facandu-ne mai apropiati de structura lor, ii vom accepta.
A: Deci noi avem ADN-ul inuakilor, al anunnakkilor si al oamenilor primitivi.
D: Da.
A: Daca este sa judeci logic, suntem mai mult anunnakki decat restul.
D: Nu, deoarece a doua modificare nu a putut fi facuta la intreaga populatie si de
aceea a existat un amestec, intre cei care primisera ADN suplimentar direct de la
anunnakki si cei care il aveau de la inuaki. Au fost insa si linii pure, in care s-a respectat cu
sfintenie pastrarea sangelui de anunnakki.
A: Dar in prezent suntem cumva uniformi. Nu?
D: Nu. Se respecta aceleasi reguli. Exista inca linii pure.
A: Vrei sa spui ca exista familii care isi respecta originea si nu accepta co-sangvinitatea?
D: Da.
A: Si ce s-a intamplat cu anunnakki, cand au plecat ei?
D: Ei nu au plecat. Sunt aici cu noi. La fel ca pe Inua, stau retrasi.
A: Am mai auzit teoria asta, dar nu stiu ce sa cred.
D: Eu nu vreau sa conving pe nimeni. Vreau doar sa spun ca ei sunt cei ce inca ne
conduc. E drept ca din umbra, insa ei stapanesc lumea.
A: Spune-mi, acesti anunnakki, seamana cumva cu reptilele, insa bipede?
D: Da.
A: Exista anumite voci care ii numesc rasa reptiliana.
D: Ii poti numi cum vrei, insa ei sunt descendenti directi ai anunnakkilor, sunt urmasii
lor.
A: Cunosc teoria, insa mi-e greu sa cred in ea. Nimeni nu i-a vazut, nu se stie exact...
D: Ba se stie exact, sunt cunoscuti, chiar guvernele sunt aservite lor. Noi suntem o
particica din ei.
A: Inteleg ca doar o parte din ADN iI avem de la ei.
D: Nu, mai avem si o zona din creier, care este raspunzatoare de emotiile negative, de
agresivitate.
A: Spune-mi, tu cum vezi ca ne conduc?
D: Acum cam 6500 de ani in urma, datorita unor rascoale a maselor, anunnakki s-au
hotarat sa se retraga, dar nu in adevaratul senns al cuvantului, ci sa lucreze cumva din
umbra. De aceea ei au pus bazele unor societati secrete si au configurat in linii mari, cateva
din religiile actuale. Au instruit preoti si i-au pus sa slujeasca, au introdus dogme si
credinte trunchiate, lucru care s-a dovedit a fi extrem de benefic, caci masele de oameni
53
au inceput sa ii venereze si sa asculte de ei.
A: Asta inseamna ca toti erau intr-un fel indoctrinati.
D: Nu, caci ei au ales pe cativa dintre cei care aveau linia de sange cea mai apropiata
de a lor, iar acestia au beneficiat de cunoasterea reala, nefalsificata. Tot acestia erau cei
care faceau in cadrul unor ritualuri bine puse la punct si sacrificiile umane. Sangele si
organele victimelor era dat ca ofranda stapanitor.
A: In vechime au existat intr-adevar sacrificii umani insa erau facute in cinstea zeilor.
D: Da. Ei erau acei zei. Dar aceste sacrificii ritualice se mai practica si in prezent.
Trebuie sa intelegi ca ei sunt dependenti de acest lucru, deoarece constituie hrana lor
Unul din scopurile acestor societati secrete este transmiterea acestor invataturi. Asazi, aceste
societati oculte se regasesc pe intreg pamantul si opereaza in toate paturile sociale.
A: Cum fac acest lucru?
D: Ei lucreaza prin intermediul guvernelor, a unor institutii sau firme, a sistemului bancar,
a amnatei si politie, a legilor, a invatamantului, a masa-mediei. Ei sunt pretutindeni, datorita
oamenilor care ii servesc, oameni pe care i-au instruit, si care la randul lor i-au instruit pe altii
si tot asa. Ei sunt cei care ne conduc si care conduc lumea la ora actuala.
A: Bine, dar cum au reusit aceste Iucruri?
D: Ei sunt o rasa veche. Cunoasterea lor este extrem de vasta si bine pusa la punct.
Ei stapanesc materia, cunosc toate aspectele Universului, sunt buni astrolgi Ei pot
influenza mintea umana, vremea, energia, starea sufleteasca, intr-un cuvant pot face orice,
oricand si de cate ori doresc. S-au folosit de religie, inducand percepte false sau
denaturate, folositoare lor. I-au facut pe oameni sa creada ca astrologia si cunoasterea
initiatica sunt invataturi satanice. Au indus oamenilor ideea ca visele sunt de la diavol,
cand de fapt diavolul, asa cum il vedem noi, nici nu exista, iar visele sunt de fapt poryi catre
Univers si Matrice. In toate locurile benefice si cu potential transmitator a Terrei si-au pus
monumente sau constructii special pentru a le anihila. Nu doreau sub nici o forma
perturbarea starii de indobitocire indusa populafiei.
A: Si totusi, cum au ajuns sa conduca lumea?
D: Cu ajutorul religiei, care s-a folosit de un malefic program de indoctrinare si anihilare a
intuitiei, cu ajutorul politicii si in special a sistemului financiar. Ei sunt de fapt banii nostri.
Ei ne dau sa mancam, ne dau caldura, locuinte, scoli, concedii, sanatate, absolut tot.
Familiile regale sunt descendentii lor directi. In venele presedintilor nostri curge sangele lor.
Toti sunt intr-un fel sau altul asociati acestor societati oculte.
A: Dar aceste familii regale si presedintii, sunt constienti de acest lucru?
D: Da. Ei isi cunosc originea, o respecta si sunt de acord cu hotararile organizatiilor.
54
Ei sunt cei care ne manipuleaza, ne guverneaza si ne conduc vietile. Noi ne nastem, traim,
muncim si murim pentru ei.
A: Dar exista anumite miscari spirituale care deja stiu aceste lucruri si chiar le spun.
D: Asa este, insa unele dintre ele sunt finantate chiar de catre ei, special pentru a avea
acces la informatie si a o denatura.
A: Asta inseamna ca este un cerc vicios. Orice am face, ramanem prizonieri.
D: Nu. Noi trebuie sa ne ascultam sufletul. In primul rind. Nimeni nu este mai presus de
creatie, toti suntem egali, de aceea nimeni nu are voie sa ne spuna cum sa gandim si in
ce sa credem, ce sa invatam.
A: Dar totusi, stiinta este folositoare. Cu ajutorul ei ne-am dezvoltat, s-au explicat
anumite lucruri..
D: Stiinta este tot a lor. Ea a luat intr-o oarecare masura, locul religiei. Stiinta actuala nu are
de-a face cu Adevarul Matricei. Este o stiinta indusa, o stiinta creata special pentru a ne
bulversa, a ne face sa credem in lucruri care nu au legatura cu realitatea. La un anumit
moment al evolutiei omului, au inceput sa apara dubii cu privire la dogma religioasa si
atunci, anunnakki s-au vazut pusi in situatia in care trebuiau sa gaseasca o cale de a-si
conlinua suprematia, indoctrinarea, indobitocirea si asa a aparut stiinta.
A: Dar de ce le este frica?
D: De momentut in care omul se va trezi si va intelege ca el exista dincolo de trup, ca
face parte din Consltinta Universala, ca este liber si nelimitat asemeni Creatiei.
A: Si daca isi vor da seama, ce se va intampla? Nimic!
D: Oamenii ii vor infrange si goni. Problema lor este ca ei nu mai au unde sa se duca.
Planeta lor este terminata, iar accesul pe alte corpuri ceresti le este biocat. Ei au ajuns in
acel punct in care Matricea ii va modifica ca specie, ducandu-i catre extinctie si apoi catre
transformare. Si ei nu vor asta. Le este frica.
A: Eu tot nu inteleg cum de pot face orice! Cum de nu sunt demascati!
D: Pai daca ei conduc totul, cine sa ii demaste? Toti cei care incearca sa spuna ceva
sunt etichetati drept sarlatani, nebuni sau rau voitori. Conducatorii nostri din umbra au
implementat un program perfect de maniputare a mintii si a emotiilor. Ni se spune cum sa
gandim, in ce sa credem, cum sa reactionam, ce sa mancam, ce sa bem, ce sa ascultam.
Totul este programat, calculat si executat fara abatere. Nimic nu le scapa. Gandeste-te
ca atunci cand un savant face o descoperire care nu le convine, sar o suta sa il
contrazica, iar atunci cand ei vor sa lanseze o idee asa-zis stiintifica, vin o suta sa o sustina.
Mai exista intr-adevar oameni care nu pot fi convinsi, care cred in bine si iI manifesta. Acestia
fie sunt marginalizafi, ironizati. etichetati, fie sunt inlaturati prin accidente, morti subite sau
55
,,sinucideri". Totul este calculat si supravegheat pana in cele mai mici amanunte.
A: Bine, dar daca ar fi o multitudine de oameni care ar gandi la fel, atunci nu ar avea ce
face. Nu pot sa ucida chiar toata planeta! Poate sunt chiar persoane din sistem care stiu
adevarul si il vor spune.
D: Cei din sistem, care stiu adevarul si vor sa il faca public, sunt inlaturati, deci nu
repiezinta un pericol, cat despre marea masa... Lncrurile stau diferit. Noi sunlem controlati si
coordonati cu ajulorul controlului mental si al substantelor chimice.
A: Substance chimice?
D: Da. Tot ceea ce primim drept hrana si bautura, medicamentele, apa cu care ne
spaIam, absolut totul este programat.
A: Poti fi mai exact?
D: Toate substantele chimice care se adauga in apa si alimente, conservantii, aditivii
alimentari, medicamentele, sunt create special pentru a face creierul uman sa reactioneze la
anumiti stimuli, sau din contra sa nu reactioneze.
A: Dar medicamentele. salveaza vieti!
D: Da. Unele. Altele insa sunt create special pentru a-l face pe om sa se departeze de
Sursa Primordiala.
A: Poate, dar este foarte greu sa trasezi o linie, ce ne-am face fara antibiotice, vaccine...
D: Vaccinurile sunt cea mai mare pacaleala. Ele ataca sistemul imunitar. Eu m-am simtit
tare rau la ultimul vaccin, pe care am fost silit sa il fac. Am vazut clar cum microbii introdusi in
organism mi-au atacat chakrele, destabilizandu-le, pentru ca apoi sa se Tinpra^lie In tot
trupul meu, influentandu-mi negativ sistemul liml'atic si glandele.
A: Dar medicamenteie fac si bine!
D: Da. Dar s-ar putea si fara ele. De fapt ele fac mai mult rau decat bine. Boala este un
semn, o atentionare ca ceva din ceea ce faci este gresit. Poate acolo unde stai este
poluare, poate hrana este gresita, poate gandurile si emotiile tale sunt eronate. In loc sa iei
pastile, ar trebui sa te apuci si sa analizezi acesti factori. Pastila asa cum vad eu nu face
decat sa estompeze efectul, dar nu ajunge la cauza. In momentul in care inghiti o
pilula, aceasta este descumpusa de organism si transformata in energie. Aceasta
energie este diferita, ea depinzand de substanta tabletei. Odata intrata in corp ea
regleaza secretiile trupului, adaugand sau scazand o anumita cantitate de secretie, fapt
care duce la o ameliorare, insa este un lucru gresit. Organismul s-ar regla singur mult
mar bine, daca ar fi inlaturalta cauza bolii.
A: Poate, dar descoperirea antidotului a fost extraordinara.
D: Da, dar in prezent si acest lucru este manevrat. Cu cat dai mai multe antibiotice
56
organismului, cu atat el se apara de acestea, reglandu-se, pana in momentul in care
ajunge sa nu mai reactioneze. Microbii si virusii fac parte din viata noastra, sunt ai
planetei. Noi convietuim cu ei de la inceputuri. Trebuie sa ii acceptam. De altfel corpul
nostru stie acest lucru. Intelege ca totul este calculat.
A: Dar anunnakki, cei care tu zici ca ne conduc, unde sunt ei astazi?
D: Ei traiesc aici cu noi. Sunt ascunsi privilor noastre chiar de perceptia noastra
temporala. Ei sunt daca vrei intr-o alta dimensiune, dar traiesc acum, aici. Ei iau parte
activ la viaia noastra, dar noi nu putem lua parte la viala lor.
A: Dar unde stau concret?
D: Ei au uriase baze subterane, ca un fel de orase. Acolo locuiesc, insa ei sunt si la
suprafata. Sunt printre not si interationam cu ei, dar nu ne dam seama.
A: Adica nu ii vedem, sunt invizibili?
D: Nu, sunt vizibili, insa ei proiecteaza un fel de camp energetic in jurul lor, cu
ajutorul caruia ei pot avea ce aspect doresc. Asta este motivul pentru care nu pot fi
recunoscuti.
A: Cu ce proiecteaza?
D: Cu mintea,
A: Nu folosesc aparate, ceva?
D: Nu. Forta lor mentala este net superioara celei umane, de aceea pentru ei acest lucru
este un fel de joaca. Ei ne pot induce o imagine, un fel de proiectie, fara sa se straduie.
A: Si asa circula liberi printre noi?
D: Nu numai circula, ne conduc, coabiteaza cu noi. Uneori ne sunt chiar sefi sau
persoane dragi, prieteni...
A: Adica poti fi casatorit cu un anunnakki fara sa stii?
D: Ar fi posibil, insa asa ceva este exclus, caci ei nu accepta combinarea in afara speciei.
A: Nici macar cu cei cu ADN-ul lor?
D: Doar in cazuri speciale. Din cand in cand, se hotaraste imbunatatirea liniei sangvine
si atunci sunt acceptate persoane din afara, insa numai dupa o atenta evaluare.
A: Ce fel de evaluare?
D: A genealogiei, a caracterului, a aspectelor astrologice si multe aitele...
A: A aspectelor astrologice?
D: Da. In primul rand. Ei stiu ca influenza planetelor este definitorie asupra caracterului
uman. De altfel astrologia este cea mai veche stiinta. In ea se aflaingemanata toata
cunoasterea Universului.
A: Nu stiam ca este atat de importanta.
57
D: Pentru ca nu trebuia sa stim. S-a spus ca astrologii sunt vrajitori, apoi ca vin de la
diavol, dar acum cand aceste etichete nu mai pot influenta pe nimeni, se induce ideea ca
este o prostie, o pierdere de timp.
A: De ce?
D: Pentru ca este modul in care te poti relationa cu Universul. A fi la unison cu astrele
inseamna a trai la unison cu Creatia. Noi toti, desi la nivel de subconstient, sunlem
influentati de Soare, Luna, planete. Pamantul este un urias magnet, care se invarte in jurul
propriei axe, creand la randul lui un camp magnetic. Acest camp magnetic are o importanta
influenta asupra vietii pe Terra. Exista cicluri cosmice, pulsuri solare, semnale electrice.
furtuni electromagnetice. Oamenii ar trebui sa tina cont de aceste lucruri. Sunt perioade
benefice pentru semanat, pentru cules, pentru facut anumite actiuni, pentru conceput copii,
si dimpotriva perioade nefaste, totul are un rost. Nimic nu este facut degeaba.
A: Dar nu inteleg. De ce sa le tina ascunse? Ar fi benefic chiar si pentru ei.
D: Nu ar fi benefic, caci omul ar intelege sensul vietii. Traind constient ar avea acces la
resursele inepuizabile existente in Matrice. S-ar vindeca utilizand energia cosmica, si-ar
cultiva campurile folosind perioadele optime si acest lucru ar duce la recolte abundente, la
bogatie. Nu ar mai utiliza pesticide, caci ar fi foarte simplu sa combati daunatorii cu alte plante
culese in anumite cicluri de luna. Daca s-ar tine cont de astre, copii s-ar naste alitel, mai
buni, mai capabili, cu un program diferit, cu o structura mai omogena.
A: Cum sa combati daunatorii cu alte plante?
D: Da, daunatorii pot fi alungati, folosind alte plante. Fie plantand printre randurile de
legume sau cereale anumite specii, fie stropindu-le cu sucul lor. Este insa mai aproape de
adevar sa plantezi o planta decat sa o ucizi.
A: Da-mi un exemplu de planta.
D: Craita. Protejeaza straturile de legume, ba chiar si capsunile si zmeura, de ganganiile
care Ie mananca. Daca plantezi tufe de craite din loc in loc, printre randuri si la capatul
lor, gradina ta este ferita. Stiu sigur asta. l-am spus si bunicii mele, care la inceput nu m-a
crezut, dar apoi s-a dovedit ca aveam dreptate. Nu a mai avut probleme cu capsunile.
A: Dar ce face craita? Cum influenteaza daunatorii?
D: Ea secreta atat o substanta care ii gonestc, cat si o energie specifica, care protejeza
planta, si care interactionand cu campul energetic al gamdacului, lI face pe acesta sa
paraseasca locul respectiv. De fapt craita se protejeaza pe sine cu ajutorul acestei energii,
insa este folositoare si celorlalte plante din jur.
A: Si sunt multe asemenea plante?
D: Da. De fapt toate plantele folosesc la ceva. Nimic nu exista degeaba. Si oamenii se
58
pot trata cu ele, insa trebuie tinut cont de doua lucruri: perioada astrala in care sunt culese
si persoana care le culege.
A: Conteaza?
D: Da, caci in anumite perioade au un efect curativ maxim, iar starea sufleteasca a
culegatorului este foarte importanta, caci el este primul care pune mana pe planta, ii preia
energia sau i-o modifica.
A: Nu stiam!
D: Persoana care culege trebuie sa fie sanatoasa, linistita, echilibrata. Sau macar cand se
duce la cules sa isi spuna ca este linistita, calma. sanatoasa. Este foarte important.
A: Asa este, insa aceste lucruri nu se stiu.
D: Plantele sunt fiinte vii, minunate, bune. Ele sunt aici spre a ne fi de folos si a ne
ajuta. Din pacate noi le omoram, taindu-le si apoi aruncandu-le. La fel ca si cu brazii. Daca ai
putea sa auzi urletele lor in momentul in care sunt taiati! Degeaba! Nimeni nu ii asculta!
A: Pai ziceai ca iti place Craciunui!
D: Da. Foarte mult, insa ca traire, ca vibratie. Eu am noroc ca mama a cumparat mai
de mult un brad de plastic, Este foarte frumos, si oricum ideea conteaza. Nu cred ca as fi
putut sta in casa cu un copac aflat pe moarte, ba sa ma mai si bucur de el! De altfel oamenii
au taientul asta, sa ucida planeta si sa se bucure de acest lucru!
A: Adica?
D: Adica noi ucidem planeta, golind-o de resurse si suntem incantati! Dar as dori sa
discutam acest aspect data viitoare.
A: Bine, atunci ne oprim.
Minute bune, dupa plecarea lui David stau in liniste, incercand sa asimilez informalile. Imi
amintesc ca am citit in cartea lui David Icke, Secretui Suprem, despre traducerea Tablitelor
Sumeriene, ctescoperite in anul 1850, la aproximativ 400 de kilometri de Bagdad, in Irak. Textul
a fost tradus de Zecharia Stichin, un reputat savant, istoric, scriitor si lingvist.
El afirma ca tablitele contin informatii despre o rasa superioara, numita AN.UNNAK.KI,
ce a ajuns in Sumer si care venea de pe o planeta numita Nibiru, Stichin crede despre
aceasta planeta ca are o traiectorie eliptica de 3600 de ani, care incepe intre Jupiter si
Marte si se extinde departe in spatiul cosmic, dincolo de Pluto. Tablitele prezinta de
asemenea sistemul solar si planetele, cu o precizie fantastica, dand totodata marimea si
orbitele lor exacte.
Stichin ne spune ca acesti Anunnakki au venit pe Pamant in urma cu 450.000 de ani,
59
cautand aur. Ei au ajuns intr-o regiune situata in continentul african de astazi, spre a ne
exploata resursele. La inceput minereul era extras doar cu ajutorul anunnakkilor, insa in
curand acestia s-au rasculat, iar elita a decis sa creeze o rasa hibrida, apta sa
desfasoare munca. S-au incercat mai multe variante, iar in cele din urma s-a ajuns la
forma actuala a omului. Tablitele mai descriu cum Anunnakki au creat linii genealogice
care sa guverneze umanitatea in numeie lor, ba chiar povestesc cum a fost creata regalitatea.
Important de amintit este si faptul ca in istoria evolutiei omului se cunoaste ca acum
200.000 de ani in urma, s-a produs o perfecfionare a rasei. Brusc, Homo erectus a devenit
Homo sapiens, pentru ca apoi, cam cu circa 35.000 de ani in urma sa mai primeasca un
impuls si sa devina Homo sapiens sapiens, adica omul actual. Care sunt motivele
acestor salturi evolutive nu stie nimeni si cu atat mai putin pot fi explicate. Ba mai mult,
cercetari stiintifice, au relevat ca noi toti avem un singur stramos comun de sex feminin, care
a trait fn Africa in urma cu 140-300.000 de ani.
VI I I
A: Ramasesem la uciderea planetei. Ce vroiai sa imi spui?
D: Gandeste-te ce s-ar intampla daca microbii care traiesc pe trupul nostru s-ar apuca
sa ne ia cate un pic de sange si sa il foloscasca pe post de combustibil la masinile lor,
daca ar lua cate o bucatica mica de os si si-ar pune-o la gat sau la maini, spre a se luda
cu ea, daca ne-ar taia parul si I-ar arde sau l-ar da cadou cand se duc in vizita, pentru ca
mai apoi gazda sa il arunce. Cam asta facem noi cu Terra. O chinuim, o mutilam, o
dezmemembram, o torturam, si toate astea in numele stiintei, al progresului s a
bunastarii. Asta am preluat de la anunnakki, sa pustiim, ca epuizam resursele. Asta am
invatat cel mai bine.
A: Dar daca nu le-am folosi, atunci ce am face, cu ce am circula, cu ce ne-am incalzi,
ce am manca?
D: Am putea face toate acestea cu puterea mintii, prin simpla noastra dorinta.
A: In regula insa nu ne invata nimeni. De ce nu se preda in scoli teoria asta?
D: Pentru ca s i scolile sunt supuse aceluiasi tip de control. Organizatiile oculte au
avut ca scop, destlabilizarea sistemului educational, lucru care le-a reusit de minune. Tot
invatamantul este bazat pe gandirea logica si rationala. Informatiile stunt structurate de
asa maniera incat sa anihileze orice urma de intuitie sau acces matricial. Copiii sunt
transformti de catre proferori si indrumatori in roboti, carora Ii se refuza dreptul la libera
60
exprimare. Pana si parintii iau parte la acest atac. De cate ori nu ai auzit adultii
spunand... trebuie sa inveti, trebuie s a asculti de profesor, daca asa spune cartea,
inseamna ca asa este.. pe mine scoala nu m-a omorat!... am ajuns ceea ce sunt datorita
invataturii... Acestea sunt sloganele cu care voi adultii ne atacati. De ce crezi ca elevii de
astazi nu isi ma dau interesul, de ce crezi ca eu ma plictisesc de moarte la gradinita si de
multe ori nu vreau sa ma mai duc. De ce sa invat ceea ce vor ei, cand eu stiu ca nu este
adevarat?
A: Bine, dar nu putem sta acasa, am ajunge cu totii analfabeti!
D: Nu trebuie sa stam acasa, trebuie doar ca voi adutii sa schimbati sistemul. Trebuie sa
va doriti ca acest lucru sa se intample, si atunci cu siguranta va fi realizabil.
A: Nu poti spune ca nu sunt si materii folositoare... ca istoria, biologia.
D: Ar fi folositoare daca infoimatiile ar fi reale. Ce se invata la scoala? Adevarul lor! Ce
ati invatat voi? Adevarul lor! Ce faceti voi astazi? Lucrati pentru ei! Ce vom fi noi, daca
lucrurile nu se schimba? Vom lucra pentru ei. Este un cere vicios, din care noi, copiii nu
putem iesi; desi simtim sau stim ca nu este bine, din cauza voastra. Voi sunteti cei care ii
acceptati, le inghititi povestile, din lene, din comoditate, din disperare, sau pur si simplu
pentru ca sunteti multumiti cu viata pe care o duceti. Daca ai de toate de ce sa vrei mai
mult!
A: Nu este chiar asa. Noi am preluat un sistem si il ducem mai departe...
D: Voi afi preluat un sistem, care nu a fost niciodata adecvat, si pe care il impuneti in
continuare. Voi sunteti vinovatii!
A: Dar ce putem face?
D: Sa va doriti schimbarea. Sa participati activ la ea. Sa ii demascati si sa ii aratati luniii
intregi.
A: Pe cine?
D: Pe anunnakki.
A: Cum, daca nu ii vedem?
D: Doriti -va sa ii vedeti si ii veti vedea! De fapt sunt oameni care ii vad, ca si mine. Ei
sunt printre noi, fac parte din viata noastra. Eu sunt prea mic ca sa fiu luat in seama, iar
adultii care ii vad nu vorbesc, de teama celorlalti.
A: Si atunci ce este de facut?
D: Cei care ii vad sa spuna. Sa ii arate cu degetul. A-i vedea este un dar de la Creator.
Trebuie sa il foloseasca.
A: Dar de ce unii ii vad iar altii nu?
D: Cei care ii vad, pot face acest lucru datorita unui acces mai mare in Matrice. Acest
61
lucru se realizeaza prin constientizarea legaturii dintre trup si sinele superior. In momentul in
care informafiile circula liber intre cele doua structuri, in care fluxul este canalizat constient,
atunci apare vederea la nivel energetic si nimic nu mai poate fi ascuns.
A: Si cei care nu au acest dar?
D: Ei isi pot activa, exersa comunicarea si atunci acest dar apare si poate fi constientizat.
A: Dar cum?
D: Cum iti spuneam, orice dorinta, vorba, idee are o vibratie. Cand gandesti ceva, acel
impuls se transforma in forma-gand-energie si acceseaza un anumit segment matricial, care
iti va permite ca acea dorinta sa se infaptuiasca. Este ca si cand ai sadi o samanta si astepti
sa creasca spre a-i culege roadele. De fapt acum omul are o forta creatoare mai mare ca
oricand.
A: Bine, dar concret, cum am putea sa ne trezim aceasta vedere superioara. De fapt cred
ca fe referi la cel de-al treilea ochi.
D: Poate fi numit si ochi, dar este primul ochi si nu cel de-al treilea, deoarece pe
inforrnatiile primite de la el ar trebui sa ne bazam. Ce vedem cu ochii fizici este o proiectie a
Adevarului, proiectie realizata si coordonata de ei, de anunnakki.
A: Dar concret, exista vreo tehnica sau procedura, sunt anumiti pasi de urmat?
D: Intr-un fel. Intai de toate trebuie ca omul sa isi restabileasca legatura constienta dintre
minte si sinele superior.
A: Ce numesti tu sine superior?
D: Este Adevarul. Este acea cunoastere corecta, reala, care sta ascunsa adanc in noi.
Este accesul direct catre Matrice, pe care fiecare il are, dar care este mult estompat de
interference existente.
A: Ce fel de interferenfe?
D: Anunnakki nu doresc ca omul sa poata cunoaste Adevarui. De aceea ne otravesc pe
langa informatii eronate si cu substance menite tocmai sa ne tina in letargie. Aceste
substance actioneaza ca inhibitori ai glandei pineale, blocand-o. Glandele omului sunt foarte
importante. Spre exemplu, timusul este glanda care daca ar fi activata constient ar putea
prelungi viata. De altfel, fiecare glanda se ocupa cu altceva, insa toate ar putea fi reglate,
daca omul ar primi informatii din Matrice, direct, nu din campul inferior al Terrei.
A: Ce se afla in campul inferior al Terrei?
D: Noi de aici ne Iuam informatiile, datorita acestor blocaje create artificial. In campul
inferior se gasesc toate formele-gand-energie de frecventa joasa. Aici anunnakki au pus tot
ceea ce tine de rautate, frica, ura, spaima, fobie, moarte si multe altele. Noi ne alimentam
cu acestea, deoarece doar aici avem acces.
62
A: Dar noi avem si ganduri frumoase...
D: Da, dar ele vin din campul matricial.
A: Si unde se gaseste acest camp inferior?
D: In jurul Pamantului. Terra este invaluita in el. Tot ceea ce vine ca informatie, vine in
principal de acolo. Numai o mica parte vine de la Matrice.
A: Si cum putem face sa accesam Matricea?
D: Sa va restabiliti legatura dintre minte si sinele superior.
A: Cum?
D: Am sa iti dau un exemplu. Cand eu vreau sa aflu raspuns la o intrebare, iar Aghton nu
imi raspunde, inchid ochii stand in picioare si ma gandesc sa ma conectez la Matrice pentru
a afla Adevarul. Fac acest lucru si imi spun ca daca raspunsul este da, corpul meu sa
se incline in fata, daca raspunsul este nu, corpul meu sa se incline catre spate. Este foarte
simplu.
A: Si raspunsul este cel adevarat?
D: lntotdeaua. Incearca si tu. Poti incepe cu intrebari al caror raspuns il stii. Dar trebuie
sa ai grija, sa nu iti dai tu constient raspunsul. Trebuie sa te lasi surprins de acesta. Pune
intrebarea ca si cand nu ai sti nimic.
A: Presupunand ca trec de etapa asta ce ar mai fi de facut?
D: Aghton imi spune sa iti arat o procedura. Te asezi intr-un loc in care stii ca nu vei fi
deranjat, poate chiar in pat inainte de culcare. Pentru inceput ii spui corpului tau sa te ajute sa
elimini toate substantele toxice, si care nu au corespondent de Adevar in Matrice, care se afla
acumulate in el, eliminandu-le in mod natural, fara a te face sa suferi. De fapt, asta ar trebui sa
faci in fiecare zi. Este foarte folositor. Apoi incepi prin a-ti ruga sinele superior sa intre In
contact cu tine.
A: Si cum se manifesta acest contact?
D: Eu cand vorbesc cu sinele meu superior, ma duc cu puterea mintii intr-un loc special.
Imi imaginez ca sunt pe Inua. Aveam un loc preferat, langa un pom. De acolo, puteam
vedea marea. Tu te poti duce cu mintea unde vrei tu. Unde iti place.
A: Sa presupunem ca mie imi place langa o cascada.
D: Te duci acolo. Intai te uiti la apa si ce este imprejur. Incerci sa simti mirosul locului,
atingi apa, o simti. Numeste acest loc, locul Secret al Adevarului tau. In acest mod, aici
nu va mai putea intra nimeni. Este sacru. Apoi incerci sa iti constientizezi sinele-superior. La
inceput vei simti o mare iubire. Atat de mare incat sirnti ca nu iti incape in trup. Apoi simti o
stare de relaxare, de pace. Cand ai atins aceste stari, poti incepe sa vorbesti cu Matricea.
Ii spui ce iti doresti. Trebuie sa stii insa , ca doar dorintele legate de tine se vor materializa.
63
Nu te poti ruga sinelui superior sa iti vindece bunica. Poti intreba insa de ce este bolnava.
Aici poti face programari doar in ceea ce te priveste. Pentru nimic altceva.
A: Concret, sa zicem ca vreau sa vad Adevarul. Ce trebuie sa spun?
D: Vreau sa vad Adevarul. Atat. Sinele va sti ce trebuie sa faca. Insa el iti va da Adevarul
fragmentat, nu tot odata, deoarece creierul uman nu poate duce atata informatie.
A: Si daca vreau sa ma fac bine, sa ma insanatosesc?
D: Vreau sa ma insanatosesc. Legat de sanatate, sinele iti va arata intai de ce esti bolnav,
Te poti insanatosi abia dupa ce elimini factorul care a generat boala.
A: Cum imi va arata?
D: Fie pe loc, ca un film in cap, fie iti va trece prin minte o idee sau vei avea un vis. Sa
stii ca daca nu te tii de ceea ce ti se comunica, nu vei avea sanse de insanatosire.
A: Dar daca boala este de factura karmica?
D: Atunci ti se va arata acest lucru, in asa fel incat sa intelegi. Acum traim timpuri in care
poti anihila aceste probleme care vin din trecut. Totul este sa vrei sa o faci.
A: Si daca vreau sa ii vad pe anunnakki?
D: Spui, vreau sa ii vad pe anunnakki. Dar aici, cum spuneam, trebuie sa te cureti mai intai
de substantele care impiedica glanda pineala sa lucreze.
A: Dar care sunt ele?
D: Sunt in foarte multe produse. Le-am vazut in sucuri, mancare... dar cea mai toxica este
cea din pasta de dinti. E pusa si foarte bine, deoarece voi ne obligati sa ne spalam pe
dinti inainte de culcare si ea ramane in trup si actioneaza toata noaptea.
A: La ce substanta te referi?
D: La fluor.
A: Dar este foarte sanatos pentru dinti!
D: Nu are nici un efect asupra dintilor. Ea este data special ca inhibitor al glandei
pineale. Stiu sigur asta. Doar am fost silit sa o folosesc.
A: Si crezi ca este toxic?
D: Suta la suta.
A: Dar care este scopul acestei otraviri in masa?
D: Ea se adreseaza in primul rand celor nascuti dupa 1960. Atunci karma Pamantuiui a in
ceput sa se curete si au inceput sa poata veni la incarnare si entitatile mai elevate. Au fost
si pana atunci, insa ma refer la o incarnare masiva, care s-a accentuat dupa 1990 si 1996.
Noii veniti erau capabili sa isi dezvolte anumite capacitati asa-zis paranormale. Fie vorba intre
noi, nu inteleg de ce le numiti asa, deoarece ele sunt foarte normale. Acestia reprezentau un
mare pericol pentm anunnakki, care nu si-ar mai fi putut pastra camuflarea. De aceea au
64
facut cercetari si au ajuns la concluzia ca cea mai buna metoda de anihilare a acestor
tendinte o constituia ingurgitarea de substance. Cum nu aveau cum sa oblige intreaga
populate sa ia pastile, au gasit solutia de a otravi mancarea. Este foarte simplu. Tu nu
observi ca in fiecare an concentratia acestor substance din alimente si bauturi creste?
A:Nu.
D: Pentru ca te-ai obisnuit si nu te deranjeaza. Ghinionul lor, de fapt si al nostru a fost ca
si-au dat seama ca in curand nu vor mai putea face nimic cu aceste substante si atunci au
inventat alte aparate, mult mai puternice, cu care sa creeze interferente intre noi si
Matrice.
A: Care aparate?
D: Releele, telefonia mobila, bombardamentul energetic cu unde gama.
A: Mie tot nu imi vine sa cred.
D: De ce?
A: Pai daca murim noi, ei ce fac?
D: Noi nu vom muri cu totii. Vor muri din ce in ce mai multi, insa nu toata populatia.
Cei ce vor ramane vor fi sclavii lor. Un fel de papusi vii. Asta este ce vor ei, insa stiu sigur
ca nu va fi asa.
A: Dar ce va fi?
D: Va fi bine si frumos. In prezent chiar Matricea lucreaza la reglarea Terrei. Vom avea
probleme, atat la nivel de scoarta terestra, atmosfera, clima, cat si la nivel economic.
A: Stiu mi-ai spus. Sa ne cumparam unelte mecanice, seminte... casa la tara...
D: Da. Ar fi bine.
A: Pai putem pastra o rezerva de bani si sa o scoatem la nevoie.
D: In curand sistemul bancar va cadea. Peste tot. Banii nu vor mai avea valoare.
A: Ce sa inteleg prin curand?
D: Cam pe la staritul lui 2009 sau in ceputul lui 2010.
A: Asa repede?
D: Da. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci trebuie ca Pamantul sa se curete de
vibratiile acestea si automat de tot ceea ce inseamna manipulare financiara. Prea mult timp
am stat sub dominatia anunnakkilor.
A: Si ce vom manca?
D: Ceea ce avem sau producem. Trebuie sa avem mici reserve de alimente, este
necesar sa stim acest lucru.
A: Nu prea suna bine!
D: Este foarte bine. Eu de-abia astept sa ajungem dincolo de 2012. De fapt dupa
65
februarie 2013 totul se va stabiliza si vom in cepe o noua era. O era a Terrei si a locuitorilor
ei. O era a binelui, a pacii. Sa stii ca pamantenii sunt buni. Toti care sunt creati din ADN-uI
inuakilor sunt speciali. Aproape toti vor merge mai departe.
A: Dar cati sunt?
D: Foarte multi. Nu ii stiu ca numar, dar ii vad pe strada. Ii recunosc drept frati. De altfel
Romania este foarte pura in aceasta privinta. Aici nu prea se afla sangele anunnakkilor. Sunt
si aici, dar foarte putini.
A: Dar cum ii poti recunoaste?
D: Eu ii recunosc pe cei dragi, dupa vibratie. Ma uit la ei si stiu. Si tu poti face acelasi
lucru.
A: Si pe cei negativi?
D: Iti propun un joc. Uita-te in ochii persoanei cu care vorbesti. Doar in ochi. Nu te uita la
zambet sau la gesturi. Priveste-I si intreaba-te daca este inuaki sau anunnakki. Sinele iti va
raspunde.
A: Si daca aflu ca este anunnakki, ce fac?
D: Roaga sinele sa iti arate adevarata sa natura si atunci vei intelege. Tot ceea ce trebuie
sa faci este sa ii eviti. Sa nu tii cont de sfaturile si indrumarile lor.
A: Dar ei stiu ca sunt anunnakki?
D: Unii da, insa marea majoritate nu. Stiu doar cei ce sunt la varf. Acestora Ii s-a explicat
si si-au acceptat conditia, ba mai mult au lucrat constient la inrobirea planetei.
A: Si pe cei care nu stiu nu ii putem ajuta?
D: Nu. Caci ei au o inclinare catre rau. Le vine de undeva din interior, De ce crezi ca
exista acele oculte financiare, de ce doar unii subscriu anumitor organizatii, de ce doar
unii isi vad propriul interes in detrimentul unor mase intregi de oameni?
A: Si cu cei de genul asta ce se va intampla?
D: Ei vor pleca pe calea lor. Nu trebuie sa ne amestecam in planurile Matricei.
A: Dar daca exista totusi persoane care vor sa se schimbe? Acestora nu le este
permis sa ramana?
D: Nu. Ei nu au cum sa corespunda noii energii. Au alta structura. Au drumul lor.
A: Eu nu cred totusi ca toti cei cu sange de anunnakki sunt grupati. Trebuie sa mai existe
si oameni care nu fac parte din nici un fel de grup!
D: Crede-ma ca nu exista. Este ceva ce nu poate fi explicat. Ei se recunosc la nivel
vibrational si desi poate nu constientizeaza de ce fac acest lucru, se grupeaza in
organizatii.
A: Si toti din organizatii sunt cu ADN de anunnakki.
66
D: Nu. Au intrat si cei ce nu au acest ADN. Acestia sunt cei care vor avea sansa sa se
schimbe.
A: Dar de ce crezi ca au aderat la aceste grupari, daca sinele lor nu o simtea?
D: De curiozitate, de frica, din dorinta de a accede pe scara ierarhica sau pur si simplu
fiindca asa este bine acum. Poate unii au mostenit acest lucru de la parinti. Poate altii au
fost pacaliti, li s-a prezentat o realitate falsa. Sunt multe motive.
A: Si ce trebuie sa faca acestia pentru a avea sansa sa se adapteze noii vibrafii?
D: Nimic. Matricea va hotari acest lucru. Daca perturbarile aduse de ei nu sunt ample,
atunci li se va permite iesirea lor din segmentul matricial al anunnakkilor. Daca perturbarile
sunt grave, atunci asta este,.. a fost alegerea lor si vor merge mai departe impreuna cu
acestia... Pacat!
A: Dar eu ma gandesc ca poate li se da o sansa. Nu au stiut!
D: Noi nu it putem ajuta. Doar ei o pot face. Pot intreba Matricea, consultandu-si
sinele superior. Doar asa vor afla raspuns la intrebarea aceasta. Daca nu au acces catre
aceste raspunsuri, atunci sa stii ca este grav. Eu nu sliu ce ar mai putea face.
A: Spune-mi, cei care sunt implicati in aceste organizatii, dar nu au ADN de anunnakki...
Sunt multi?
D: Da. Mult mai multi decat ar trebui.
A: Si la noi in tara?
D: Da. Chiar foarte multi. Pacat, caci aici va fi ceva special.
A: Da, mi-ai zis.
D: As dori sa ne oprim.
Dupa plecarea lui David, deschid calculatorul si tastez fluoride, pineal gland si raman
surprinsa de abundenta informatiilor gasite. Cele mai importante comunicari se gasesc la
http://www.fluoridealert.org. De aici aflu ca pana in anul 1990 nu s-au efectuat teste
despre influenta fluorului asupra glandei pineale. Trebuie stiut ca glanda pineala este o
glanda mica localizata intre cele doua emisfere cerebrale. Ea are rolul de a regla secretia
de melatonina. Melatonina este un hormon care ajuta la reglarea pubertatii si totodata
protejeaza corpul de efectete nocive pe care radicalii liberi le au asupra celulelor.
Unul din promotorii acestui studiu a fost medicul Jennifer Luke, de la Universitatea
Surrey din Anglia, care a demonstrat ca glanda pineala este prima tinta atacata de fluor si
ca depozitarea in exces a acestui element, la nivelui ei, duce la grave disfunctii, inducand
pubertatea la varste fragede si totodata scazand capacitatea organismului de a se apara de
67
radicali liberi.
Tot de pe acest site aflam ca fluorul este un factor care poate cauza mutatii genetice la
fat, ridicand riscul de cancer. O serie de studii au aratat ca fluorul poate fi cel care
cauzeaza si cancerul osos. Bineanteles ca aceste studii sunt la in ceput, ele aflandu-se
in faza de cercetare de laborator. Partea proasta este ca ele nu sunt luate in seama, ca de
altfel tot ceea ce nu convine. Ganditi-va ce ar insemna pentru industrie sa se demonstreze
ca fluorul este toxic! In orice caz va recomand sa parcurgeti acesie pagini. Sunt foarte
multe informatii interesante.
Mai aflu din internet ca din punct de vedere energetic, glanda pineala se ocupa cu
acordarea sistemului viu la noii parametri vibrationali ai Terrei.
Imi dau seama ca noi avem aceste lucruri la indemana. Oricine le poate accesa, citi, in
telege, dar avem nevoie sa ni se spuna, sa ni se atraga atentia, sa vina cineva si sa ne
traga de maneca. Oare de ce?
IX
A: Am putea discuta astazi despre anumite tratamente sau terapii?
D: Da.
A: Imi poti spune ceva despre tratamentul cancerului?
D: Cancerul apare atunci cand persoana intra in dezacord cu Matricea. Daca ea isi incalca
misiunea, daca iese din tiparul karmic, atunci organismul reactioneaza si se manifesta boala.
Mai exista si ca zestre, adica sufletul vine cu acest gen de problema, dar intotdeauna are si
posibilitatea vindecarii. Trebuie sa stii ca nu este o pedeapsa. Din contra. Este un mare ajutor.
Cei care au aceasta sansa, de a se curata prin boala. sunt foarte dragi Creatorului.
A: Asta este culmea!
D: De ce? Tu nu ai prefera sa iti atentionezi copilul, inainte de a face o greseala
iremediabila, de pe urma careia ar avea secole de suferit? Asa face si Matricea. Trimite
un semnal. Daca omul l-ar lua in seama, s-ar indrepta, s-ar curata de ganduri, forme si
energii contrare vietii si s-ar insanatosi. Din pacate acest lucru nu este stiut.
A: Dar da-mi un exemplu de cum ar trebui procedat.
D: Da-mi un exemplu concret. La cine te referi?
A: Am o pacienta cu o tumoare la ficat. Ce ar trebui sa faca?
D: In primul rand trebuie sa stie ca tumoarea este o entitate vie si ca ea are un
68
mecanism propriu de manifestare. Ea a ajuns in corp datorita unui program indus chiar de
pacienta ta. Primul lucru pe care ar trebui sa il faca este sa inceapa sa comunice cu ea.
Sa vorbeasca cu ea, fara ura, cu dragoste, sa ii multumeasca ca a venit, ca i-a imbolnavit
organismul, sa ii spuna ca a infeles atentionarea, semnalul de alarma. Apoi ar trebui sa isi
schimbe modul de viata si modul de gandire. Sa refuze interactionarea cu fiinfe negativiste,
pesimiste, sa refuze sa asculte povesti triste, sa nu se uite la filme sau stiri cu incarcatura
emotionala negativa, sa manance constient...
A: Cum adica sa manance constient?
D: Adica sa tina regim. Sa refuze grasimi animale sau hrana cu chimicale, totul sa fie
cat mai natural. Sa nu foloseasca decat sapunuri naturale si sa evite clorul si fluorul.
A: Si cat ar trebui sa faca aceste lucruri?
D: Pana cand tumoarea dispare.
A: Asta este tot?
D: Nu. Cum spuneam, tumoarea este o fiinta vie, Dupa ce ii mulfumeste ca a venit,
trebuie sa o roage sa plece, sa ii spuna ca a inteles mesajul si ca se va schimba. Este
foarte important sa se schimbe in realitate, caci altfel nu are sanse de reusita. Cand
vorbeste cu tumoarea sa tina mana pe locul unde se afla. Sa isi imagineze ca din palina
dreapta iese iubire, liniste, pace, acceptare. In paralel cu aceste exercitii, persoana trebuie sa
Tsi ceara iertare Matricei, sa se roage pentru anihilarea oricaror perturbari aduse. De multe
ori se intampla ca Matricea sa ii raspunda. Sa ii trimita in cap idei, oameni sau imagini ale
unor evenimente. Asta inseamna ca acolo se afla problema. Tot ceea ce trebuie facut este
schimbarea mentala a polaritatii actiunii respective.
A: Poti fi mai clar?
D: Daca atunci cand ma conectez la Matrice, imi apare in cap vecinul cu care m-am
certat, stiu sigur ca problema se afla acolo. Trebuie sa incerc sa restabilesc armonia. Intai
imi cer iertare de la Matrice si o rog sa imi permita stergerea acestei perturbatii. Apoi in
cerc sa iau legatura cu persoana si sa ma impac cu ea.
A: Bine, dar daca persoana nu mai traieste sau s-a mutat si nu stiu unde se afla?
D: Atunci vorbesc cu Matricea si ii trimit ei toate gandurile de iubire, de armonie si o
insarcinez pe ea sa le transmits persoanei oriunde s-ar afla. Este ca si cum te-ai ruga
pentru iertarea pacatelor, care de fapt sunt perturbari. Matricea stie care sunt acestea si
reactioneaza prompt, anihilandu-le.
A: Asta inseamna ca daca eu ma rog Matricei sa ma ierte ca am omorat pe cineva,
Matricea ma iarta?
D: Da.
69
A: Si o pot face din nou?
D: Vorbeam aici de iertare venita din inima. A repeta greseala si a te ruga de iertare nu
inseamna decat fatarnicie. Crezi ca Matricea nu consemneaza aceste lucruri? Este ca si
cum ai vrea sa te pacalesti pe tine insuti.
A: Dar crima este crima. Matricea te iarta?
D: Uneori a lua viata cuiva nu este ceea ce pare. Poate fi o reglare a unei perturbatii
existente. In acest caz omul va plati pe Pamant, prin privare de libertate, insa in Matrice
se va consemna doar anihilarea unei fapte.
A: Dar sa presupunem ca am infaptuit o crima care nu este de factura karmica. Ce se
intampla cand ma rog?
D: Daca rugamintea este cu adevarat izvorata din suflet, daca te caiesti, atunci Matricea
va consemna acest lucru. Perturbarea insa nu va putea fi anihilata decat printr-o contra
fapta. Adica persoana ucisa iti va deveni ucigas, in alta viata. Cand vei ajunge in punctul in
care va trebui sa platesti cu viata, Matricea va tine cont ca tu te-ai cait sincer de fapta, iar
ceea ce trebuia sa fie crima se va transforma si astfel vei fi ranita, sau vei ramane cu o
problema, insa vei trai.
A: Adica daca imi pierd un picior sau o mana, trebuie sa stiu ca este pe merit?
D: Cu siguranta .
A: Dar cei care primesc un transplant?
D: Viata acestora este salvata de cineva care le dator ceva din alta viata, sau din alte
vieti. Unele sunt suflet nobile, care stiu ca cineva drag urmeaza in incarnarea Ia care va fi
trimis, sa sufere de ceva si sa se chinuie. Atunc ei cer dreptul de a veni pe Pamant, special
pentru a muri spre a-i salva.
Acest gen de legaturi sunt insa foarte rare. De obice este vorba despre reglarea unor
conturi. Un om moare, iar altii primesc sansa de a trai datorita acestei morti. Deci cel care
a facut sacrificiul s-a achitat de sarcina si isi va putea vedea de viasa lui in urmatoarea
incarnare.
A: Exista oameni care au facut transplant si spun ca au capatat anumite obiceiuri, pe
care nu le aveau inainte, unii chiar simt prezenta donatorului. Cum explici aces lucru?
D: Orice obiect, lucru sau in acest caz parte a corpului pastreaza amprenta celui care
l-a avut in posesie. Aici este vorba de memoria celulelor din care este alcatuit organul
respectiv. Trebuie sa stii ca celulele sunt vii si de sine statatoare. Ele pot memora
anumite actiuni sa preferinte ale persoanei careia ii apartin. Atunci cand sunt introduse intrun
organism nou, nu fac decat ceea ce au fost invatate. Asa se explica faptul ca persoana
70
incepe sa aiba anumite preferinte sau obiceiuri. La acest lucru adauga si faptul ca
donatorul ramane cumva in contact cu cel caruia i-a donat parte din trupul sau. Aceasta
legatura nu va fi pe viata, ci va dura doar atat cat sufletul plecat considera ca este
necesar ca organul sa fie integrat acceptat perfect de catre trupul si mintea celui care
le-a primit. Este ca un fel de ajutor.
A: Dar de ce unii simt prezenta iar altii nu?
D: Toti ar trebui sa o simta, deoarece sufletul donatorului se afla acolo, insa diferenta consta
in acceptare si constientizare. Sunt persoane care cauta, scormonesc si isi doresc sa afle
adevarul, iar altele refuza sa se gandeasca la acest lucru si de aici apar anumite blocaje,
autoinduse, care anihileaza orice legatura si comunicare. Totul tine de minte si dorinta de
aflare a Adevarului.
A: Sunt insa si oameni care resping transplantul.
D: Da. Acestora fie li s-a transplantat un organ care nu le era destinat, fie nu au reusit sa
interactioneze cu el si sa stabileasca legatura vibrationala si energetica si atunci organismul
il trateaza ca pe un in trus.
A: Si ce pot face pentru a fi acceptat?
D: Sa vorbeasca cu el. Sa ii ureze bun venit in noul corp, sa ii multumeasca pentru
ajutor, sa il roage sa functioneze optim si in deplina armonie cu noul trup, sa ii multumeasca
donatorului pentru sacrificiul facut, sa se roage Matricei pentru anihilarea perturbarilor
aduse, din cauza carora sufera. Cam asta ar trebui facut... Dar stii ce nu inteleg eu? De ce
sa ajungi in aceasta postura? De ce sa iti trebuiasca un transplant? Omul s-e putea vindeca
inainte de a fi pus in aceasta situatie.
A: Pai spuneai ca unele probleme sunt de factura karmica...
D: Da, dar si acelea pot fi rezolvate altfel, fara suferinta, prin contra-actiuni care sa
anihileze formele-gand-energie care au stat la baza acestui tip de karma.
A: Adica?
D: Adica daca stii ca ai facut un rau cuiva in alta viata si va trebui sa suferi, de ce sa nu
cauti sa ii faci un bine in aceasta viata pentru a anula ponderea incarcaturii.
A: Ar fi minunat, dar nu stim ce si cui am facut.
D: Ba am putea sti. Important este sa iti doresti acest lucru si viata te va pune in postura
in care vei putea sa iti achiti datoriile. Mai ales acum in aceasta perioada, omul are sansa
sa repare tot ceea ce a stricat. Orice perturbare poate fi anihilata, daca iti doresti cu
adevarat. Insa cel mai important ar fi sa traim constient, adica sa incetam a mai genera
forme-gand-energie contrare vietii si progresului spiritual. Daca nu am mai face rau, daca
am infelege ca suntem interconectati, ca tot ceea ce ne inconjoara face parte din noi si ca
71
trebuie sa ajutam, sa ne implicam activ in pastrarea echilibrului, atunci totul ar fi perfect.
A: Da, insa uneori faci rau involuntar...
D: Nu exista asa ceva! Cum sa faci rau involuntar cand tu ai capacitatea de a
discerne... de a gandi. Tu poti face un lucru sau din contra poti refuza. Ai posibilitatea de
a alege folosindu-ti judecata. Orice fapta, gand sau actiune care aduce un prejudiciu
unei fiinte si aici ma refer la om, planta, animal sau Terrei, sau care aduce distrugere sub
orice forma, se numeste actiune contrara Matricei si are ca efect generarea de formegand-
energii negative, care se duc, creeaza campuri de perturbatii si vi se intorc in mare
masura inapoi.
A: Dar ele nu raman in Matrice?
D: Inainte ramaneau in mare masura in Matrice, iar aceasta ti le dadea inapoi fie intr-o
viata, fie gradat in mai multe incarnari, functie de amplitudinea energiei negative create.
Acum, datorita faptului ca Pamantul si implicit segmentul Matricial aferent lui, trebuie sa fie
cat mai pur, energiile generate sunt trimise inapoi. Asta Inseamna ca omul se confrunta in
aceeasi viata cu energia creata. Matricea refuza sa o mai stocheze. De aceea ne apar in
viata tot felul de obstacole si aparent ghinoane sau boli. Este rasplata noastra. Primim
ceea ce am dat, ceea ce meritam.
A: Si e bine?
D: Sigur. Asta inseamna o sansa in plus de a merge mai departe, altfel ar trebui sa
asteptam o alta viata pentru a restabili armonia si acest lucru nu mai este posibil.
A: Asta inseamna ca noi traim ultima incamare?
D: Nu. Traim ultima incarnare in care putem regla karma. Si dupa salt vor veni suflete pe
Pamant, insa vor fi cele ce nu au adus perturbari grave Matricei. Tu nu intelegi ca Pamantul se
indreapta spre o noua era... a binelui... a spiritualitatii... a pacii?
A: Inteleg, insa imi este greu sa imi inchipui cum va fi.
D: Va fi la fel ca pe Inua. Pace, iubire si armonie. Omenirea trebuie sa inteleaga ca
vremea razboaielor, a conflictelor, a raului, a formelor-gand-energie negativa a trecut.
Pamantul si-a insusit aceste aspecte si acum trece mai departe... si noi impreuna cu el.
A: Spune-mi... in cat timp crezi ca va fi ca pe Inua?
D: Nu pot aprecia. Depinde de gradul de intelegere al oamenilor. Pamantul intr-adevar
va face saltul, lucrurile se vor regla dupa 2013... insa in cat timp se va manifesta armonia, nu
stiu. In mod normal dupa februarie 2013 ar trebui sa fie bine, pentru ca la sfarsitul anului
totul sa se stabilizeze.
A: Sa infeleg ca un an, dupa 2012 va dura stabilizarea Terrei si a oamenilor?
72
D: Cam asa... dar depinde...
A: Adica?
D: Planeta Pamant va face trecerea la sfarsitul lui 2012. Cei care vor ramane vor
trebui sa se restructureze atat in gandire cat si in manifestare. Daca nu vor fi apti nu vor
reusi, atunci cimpul matricial va emite un impuls de curatare. Asta inseamna ca se va
intampla ceva care va tria din nou populatia. Dupa asta insa totul se va linisti. Daca
dimpotriva oamenii vor intelege, atunci Matricea se va linisti si totul va decurge lin fara
probleme.
A: Cum se va tria populatia?
D: Prin diverse cataclisme sau boli, pot fi chiar conflicte... sunt multe moduri.
Oricum nu conteaza. Ar fi pacat sa se intample ceva.
A: Deci sigur, indiferent de ce vor face sau gandi oamenii, dupa 2013 va fi liniste.
D: Din cate vad eu... da.
A: Noi ne vom mai intalni?
D: Eu am primit sarcina sa ne vedem acum, in acest an de zece ori. Atat este programat.
De vazut ne vom mai revedea dupa 2012, cu siguranta.
A: Imi poti spune de ce ai ales sa vii la mine?
D: Nu am ales, am fost trimis. Era in misiunea noastra sa ne intalnim si atunci au fost
create posibilitatile acestei actiuni.
A: Dar de ce tocmai eu?
D: Pentru ca tu ai in structuri ADN de inuaki in stare pura. Tu ai acces la ambele Matrici,
atat a Inuei cat si a Terrei. Tu esti la fel ca mine.
A: Poate, dar nu am realizat acest aspect.
D: Nici nu trebuia. Acum era programat sa se intample si s-a intamplat. Asa trebuia sa
fie. /incepand de acum vei capata prin propriile puteri, noi informatii. Foloseste-le.
A: O sa le folosesc...
D: Ai sa vezi ca ai sa le folosesii . Romania este un loc special. Are o misiune.
A: Mi-ai mai spus. Ce fel de misiune?
D: De aici va pleca noua injelegere a lucrurilor. De aici va porni un om care va explica
si ajuta omenirea sa isi constientizeze misiunea. Venirea lui va fi anuntata.
A: De cine?
D: De un barbat.
A: Exista deja acest barbat?
D: El exista de mult timp. De fapt acum este batran, insa si-a inteles menirea abia de
cativa ani. El a inceput deja sa spuna de cel ce va veni...
73
A: Ca loan Botezatorul?
D: Este un suflet care pastreaza multe din caracteristicile celui ce a fost loan si il
cheama si acum tot asa.
A: Si il stie lumea? S-a auzit de el?
D: Doar in cerc restrans. Nu a sosit inca vremea ca el sa fie auzit, desi nu mai este mult
timp pana atunci.
A: El va vesti venirea unui nou Messia?
D: Da.
A: Adica a lui Iisus?
D: Cel ce va veni ca Luminator va avea multe din aspectele celui ce a fost Iisus, desi
cinstit vorbind el v-a fost furat, denaturat. Insa el inglobeaza si alte aspecte, ale unor alte
fiinfe superioare ce au trait aici.
A: Te referi la cei care au propovaduit credinta de-a lungul timpului?
D: Da. La cei care au revelat Adevarul. Toate aspectele lor se afla inglobate in cel
ce va veni.
A: Dar el nu se afla aici? Nu s-a nascut inca?
D: El nu se va naste. Trupul celui care il va primi se afla aici, s-a nascut. Insa el nu se
afla inauntrul lui.
A: Asta Inseamna ca el va intra intr-un trup ce se afla deja pe Pamant?
D: Da.
A: Acest trup, este in Romania?
D: Da.
A: Imi poti spune unde?
D: Nu, deoarece nu stiu cine este. Doar Matricea detine aceasta informatie. Si
bineinteles Creatorul.
Eu stiu doar ce se va intampla. Romania a fost aleasa sa aiba aceasta misiune. De aceea
tara noastra va fi aparata intr-o mare masura de evenimentele care vor veni. Romania va fi
si un important furnizor de hrana. Mai are si alta misiune in noua lume care va veni, insa nu
ti-o pot dezvalui acum.
Oricum traim pe un pamant binecuvantat. Pana si plantele noastre stiu acest lucru; uita-te
cate plante medicinale avem, cat de variate sunt. Ar trebui pretuite la adevarata valoare.
Omul s-ar putea armoniza prin simpla apeIare la natura, dar el inca nu a inteles. In orice caz
faptul ca traim acum, aici, aceste timpuri ar trebui sa ne dea de gandit. Ar trebui sa
intelegem ca este sansa noastra spre evolutie. Totodata trebuie spus ca atunci cand el va
74
veni, va intra atat in trupul care ii este destinat cat si in fiecare din noi.
A: Imi poti explica?
D: In momentul in care va fi prezent fizic pe Terra, energia lui va patrunde in fiecare din
noi, facandu-ne compatibili cu el. Este ca si cum cineva ne-ar da un surplus de
informatie, energie si iluminare, pentru a fi apti sa ne aliniem noilor coordonate ale
planetei. Suflul lui va intra in noi si noi vom fi altfel, mai buni, mai evoluati, mai intelepti.
Ne vom da seama ca suntem cu adevarat frati si vom manifesta acest lucru. Cam asta este
tot. As dori sa ne oprim.
A: Inainte de a incheia intalnirea de astazi as mai vrea sa te intreb un lucru.
D: Te rog.
A: Noi vom sti ca suntem altfel? Vom constientiza acest lucru?
D: Da. Matricea a inceput deja sa lucreze asupra noastra. De ceva timp primim
forme-gand-energie de o inalta frecventa vibratorie. Aceasta transmisie este realizata special
cu scopul de a ne creste frecventa vibrationala si energetica pentru a face posibila primirea
acestui suflu divin. Unii simt acest lucru si au inceput deja sa lucreze cu ei insisi, altii nu au
infeles inca de ce se simt altfel, insa toti fata exceptie sunt supusi acestui bombardament
cu inalte energii. Chiar si anunnakki sunt in aceeasi situafie, cu diferenta ca ei simt acest lucru
ca un mare pericol si de aceea incearca disperati sa ia masuri. Toate aceste modificari au
ca scop pregatirea in vederea primirii acelui surplus de incarcatura energetica superioara.
Aceasta energie superioara ne va fi data toata odata si de aceea este necesar ca
organismul nostru sa fie cumva adaptat si apt in a o primi. In momentul cand o vom
receptiona ne vom da seama despre ce este vorba si ce dar minunat am primit. Este ca si
cum cineva ar face lumina in mintea noastra, vom percepe altfel lucrurile si vom intelege in
sfarsit Adevarul.
A: Si toti primim aceasta energie, ce vine din Matrice, in egala masura?
D: Da, dar o receptionam diferit. Unii nu o inglobeaza deloc.
A: De ce?
D: Ei sunt cei ce vor pleca spre alte planuri. Matricea stie acest lucru si de aceea a blocat
accesul energetic al acestora. Pentru ei o incarcare cu acest tip de energie ar fi nociva. Ei se
afla la un alt grad de evolutie si au un alt drum de parcurs. Ar insemna sa nu corespunda
noului lor segment matricial si ar fi scosi in afara lui, ceea ce ar insemna ca ar fi cumva
blocati la incarnare si ar trebui sa astepte pana cand intregul lor segment ar fi compatibil cu
ei.
A: Si e un lucru rau?
75
D: Da, caci li s-ar lua sansa unei evolutii rapide. Ei ar trebui sa stea pe loc o perioada
nedefinita. Mergand cu grupul ar putea sa se afirme, sa isi depateasca programarea, sa faca
cu liberul lor arbitru anumite actiuni care i-ar ridica vibrational.
A: Multumesc. Sa ne oprim pentru astazi.
X
A: Este ultima noastra intalnire. Sa stii ca ai sa-mi lipsesti.
D: Si tu mie, insa nu uita ca putem oricand comunica la nivel mental.
A: Poate tu, eu mai am pana acolo.
D: Putem, sigur. Ai sa vezi.
A: Despre ce vrei sa vorbim astazi?
D: Vreau sa-ti spun despre anunnakki.
A: Te rog.
D: Ei traiesc acum cea mai trista perioada a vietilor.
A: De ce?
D: Pentru ca ei stiu ca in curand vor fi demascati. Timpul lor se apropie de sfarsit si ei
sunt dispusi sa faca orice spre a impiedica acest lucru. Ei stiu ca mintea umana emite acele
unde care pot modifica spatiul si timpul si pot influenta Matricea. De aceea ei vor cauta
prin orice mijloace sa manipuleze populatia spre a-i face sa creeze anumite forme-gandenergie
care sa blocheze macar pentru un timp schimbarea.
A: Dar ei nu pot crea singuri aceste energii de blocare?
D: Nu, caci acest dar este doar al nostru. Noi suntem fiii Matricei si noi corespundem
segmentului aferent noua. Ei sunt doar un fel de paraziti. Numai noi putem crea schimbarea
sau o putem bloca. Ei au doar capacitatea de a emite anumite energii care sa ne faca
obtuzi in fata informatiilor venite din Malrice, au posibilitatea de a ne influenta gandirea,
insa referilor la soarta Terrei nu pot face nimic.
A: Si cum vor sa ne manipuleze?
D: Prin frica. Ei sunt mari maestri in a genera panica, frica, ura, materialismul. Ei sunt buni
propagatori ai acestor sentimente. La ora actuala asupra Terrei se revarsa Adevarul.
Acesta vine si ne influenteaza gandirea. Noi toti am inceput sa ne punem intrebari, sa
scormonim, pentru a ajunge la realitate. Sunt oameni care au inteles deja ce se intampla,
cine suntem noi, de unde venim si incotro ne indreptam. Vocile lor incep sa fie auzite. Se
vorbeste mai peste tot despre anul 2012, despre schimbarea polilor, diverse crize
76
economice sau despre incalzirea globala. Cei care o fac aduc serioase argumente, insa
intotdeauna exista cativa care fie vin si contracareaza aceste informatii, fie induc ideea
de cataclism, distrugere, moarte. Tot ce vreau sa spun este ca asa trebuie sa fie. Pentru
ca noi sa putem trece mai departe trebuie sa renuntam la vechile obiceiuri, sa spargem
limitele cunoasterii si sa acceptam cu tot sufletul ceea ce va veni; lumea va trebui sa sufere,
insa va fi o suferinta de scurta durata. Inuei i-au trebuit sute de ani pentru a se acomoda cu
noua vibratie. Noua ne vor trebui doar cativa ani. Este un dar al Matricei.
A: Si noi ce trebuie sa facem?
D: Trebuie sa ne dorim schimbarea. Trebuie sa lansam catre Matrice acele forme-gandenergie
prin care sa cerem ca acest lucru sa se intample. Cu cat mai multi oameni se vor
uni in ganduri, cu atat saltul va fi facut mai usor, mai repede si fara pierderi uriase,
A: Dar Matricea nu va face aceste schimbari si fara ca noi sa participam activ?
D: Ba da, insa schimbarea va fi dureroasa si anevoioasa, deoarece Matricea va trebui
sa inlature toate fortele contrare, spre a crea echilibrul. Abia dupa ce perturbatorii vor fi
scosi din segmentul matricial al Terrei se va putea vorbi de armonie. Daca din contra,
intreaga omenire colaboreaza, atunci formele-gand-energie ce intra in Matrice sunt
ajutatoare, iar Matricea la randul ei, constatand ca nu exista factori potrivnici, va raspunde
adecvat, reducand pagubele.
A: Iti dai seama ca este imposibil sa faci intreaga omenire sa gandeasca la fel!
D: Nu este imposibil. Fiecare persoana care se va alia noului curent matricial va face ca
puterea acestuia sa sporeasca, fapt ce va duce la o crestere exponentiala a participantilor
activi. Dupa cum ti-am spus, nu uita, cei multi dau tonul.
A: Tot nu inteleg de ce anunnakki nu ne lasa in pace. Poate ii vom accepta si pe ei.
D: Nu ii putem accepta, caci daca i-am fi cunoscut cum sunt in realitate, demult i-am fi
alungat. Insa chiar daca noi i-am accepta ei nu vor mai putea sta aici, deoarece nu mai
corespund noii vibratii a Terrei. Pe de alta parte, oamenii vor intelege in sfarsit ca sunt
proprii stapani. Ca ei se pot conduce singuri, fara a fi sclavii guvernelor, a unor anumite
familii, a bancilor, ca nu depind de nimeni si de nimic. Acum este momentul in care trebuie
sa ne trezim si sa incepem sa simtim, sa ne luam in maini fraiele propriilor vieti. Nu mai
trebuie sa ne Iasam influentati de altii. Nu mai trebuie sa inghitim intoxicarile zilnice. Acum e
clipa noastra. Asta nu pot accepta anunnakki.
A: Noi ce ar trebui sa facem?
D: Sa intelegem ca noi toti suntem una, ca gandurile noastre sunt magice si ca ceea ce
vrem se va intampla. Noi toti trebuie sa ne dorim schimbarea, sa ne apropiem mental de
punctul in care Terra va face saltul, sa o ajutam, sa gandim pozitiv, sa participam activ la
77
propagarea acestui curent nou.
A: Bine, dar cum?
D: Sa vorbim oamenilor, apropiatilor, prietenilor, despre schimbarile care vor veni. Sa le
explicam ce inseamna aceasta schimbare si de ce este ea necesara. Sa le aratam ca de
fapt nu este nici un pericol, ca este ceva firesc, ca totul are o logica si ca noi facem parte
dintr-un plan divin. Sa ii incurajam sa isi ia minime masuri asiguratorii, spre a depasi cu bine
etapa de tranzit. Cam asta trebuie sa facem.
A: La ce masuri asiguratorii te referi?
D: In primul rand la mici provizii de aliniente, seminte, unelte si tot ceea ce in seamna
hrana si adapost, iar in al doilea rand la pregatire mentala. Este mult mai usor sa treci
peste o perioada de privatiuni cand stii ca este temporara si ca la capatul ei te asteapta ceva
bun. Daca dimpotriva gandim cu frica, cu teama, atunci formele-gand-energie pe care le
emitem vor atrage asupra noastra aceleasi vibratii si asta va face ca subconstientul si
constientul nostru sa fie supuse unei concentratii insuportabile de informatie negativa, fapt
ce va genera fie intrarea sistemului viu in procesul de autodistrugere, fie in cel de
parasire a segmentului matricial al Terrei, iar nici una din optiuni nu este buna. De ce sa
ratezi o asemenea sansa? Fiecare suflet a muncit milioane de ani pentru a ajunge aici, in
acest moment si ar fi mare pacat sa esueze. Sarcina noastra este sa trezim oamenii, sa
le spunem, sa ii facem sa inteleaga sau macar sa isi doreasca sa caute informatii mai
ample. Trebuie sa inteleaga ca realitatea pe care o traim astazi este o realitate creata de noi,
de mintea noastra, insa este o reaiitate stramba, trunchiata. Este drept ca noi suntem cei ce
am facut-o sa fie asa; am fost manipulati santajati, indoctrinati, dar asta nu ne reduce vina.
Suntern singurii responsabili. Acum este momentul in care nu ni se mai iarta nimic.
Trebuie sa spunem tuturor ceea ce credem. Fiecare din noi. Nu mai avem timp sa ne
ascundem sau sa ne gandim la ce va spune vecinul daca afla ceea ce cred. Trebuie sa ne
gandim la ce va spune vecinul daca afla ca eu am stiut ce va veni si am tinut pentu mine...
A: Dar oamenii te pot lua drept nebun...
D: Si ce daca? O parte te vor lua drept nebun, altii se vor alia ideeilor tale, altii isi vor
cauta propriile raspunsuri... Trebuie sa te gandesti doar la cati poti ajuta, cati poti salva, pe
cati ii poli restructura in gandire. Conteaza numarul celor care te judeca, sau numarul celor
care vor fi ajutati de ideile tale?
A: Logic ca cei care vor fi ajutati. Dar ce putem face? Concret.
D: In primul rand sa ne dorim ca fiecare zi care trece sa ne faca mai buni si mai intelepti.
In al doilea rand in fiecare zi dupa trezire, sa facem o scurta meditatie in care sa ne dorim sa
intram pe frecventa vibrationala a iubirii. Acest lucru va face sa iesim din frecventa
78
matriciala a urii. Apoi in fiecare seara, inainte de culcare sa rugam Matricea sa ne permita
in timpul somnului accesul direct in ea. In acest mod ne vom acorda de la sine, vom vibra
la unison cu pulsul ei si totodata vom fi in pas cu ajustarile pe care le faceTerrei.
A: Nu pare greu!
D: Nu este greu. Este cl mai usor mod de a ne schimba. Trupul si mintea noastra vor
suferi transformari radicale, insa gradate, fapt ce ne va face sa fim pregatiti din toate
punctele de vedere schimbarii ce va veni. In momentul in care planeta va face saltul, noi vom
fi acolo impreuna cu ea si ne vom trezi proiectati intr-o altfel de lume, in care frica, ura,
materialismul nu vor mai exista. Nu vor mai exista nici anunnakki, caci ei nu ne vor putea
insoti. Ei vor ramane in alt spatiu temporal, insotiti doar de cei asemeni lor. Ei vad deja acest
lucru si sunt disperati.
Asta ii face sa isi sporeasca atacurile energetice si informationale.
A: Si cum se manifesta aceste atacuri?
D: La nivel fizic, in primul rand s-a intentit bombardamentul cu alimente manipulate. Cel
mai consumat aliment de pe glob este painea, de aceea in faina se pot introduce cel mai
usor diverse substante numite „benefice". Apoi vor incepe campanii ciudate de vaccinare,
impotriva unor asa-zise boli noi. Cei care vorbesc demascand aceste lucruri sunt ridiculizati,
amendati, marginalizati. Sunt scoase carti si realizate emisiuni cu simplul scop de a
demonstra ca anumite ipoteze, care de fapt ar trebui sa fie certitudini sunt false. Sunt
multe metode. La nivel energetic, noi suntem bombardati in fiecare zi cu energii nocive care
blocheaza ceakra iubirii. Asta face ca noi sa fim in incapacitatea de a recepta surplusul de
energie benefica pe care ni-l trimite Matricea.
A: Cum suntem bombardati? Continuu?
D: Eu simt atacul cam de doua ori pe zi. Odata cam pe la miezul noptii si odata cam pe
la pranz.
A: Si cat dureaza?
D: Cam jumatate de ora.
A: Si este la nivel global?
D: Da, insa din cate vad eu tuturor le este transmisa informatia la aceste ore. Vreau sa
spun ca atunci cand la ei este miezul noptii si pranzul.
A: Si cum realizeaza acest bombardament?
D: Cu ajutorul unor dispozitive speciale, care sunt ca niste obeliscuri. Acestea sunt
realizate din granit, insa au interiorul gol. Inauntrul lor se ajunge prin niste canale
subterane. Aici se afla montate cristale uriase, care contin un anumit program. La anumite
perioade, anunnakki vin si verifica, schimba sau cresc intensitatea acestor transmisii.
i
79
A: Si unde se afla aceste obeliscuri? Sunt in interiorul Panantului?
D: Nu sunt in afara. Le vede toata lumea. Se afla in Anglia, in America, in Egipt, in
Franta, sunt peste tot. Sunt sapte la numar.
A: Si nu putem face nimic pentru a bloca transmisia lor?
D: Noi nu le putem bloca. Putem insa sa ne protejam.
A: Cum?
D: Cel mai bun protector este cuprul.
A: Si cum sa-l folosim?
D: Putem purta in permanenta o bratara din cupru. Trebuie avut grija ca ea sa fie
rotunda sau ovala. In nici un caz patrata.
A: Dar ce are patratul?
D: Nu este conform cu campul energetic al omului. La noi toate sunt cumva rotunde.
Gandeste-te daca faci o sectiune a trunchiului, a mainii, a capului, a degetelor, a ceakrelor...
toate sunt pe rotund. Este simbolul infinitului. Mama are un inel patrat, pe care il poana uneori
langa verigheta. Mereu o ia durerea de cap. I-am spus de ce, dar nu ma crede. Eu vad
cum ii afecteaza ceakrele. Le vad clar cum incep sa se micsoreze, sa isi schimbe viteza de
rotatie...
A: Si este suficient sa purtam ceva din cupru?
D: Da. Ajuta foarte mult. Ideal ar fi sa putem face o protectie camerei in care dormim.
A: Cum?
D: Sa inconjuram camera cu o sarma de cupru, sau macar patul. Capetele insa trebuie
sa fie unite. In acest vom fi aparati. Nimic nu poate penetra acest camp, mai ales daca in
momentul in care facern legatura dintre capete, lansam in Matrice ideea de protectie.
Cuprul este sfant.
A: De ce?
D: Pentru ca el genereaza un camp de forta foarte asemanator energetic cu vibratia
iubirii.
A: Poate ca de aici provine asocierea dintre cupru si planeta Venus.
D: Cuprul influenfeaza benefic cresterea plantelor, are actiune terapeutica asupra
plamanilor si in viitor se va descoperi ca influenfeaza pozitiv ADN-ul uman. Purtarea acestui
metal face ca intregul corp sa intre intr-un proces de rezonanta, proces ce are ca scop
deschiderea ceakrei iubirii. Odata cu deschiderea acestei chakre organismul isi poate
declansa sistemul de autoaparare impotriva oricaror agresiuni energetice.
A: De ce?
80
D: Pentru ca sufletul ajuns in acest punct are acelasi puls cu cel al Matricei. El vibreaza
la unison cu aceasta si de aceea beneficiaza de sprijinul si protectia ei. Asta inseamna ca
omul se afia pe calea Adevarului si a ascensiunii, iar acest acces nu ii mai poate fi blocal si in
nici un caz nu mai poate fi intors din drum. Trebuie sa infelegi ca motivul pentru care ne aflam
aici este sa ajutam Terra, sa contribuim la ascensiunea ei, la schimbarea ei, iar ea la randul
ei ne va rasplati facandu-ne locuitorii ei in noua lume. Va fi magnific. Va fi altceva. De aceea
trebuie sa injelegem ca noi o putem ajuta gandind pozitiv, dorindu-ne ca aceasta veche
oranduiala sa ia sfarsit, spre a intra intr-o noua era. Nu trebuie sa ne mai lasam influentati
de alti, de explicatiile lor, de fricile lor. Trebuie sa ne ascultam inima. Daca noi simtim ca
vrem ca ceva sa se schimbe, atunci trebuie sa ne dorim aceasta schimbare cu toata fiinta,
cu tot sufletul. In fiecare clipa trebuie sa ne gandim la libertate, la schimbare, la iubire.
Trebuie sa ne cream mental o lume ideala si sa traim in ea, sa o hranim cu sperantele si
dorintele noastre pentru ca ea sa devina realitate. Acum este momentul in care trebuie sa
intelegem ca nimeni nu are dreptul sa ne fure viata, soarta, sa hotarasca pentru noi. De
aceea va rog sa fiti alaturi de noi cei ce am venit spre a va aduce aceste informatii. Va rog
ajutati-ne sa va putea ajuta.
A: O sa incercam. Nu stiu daca vom reusi.
D: Trebuie doar sa vreti. Nu este greu. Este necesara doar lansarea ideii de
schimbare catre Matrice. Ea va prelua aceasta forma-gand-energie, o va amplifica si o va
face manifesta. Asta este tot. Restul va veni de la sine.
A: Promit sa o fac.
D: Si sa nu uitam de intalnirile noastre mentale din fiecare duminica.
A: La 22.30.
D: Da.
A: Cred ca este cazul sa ne oprim. Mai vrei sa imi spui ceva?
D: Nu. Va iubesc pe toti si iubesc si Terra. Sper ca v-am putut fi de folos.
A: Sigur.
D: Va doresc sa ne intalnim intr-o noua lume.
A: Si eu sper ca ne vom revedea. Deja imi este dor de tine.
D: Cum spuneam, noi putem fi oricand impreuna. Ori de cate ori doresii.
A: Da-mi voie sa ma obisnuiesc mai intai cu ideea de intalniri mentale...
D: Ti-am spus. Trebuie doar sa vrei.
A: Da, dar este greu...
D: Este usor. Noi toti putem fi impreuna cand dorim acest lucru.
A: Da, dar viata te pune in situatii dificile, in care nu ai timp sa fii tu cu tine insuti, sa
81
meditezi.
D: Acestea sunt influentele lor. Ale anunnakkilor. Atunci cand simti ca ceva te tine pe loc,
te blocheaza. gandeste-te la mine, la noi cei veniti aici de pe Inua si la cei ramasi acolo. Noi
te vom ajuta, la fel cum ii vom ajuta pe toti cei care ne vor cere sprijinul. Noi suntem voi.
A; Multumim..
D: Cu drag. Sa ne vedem cu totii in mileniul pacii si al iubirii!
Uitandu-ma acum in urma, imi dau seama ca mai sunt inca un infinit numar de intrebari
al caror raspuns mi-as dori sa il aftu. Poate ca atat mi-a fost dat sa stiu sau poate ca
Matricea in marea ei infelepciune mi-a transmis doar informatiile carora le puteam face fata.
Nu pot spune ca nu sunt bulversata, contrariata, uimita si chiar frustrata de ceea ce am
auzit. Unele lucruri le cunosteam, altele m-au lovit exact acolo unde credeam ca nimic nu imi
mai poate zdruncina esafodajul, facandu-ma sa realizez ca de fapt eu nu stiu nimic. Desi
ratiunea ma face sa resping vehement anumite idei, adanc din strafundul fiintei mele ceva
imi striga ca este adevarat. Nu stiu cat si ce, poate totul este o fictiune sau poate totul este
real. Nu sunt inca in masura sa analizez obiectiv. Singurul lucru care m-a facut sa scriu
aceasta carte relatandu-va intalnirile mele cu acest suflet special a fost faptul ca eu cred
cu toata taria in onestitatea si puritatea sa, in lucirea infeleapta si uneori obosita de
greutatea tainelor, ce se oglindea adesea in adancii sai ochi albastri.
De aceea va propun ca macar pentru cateva saptamani sa incercam sa ne
dematurizam, sa incepem sa privim lumea prin ochii unui copil avid de informatie, sa uitam
vechile paradigme si cutume, sa uitam ceea ce ne-au invatat altii sau ceea ce am fost
obligati sa ne insusim. Haideti ca de acum, din aceasta clipa, sa ne dorim sa aflam
Adevarul. Sa ne racordam cu totii la Matrice si sa ne luam informatiile direct de acolo, sa
ne spunem ca de azi nu ne mai intereseaza ce spun vecinii, colegii, parintii. Noi
suntem noi insine. Suntem unici. Suntem entitati individuale, dar formam un tot unitar la
nivel matricial. Asa cum spunea si divinitatea prin gura acestui copil traim vremuri
speciale, vremuri in care Terra va trebui sa se schimbe, sa se ajusteze la o noua
vibrate. Poate am luptat vieti de-a randul pentru aceasta sansa, poate ne-am rugat sau
am implorat cerul pentru acest ajutor. Cu fiecare nastere si moarte Matricea ne-a adus
din ce in ce mai aproape de acest sublim moment. Este si meritui nostm ca am ajuns acum,
aici. Este sansa noastra. Haideti sa ne unim fortele spre a strapunge bariera ignorantei, a
nestiintei, a irealitatii, a materialismului, spre a merge impreuna DINCOLO, unde poate
ne asteapta o lume mai buna, mai pasnica, mai inteleapta.
82
Va iubesc pe toti si va doresc ca Adevarul sa pogoare in inimile voastre. Si nu uitati
niciodata cuvintele: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!
http://www.ajutorulesoteric.ro/Cosmos13mic.pdf
Anul II, Numărul 13 • August 2008
Interviu cu o fiinţă reptiliană
Contele Incappucciato
Printre toate lucrurile cu care suntem obişnuiţi in zilele noastre, existenţa unor aspecte
ciudate şi relativ incredibile işi derulează continuu manifestarea, de o manieră
neobservabilă majorităţii oamenilor. Prezentăm in continuare, in premieră in Rom穗ia, un
interviu cu o femeie in trupul căreia trăieşte un spirit reptilian.
16 Decembrie 1999.... Suedia... Jimmy Owner este un jurnalist de investigaţie care a reuşit
să găsească primul caz de fiinţă reptiliană, aparţinătoare unei vechi rase reptiliene.
Interviul il vom prezenta sub forma – intrebare şi răspuns, pentru a vă fi mai uşor să in
ţelegeţi.
I: inainte de toate, cine eşti tu şi ce eşti? Eşti o specie extraterestră sau originea ta poate fi
găsită pe planeta noastră?
R: aşa cum ai putut vedea cu ochii tăi, nu sunt o fiinţă umană aşa ca tine şi ca să fiu
sinceră, nu sunt nici entitate feminină aşa cum cunoaşteţi voi din biologie. Sunt o fiinţă
reptiliană ce aparţine unei rase vechi de acest gen. Cei din specia mea s-au născut pe
planeta asta şi trăim aici de milioane de ani. Despre noi s-a menţionat in toate scrierile
voastre vechi, cum sunt Biblia voastră şi alte scripturi străvechi, ca despre zeii la care se in
chinau oamenii din acele vremuri, cum erau egiptenii şi incaşii. Religia voastră creştină a in
ţeles greşit rolul speciei mele in cadrul Creaţiei, aşa că noi ca specie suntem menţionaţi in
scrierile voastre vechi ca „şarpele cel rău”. Asta e o in ţelegere greşită. Rasa voastră
83
umană a fost prelucrată prin inginerie genetică de alte rase extraterestre, iar noi ca specie
am fost doar ca nişte vizitatori mai mult sau mai puţin pasivi, vizavi de acest proces
accelerat al evoluţiei voastre.
Trebuie să ştiţi, şi asta o confirmă şi unii cercetători de-ai voştri, că era imposibil ca specia
voastră să evolueze la modul natural atat de mult in doar 2-3 milioane de ani. Voi aţi fost
creaţi in mod artifical, cum s-ar spune, prin ingineria genetică, dar nu de noi, ci de alte
specii galactice.
Dacă m-ai intrebat dacă sunt extraterestră, iţi spun că nu, noi ca specie suntem originari de
aici, de pe Terra. Insă avem şi cateva colonii in sistemul solar, dar aparţinem de Pămant.
De fapt este planeta noastră şi nu a voastră, niciodată nu a fost a voastră.
I: Poţi să-mi spui numele tău?
R: Asta e o chestiune dificilă, pentru că limba umană nu e capabilă să pronunţe corect
vreun nume de-al nostru. Limbajul vostru e foarte diferit de al nostru, dar ca să-ţi răspund
la in trebare, numele meu e ceva de genul „Sssshiaassshakkkasskkhhhshhh” (un fel de
Shiashkask in pronunţie umană). Dar poţi să-mi spui Lacerta, acesta este numele pe care il
folosesc de obicei cand sunt printre oameni şi vorbesc cu ei.
I: Care este varsta ta?
R: Noi ca specie măsurăm timpul nu aşa ca voi, după mişcarea planetei in jurul Soarelui,
deoarece noi trăim mai mult sub suprafaţa Pămantului. Noi măsurăm propriul timp in funcţie
de ciclurile magnetice ale planetei care se raportează la mişcarea acesteia faţă de Soare.
Să spunem că actualmente am astăzi 57,653 cicluri magnetice. Mi-am atins maturitatea
acum 16,337 de cicluri magnetice, iar in timpul vostru am 28 de ani ca varstă.
I: Care este menirea ta? Ai o slujbă cum avem noi oamenii?
R: Ca să răspund in cuvintele voastre, sunt o studentă curioasă care cercetează
comportamentul social al speciei voastre. De aceea sunt in acest moment aici, vorbind cu
tine şi din acest motiv mi-am dezvăluit natura mea reală.
De aceea iţi ofer asemenea informaţii despre mine şi iţi dau astfel de informaţii pe care de
obicei oamenii nu trebuie să le ştie. Voi urmări felul in care reacţionezi şi modul in care
ceilalţi oameni reacţionează. Şi asta pentru că sunt ataţia nebuni mincinoşi pe planeta asta
care susţin că ei ştiu adevărul despre noi, despre OZN-uri cum le spuneţi voi şi aşa mai
84
departe, iar mulţi cred in asemenea minciuni. Eu şi alţii din specia mea suntem foarte
interesaţi să vedem cum voi oamenii reacţionaţi dacă adevărul despre noi este făcut
public. Sunt convinsă că mulţi vor refuza adevărul, dar dacă vreţi să supravieţuiţi anilor ce
vor urma, trebuie să incercaţi să inţelegeţi.
I: Sunt OZN-urile obiecte adevărate pilotate de extratereştri din alte specii sau sunt ale
voastre?
R: Unele OZN-uri, cum le spuneţi voi, sunt ale noastre, dar marea majoritate nu ne aparţin.
Fără nici o in doială multe dintre asemenea nave sunt ale speciei voastre, fiind ale
grupărilor militare, şi a altor specii extraterestre. Dacă o să citiţi cu atenţie anumite
rapoarte de observaţii, despre nave de culoare gri metalizat cu formă de cilindru şi ţigară,
cu lungimi intre 20 şi 260 de metri şi dacă acele nave emit un fel de bazait intens şi dacă au
5 lumini roşii intense pe fuselaj, in seamnă că oamenii au văzut o navă de-a noastră care
prezenta anumite defecţiuni. De obicei ne camuflăm navele. Specia noastră are de
asemenea şi o flotilă de discuri mici, insă nave cu astfel de formă mai deţin şi alte specii
extraterestre. OZN-urile de tip triunghiular aparţin militarilor din specia voastră, dar ei
folosesc tehnologie din afara planetei pentru construcţia lor. Dacă voi oamenii vreţi cu
adevărat să vedeţi nave de-ale noastre, ar trebui să priviţi cerul in zonele Arcticii, Antarcticii
şi deasupra Asiei centrale.
Vom continua prezentarea acestui extraordinar interviu in numărul următor, cand alte
dezvăluiri vor aduce la lumină adevăruri ascunse multe decenii la rand.
Anul II, Numărul 14 • Septembrie 2008
Continuum cu dezvaluirile acestui extraordinar interviu obtinut de catre jurnalistul de
investigatie Jimmy Owner. Speram ca din prima parte a interviului ati aflat unele
raspunsuri la dilema: exista sau nu reptilienii despre care se tot vorbeste in ultimii ani? Mai
ales sunt aratati in serialele SF. Dar... dezvaluirile care urmeaza aduc informatii si mai
interesante.
Dupa cum ati putut cite in episodul trecut aceste fiinte reptiliene revendica planeta,
afirmand ca exista aici dinaintea noastra, si un aspect foarte important este si unul care ne
pune pe ganduri. Acesti reptiliene ne studiaza comportamentul.
Intrebare: aveti vreun simbol special, ca specie, ori ceva similar, prin care sa va
85
identificam in calitate de rasa?
Raspuns: avem doud simboluri majore care ne reprezinta specia. Primul – care este
antic – este un sarpe albastru cu patru aripi albe, pe fundal negru, aceste culori avand o
semnificatie religioasa pentru noi. Acest simbol a fost utilizat de o parte a rasei mele, dar in
prezent este rar folosit, mai ales ca voi oamenii I-ati copiat de multe ori in scrierile voastre
vechi. Celalalt simbol, al doilea, reprezinta o fiinta mistica pe care voi o numiti "Dragon" in
forma unui cerc in mijlocul caruia sunt 7 stele. Acest simbol este mult mai comun in prezent.
Daca oamenii vad acest simbol cu Dragonul pe unele din navele cilindrice, despre care am
spus mai inainte, ori pe unele instalatii subterane, aceste lucruri si locuri ne apartin noua in
mod clar. Si sfatul nostru ca specie, pentru oameni, este sa se indeparteze cat mai repede
de asemenea locuri, atunci and dau de ale.
I: cele 7 stele pe care le-ai mentionat de la al doilea simbol, vrei sa spui ca reprezinta
constelalia Pleiadelor?
R: Pleiadele? Nu, din contra. Aceste 7 stele sunt de fapt planetele cu lunile lor, si ele sunt
simbolurile care arata cele 7 vechi colonii ale noastre din acest sistem solar. Stelele
sunt puse in prim plan pe un fundal albastru, iar Dragonul circular semnifica forma
Pamantului. Cele 7 stele inseamna Luna, Venus, Martie si cele 4 luni satelit ale lui Jupiter
si Saturn pe care le-am colonizat intr-un trecut indepartat. Doua dintre aceste colonii sunt
abandonate si nu le mai folosim deloc, asa cs 5 stele ar fi mai corect spus referitor la
simbol.
I: asa cum nu mi-ai dat voie sa iau fotografii – ceea ce ar fi demonstrat veridicitatea
existentei tale si a lucrurilor pe care le spui – totusi ai putea sa faci o descriere a ta?
R: stiu ca ar fi de ajutor sa demonstrezi autenticitatea acestui interviu daca ai realiza si
ceva fotografii. De astfel, voi oamenii sunteti sceptici, si asta e bine pentru noi si pentru
alte specii extraterestre care activeaza pe Pamant. Asa ca daca ai face cateva fotografii,
semenii tai le-ar considera trucaje, spunand ca as fi doar o femeie umana mascata, ceea
ce pentru mine ar fi o ofensa. Trebuie sa intelegi ca nu-ti pot permite sa iei fotografii, iar asta
din mai multe motive, despre care nu vreau sa discut. Totusi, pot sa-ti spun ca din motiv de
a tine secreta prezenta noastra, iar alte motive tin de religia voastra. Chiar si asa, ti se
permite sa faci doar schite de portret, si de ansambluri tehnice pe care ti le voi arata mai
tarziu. As putea sa ma descriu, dar asta ar face ca informatiile sa fie negate de voi,
oamenii, din cauza aspectului nostru reptilian si mai ales pentru ca va considerati singura
specie inteligenta de pe planeta asta.
86
Pielea mea este verde bej cu nuante de galben pal, si avem si puncte de 2-3 centimetri de
culoare maronie, chiar si pe fata. In linii generale avem cam aceleasi caracteristici ca si voi,
numai ca degetele noastre sunt ceva mai subtiri decat ale voastre, iar pielea e mai neteda.
Noi nu avem linii striate ale pielii, cum aveti voi, si de aceea noi nu prezentam ceea ce voi
numiti amprente. Pe degetele mijlocii avem cate o ridicatura osoasa, iar unghiile le avem
de culoare gri si mai lungi decat ale voastre. Urmatoarea parte pe care ti-o descriu isi are
originea in statutul nostru reptilian. Daca mi-ai atinge spatele ai putea constata ca de sus
pana jos ai simti o zona osoasa, care nu e sira spinarii. Aceasta reprezinta o structura
dificila de tesut si piele, de forma unor spini ososi, prin care trec foarte multe trasee
nervoase si multe vase sanguine. Din aceasta cauza noi suntem foarte sensibili atunci
cand trebuie sa stam cu spatele lipit de un scaun cu spatar. Rolul acestor mici spini ososi
este de a regla temperature corpului nostru, in special atunci and ne expunem la lumina si
caldura soarelui, ceea ce face, ca sangele nostru reptilian sa se incalzeasca cu multe
grade si astfel obtinem o stare de mare placere. Pe partea sexuala semanam cu voi, iar
femeile reptiliene alapteaza similar cu femeile voastre umane. Aceasta capacitate ne-am
insusit-o scum 30 de milioane de ani, pe vremea cand voi, oamenii, erati contemporani cu
ultimii dinozauri. Ce ne mai deosebeste de voi? Noi nu avem ombilic, deoarece nasterea
noastrd este diferita de a voastra, de tip mamifer. Insa in linii generale suntem ca si voi.
Faptul ca aceste finite reptiliene sunt aproape ca noi, si doar felul in care se nasc face
diferenta, ar trebui sa ne puna pe ganduri. Sunt cel putin la fel de inteligente ca noi, daca
nu chiar mai inteligente, din moment ce construiesc nave mai bune ca avioanele noastre,
si pot sa-si camufleze aspectul. Sa ne amintim de rapoartele de rapiri de oameni in astfel
de nave, victimele spunand la intoarcere ca vazusera sute de recipiente cu foetusi hibrizi,
umano-reptilieni. Oare asta indica faptul cz specia Homo Sapiens va fi inlaturata de pe
suprafala Terrei?

OGLINZI PARALELE

2009-04-27T13:29:00.000-07:00

Suntem oglinzi paralele.
Oglinzile paralele se reproduc la infinit...reproduc infinitul.
Dar nimeni nu și-a pus vreodată întrebarea daca materialul din care sunt construite oglinzile influenteaza reflectarea, focalizarea.

Cunosc o fată frumoasă care ea insasi era o oglindă. Era oglinda Albei ca Zăpada. Oglinda fermecată, că prea le avea pe toate.
Dar era neîmplinită.. Deși știa ca e magică nu se putea pune în fața ei ca să se vadă întreagă , asa că a realizat că are nevoie de altă oglindă pentru asta și a început să se focalizeze pe oglinzile băieți.
Pentru că se știe că oglinzile fete sunt false din rivalitate.
Iși trimitea lumina peste tot pe unde putea, doar, doar va prinde o imagine reflectată și îi confirmă tot ceea ce știa deja. Sau poate că îi va arăta mult mai mult, că auzise ea în alte povești că anumite oglinzi te înfrumusețează...îți dau strălucire.
Nu e o noutate că există și oglinzi fermecate!
Faptul că ea era fermecată nu avea cum să nu fie un avantaj...că doar nu se întâlnesc așa, la toate colțurile....
Și... cine nu vrea să se privească în oglinda magică și să i se spuna ca e “cel mai, extra, nemai...”
Asa că își oferea cu generozitate și inocență de cristal, magia.
Evident ca nu oricui, unor aleși care îi răspundeau luminii sale cu intensitate de cristal.
Era construită toată din cristal, oglinda magică. Din cristal pur, pierdut din luna. Dar până și luna are nevoie de confirmare și de oglindă altfel nu ar ridica mările la ea ca să își vadă forma.
E plictisitor și fără rost să strălucești singură așa, în soare. Ce destin mai era și ăla, să fii magic și să nu ai cui indeplini vise?
Oglinzile bărbați din jurul ei erau pasagere.
Le citea imediat din colțuri și le întorcea spatele dupa o singură privire. Că era și mândră......Să fie asta un defetc? Să lase garda mai jos?
Nerabdarea, disperarea te face vulnerabil , dar ea nu avusese lecții de viață....Voia perfecțiune și suprapunere totală, și nu numai pentru ea....era cel mai neegoist obiect...voia să redea infinitului vizibilitate.
Și cum legea atracție functionează în tot universul , a dat din întâmplare peste o oglindă bărbat uimitoare, ce i-a tăiat respirația, asa, dintr-o dată. Era chiar oglinda bărbat pe care o visase din copilărie. Era mai mare....unică, specială , capabilă să o cuprindă toată toată! Chiar și materialul din care era făcută îi părea misterios, necunoscut....aproape ilicit. Iar misterul din jurul acestei oglinzi bărbat îi sporea nerăbdarea și îi creștea speranța și iluziile. E adevărat că dăduse peste ea din întâmplare, rătăcită din palatul ei , în locuri în care nu obișnuia să-și plimbe lumina, în cotloanele caselor moderne, dar chiar și acest lucru i se păru un semn de noroc și primenire. Minunea într-un asemenea loc e chiar o minune(minunile sunt minuni numai pe pământ, nu și în rai!) Iar ramele acesteia o scoteau de-a dreptul din minți...părea artă necunoscută.....puternică...., iar jocul de lumini și umbre din spatele pânzelor de paianjen adunate de atâta nemișcare au facut-o să vibreze necontrolat. Iar acea emoție nouă de o intensitate delirantă i-au proiectat un scop.TREBUIA să curețe acea oglindă bărbat, să ii redea strălucirea, să picure argint de lună și în ea că sigur îi era sete, să îi dea de la ea, ca oricum avea din belsug și avea atâta nevoie....avea pe ici pe colo ciobituri și zgârieturi, pete și umbre...Sigur erau urme de la marile bătălii.....oglinda –erou al ei spre infinit!
Așa și-a început treaba., cu toată dăruirea de care poate fi capabilă oglinda oglinzilor. Și-a cărat în spate descoperirea, deși era mult mai mare și mai grea decât ea....., dar ce nu face dragostea? Dărâmă munții se spune,stoarce luna de argint și fură soarelui lumina....
Ea nu știa decât din povești și din zâmbetul altor oglinzi perechi ce o sfidau în trecere. Dar zestrea cu care era dotată, magia, dorința, sacrificiul, îi întăreau puterile bărbătește.
Asa iși scoase oglinda-bărbat aleasa la lumină. Udă toată și zâmbitoare așeză oglinda bărbat pe soclu. O admiră ore întregi înainte de a se apuca de treaba.Apoi căută toate variantele posibile sau imposibile ca să îi redea strălucirea pe care doar neșansa nu i-o inflorise. Era minunea ei, descoperirea ei. Se putea oglindi și în același timp mândri. Era idealul. Iar cu idealul poți ieși peste tot în lume și poți zâmbi așa cum văzuse ea la perechile pasagere.
Așa că se străduia cu îndârjire să își termine cât mai curând treaba, să reașeze oglinda /bărbat /minune acolo de unde fusese smulsă de vicisitudinile sorții și să se așeze exact în fața ei cuminte, deschisă, luminoasă și să nască infinitul.
Munca nu i-a fost ușoară de loc, ba...dimpotrivă .Stergea într-o parte, dar tot rămâneau pete, umbre....puncte..., curața în altă parte, dar parcă se aburea prea ușor...în centru parcă era neuniform “argintul”, ceea ce îi punea mari semne de întrebare.....Dar nu ezita! Era fericită!
Uneori era uimită de reacția oglinzii bărbat care începuse să țina prelegeri despre utilitatea paienjenilor și farmecul pânzei de păianjen. Dar o asculta fascinată că părea ca îi dezvăluie mituri. Când s-a strâmbat prima data la lumina soarelui a crezut că e ea prea obosită sau murdară, că nu mai vede bine, că oglinda bărbat e însăși lumina..... Dar au fost reacții repetate ceea ce o lăsau adesea fără cuvinte.
Într-o zi chiar a deschis subiectul pe tema luminii. Și cum ea respira lumină ...aștepta cu nerăbdare. Dar a împietrit la replica oglinzii bărbat:” la naiba și cu lumina asta, pentru ce e nevoie de atâta lumină?” Ca să ce? Ca să fie nevoită apoi, sa fie la dispoziția oricui ? Sau să oglindească orice, florile, marea.....Asta necesită poziție verticală, stare de veghe, efortul de a te menține nezgâriată, vie mereu. Și oricum așa ceva nu există! Peste tot vezi tot mai des umbre. De ce să nu fii multumit cu ce ai?

Dupa o tăcere mormântală oglinda fată, retrasă în ea însăși, gândi prima dată cu ciudă : Cu păianjenii ca scuză era minunat ! Promitea universuri de lumini! Dar vegeta întru eternitate....Putea chiar să își plângă de mila, să dea vina pe soartă sau chiar putea să urască oglinzile născute sub zodie norocoasă care primiseră moșteniri. El era zeul neînțeles! Și îi era așa de bine....

Zeul neînțeles îi arunca raze reci în timp ce o vedea pierdută și nu făcea altceva decât să își șopteasca în barbă :” până la urmă cine este oglinda asta și care e treaba ei să complice lucrurile? Da...e din cristal, dar nu e meritul ei, e de la lună....strălucește orbitor, dar e obositoare..și pe el îl reflectă frumos..aici da, era ok...dar nu se gândea că nu vrea să fie oglindit chiar așa, mereu, mereu...asta nu știe și ea de pauză , de libertate de alegere? Și mai și vrea să îl scoată în lume, să îl arate, să îl prezinte, parcă el nu știe că lumea e falsă și mincinoasă și demnă de dispreț , ce e el maimuțoi sau ZEU? Sigur nu are nevoie de atâta lumină..Știu că în întuneric vezi mai bine decât în lumină!” și se întoarse pe partea cealaltă și adormi subit.

Topită în întuneric și în neînțelegeri găsi o întreagă filozofie în povestea lui cu văzutul mai bine în întuneric și se hotărî să îl creadă și să încerce și ea așa ceva. Măcar pentru un timp. Așa că nu mai lăsa loc luminii totale lângă ei.....trase draperii fine ca să filtreze tăria strălucirii și își continuă munca dar cu mult mai puțin entuziasm și speranță. Și asta pentru că trecuse ceva timp și ea tot nu știa daca e magică sau nu prin ochii lui. Era tot ce își dorea, acel moment unic de intimitate totală!
I-a arătat chiar și că e dispusă să reflecte în sensul lui și să realizeze o magie opusă ca polul nord.
Apoi îi trecu prin minte ideea antiinfinitului și tresării iar. Poate că vor reuși să creeze ceea ce nimeni nu a creat vreodata și din reflectarea lor atât de opusă să se creeze antiinfinitul. Iar noutatea unicității o atrăse și mai tare. Se trezi zâmbind.
A făcut eforturi supra lucitoare, dincolo de fizică, să se adapteze pe strălucirea lui mată. Să se întoarca cu spatele la lumină ca să înțeleagă penumbra. Până și Raiul avea un Purgatoriu ața că....
Dar nu îi ieșea așa de bine faza cu reflectarea trunchiată și ..pentru prima data în universul ei se produse un cutremur la țipătul ascuțit de oglinda bărbat ranită în ego: Nu e cine știe ce de capul tău dacă nici măcar asta nu știi!

Și vreo câteva răsărituri a stat ascuns zeul.

Fata a învățat ce este pedeapsa și s-a văzut oglinda curgătoare. Lacrimi ar spune Alba ca Zăpada....argintul din lună prelins la picioarele Zeului neînțeles.....

Devenise obișnuință să tacă și să curgă ....risipă magică și lacrimile astea!

Dar asumarea risipirii magiei ei nu o făcea mai fericită pe oglinda Zeu de Negru.

Într-o zi s-a ciobit singură într-un colț ca să îi semene. Dar Zeul nu avea ochii obișnuiti cu privirile înainte.. Nici cu privirea înapoi.Ci numai cu privitul în urmă....
Oglinzile magice nu sunt însa circulare...sunt plane și unispațiale. Așa că nu au cum să fie reflecții continue, întrepătrunderi, nu pot crea infinituri multiaxiale. Dar ea s-a gândit că ar fi o noua variantă de întelegere a misterului cosmic și a coborât de pe soclul din fața oglinzii bărbat și i s-a așezat cuminte la spate. În locul unde își găsi un loc nu era absolut nimic.
Ce putea fi în spatele unei oglinzi în afara unui amestec de mat și opac și nici ea nu mai putea reflecta pt ca îi acoperea sursa.
Stătea acolo și aștepta din cand în când acea privire pe care o văzuse în visul său din copilărie....și se îngălbenea cu dor de joc și viață. Visa la magie, lumină, zâmbet...naștere...
Într-o zi , una din acelea gereoase de iarnă, privirea oglinzii bărbat a trecut dincolo de ea. Se cam împietrise...dar nu devenise de cristal....semăna cu un cărbune...
Femeia oglindă a oftat iar, din cărbune se face diamantul, dacă ai un pic de vecie și destulă răbdare....
Dar din neatenție, spunea ea, sau din plictiseala lui probabilă , privirea a atins-o cu duritat și a spart-o fără remușcări.
“Nu mi-a făcut plăcere că te-am lovit!”
-“CERULE!!!!!!!!!!! Trebuia să îi și placă?
Și căzu fără suflare oglinda magică iar în cădere se rupse exact în două.
Dar numai cerul invocat cu atâta disperare putea să așeze cele doua cioburi paralel și...ce să vezi...un infinit cât toate infiniturile începu să răsară...și toată magia trecea dintr-o parte în alta urzind planuri de evoluție spre oglinzi circulare și infinituri multiaxiale.... Și în nașterea primului infinit magic a început să curga ceva argint rămas, spre lună!

Suntem oglinzi paralele. Ne întâlnim la orizont!

Complexul Dracula

2009-04-08T23:34:00.000-07:00

O sa ajung sa ma urasc….! Neputinta idealului bagat acolo undeva din te miri ce karme neimplinite...macina mai rau decat nimicul si rugina.
Toata manualele de dezvoltare personala, de psihologie si de tratare a angoaselor recomanda, impun, decreteaza iubirea de sine. Iubeste/te , accepta/te , fa din tine un zeu si vei atrage zei.....
Si toti ne inscriem la Sali de fitnes la piscine, mancam cu spaima caloriilor in gat, ne fircheluim, boim, nu vorbim cu gura plina, nu dam vanturi decat intrerupte si bine dozate, nu radem zgomotos si facem dus nu din necesitate ci din stil.
Asa ne iubim, cica! Asa ne punem in evidenta! Devenim preocupati de te miri ce si ne facem agendele pline. Asa ne iubim. Citim ce trebuie. Ne intalnim cu cine trebuie, ne incadram in tiparele alese. Si ne iubim.
Si daca eu ma iubesc cu drag, daca ma mangai si imi zambesc sincer, daca ma uit la corpul meu mereu cu uimire , mirare si recunostinta si il vad templu si vreau sa il duc aproape de perfectiune pentru el insusi...ca sa fie si sa ramana sanatos....daca ma sarut in locurile unde ma lovesc, daca ajung fizic in acele locuri si daca ma bucur de mine in ploaie sau in soare sau in apa\marii...daca ma las iubita atat pe din afara cat si pe dinauntru si ma deschid spre noutate si imbogatire..daca am religiozitate in sex, in mancare in respiratie, in mers....si cat mai in orice.....daca citesc numai ce ma atrage pentru mine, uitand din start autorii,si citesc din pasiune, uitand de timp si de lume fara ca sa memorez subiecte de discutie... daca imi cultiv mintea spontan ....si daca iubesc naiv si cu toata fiinta.....asta inseamna ca nu ma iubesc cu adevarat? Se pare ca nu.Ca daca m/as iubi as atrage un om capabil sa iubeasca. Dar eu atrag numai oameni care iubesc ce primesc si cat de mult primesc de la mine si apoi ma exploateaza cand resursele lor seaca si cand astept si eu un ceva cat de mic in schimb.... Sa ma iubesc in continu si sa sufar dupa aceea desi sunt constienta ca nu merita, desi imi vad propriile greseli in alegerea neinteleapta....Inima mea nu e inteleapta, nu poate. Cum sa ii pun inimii mele minte? Poate trecand prin ura voi atrage opusul...oameni capabili de iubire...
Sa ma accept minunea care e predestinata inevitabil tristetii? Iubirii pasagere?
as vrea sa imi invat inima cu junmatati de masura. Si ma urasc ca mi/e greu pentru ca nu stiu sa vreau decat tot ,desi mintea ma trage de maneca si imi spune ca nu exista asa ceva decat in minti si inimi bolnave. Sunt bolnava?
Pot sa imi setez inima, la fel ca si creierul, pe sertare? 10 % o iubire de vis, 15 % iubirea furata, 12 iubirea posibila, 15 iubirea cuminte, 10 cea casnica...si asa mai departe.....
Cine se poate descurca in procente? Eu sunt om de litere.....eu m/am trezit in mine insami de mica cu dor de zei, de sfintenie, de unicitate, de iubire cum n/a fost si nu e....si nu din exacerbare de ego...ci din nevoie ancestrala.....
Si culmea e ca nu caut sufletul pereche. De mult nu mai caut asa ceva.....Dar ma obsedeaza un alt intreg.Obsesia insa are la radacina frustrarea.... ? Iar daca sunt intreg nu mai am nevoie de nimeni si de nimic.se presupune ca am transces nevoia.... Am o inima prea mare si prea slaba…asa e…e bolnava inima mea…..Ce sa iubesc mai intai…marimea inimii mele sau slabiciunea ei ?, Aici e marea DRAMA! Si mai intuiesc si o anumita doza de mandrie a victimei, umilinta din inima mea slaba...
Nu pot fi altfel decat sunt, isi zice inima, nascuta sensibila, hranibila numai cu emotii si sentimente.....ar trebui sa fiu inteleasa.....e in logica liniara... Daca ma vrei vie trebuie sa imi dai acest combustibil. Daca nu ai nevoie de nimeni inseamna ca nu ai nevoie nici de mine...ca emotii fara interactiune nu exista...emotia vine chiar din acest contact....
Deci ?
Si cum sa raspund unei inim mari, prea mari..si sensibile, prea sensibile...ca nu am scheme inimale......ca exista numai mentale...si ca eu sunt si una si alta si toate la un loc...si ca atunci cand chiar nu am cuvinte in inima plang.Dar in acelasi timp stiu ca plansul limpezeste doar ochii nu si inima....Cum sa urasc ca sa pot sa sterg setea asta de sentimente de dat si dorul de luat? Ca e asa mare inima mea de mi/e teama ca din clipa in clipa va exploda.....si e asa de sensibila ca poate isi taie singura venele si curge din ea insasi pana ..

Pana?
Ramane goala...
Dar acum nu e goala? Mare,plina dar goala.
Trebuie sa Gasesc o denumire aceste boli: Complexul Dracula.
Cred ca doar cu un vampir m/as putea iubi la nemurire!
Poate oferi orgasm in inima?

La Vanda in iatac...lucrurile au stat pe varf de buze

2009-04-08T15:55:00.000-07:00

Impresii la cald sau la rece. In casa Poetescu e mereu bine. Si chiar mai mult decat atat, in viata e mereu bine chiar si atunci cand e rau. Asta pentru cine poate sa vada dincolo de rau si cine stie ca nimic nu e definitiv si inchis. Asa ca la Vanda in iatac...lucrurile au stat pe varf de buze.....Numai ca nu am ars nici eu, nici ea, nici cei de fata. Vremea, luna plina, energiile negative din mine cu care am venit, desi eu nu imi doream asta...da pe care le/am raspandit ca un parfum exotic.....oamenii slabi provocati de puterea fiintei mele SOCIALE care au venit porniti , sub masca anonimatului, sa strice....analfabeti razboinici...toate astea au in jurul meu rezonanta straina
.Nu o sa ii inteleg niciodata pe cei care au vocatia demolarii.
Mai ales a stricatului gratuit. O fi existand arta pentru arta si in gratuitate , dar eu nu o pricep. Unii au venit sa strice ..Sa strice ,ce? Pe scena cotidiana talentul meu de a starni si de a iesi mereu deasupra mi se dovedeste iar imbatabil. E`clar ca daca esti puternic ai dusmani.Iar ei nu inteleg ca puterea mea nu vine din resurse nebanuite ci pur si simplu din AUTENTICITATE si LIBERTATE interioara., ceea ce le doresc si lor! E ca o lege a firii. Dar dusmanii sunt fara voia lor , oglinda. Iti oglindesc ceea ce vor ei insisi mai putin, adica succesele. Si cu cat sunt mai inversunati ,cu atat energia lor negativa are efect invers...si tu stralucesti. Ca daca cineva nu te place...ceea ce e perfect normal , trecerea la altcineva, altceva... spre alte preocupari e pasul firesc, urmator. Dar daca acestia isi fac program dupa tine, isi pun ceasul, isi noteaza in carnetele...face strategii si urzesc planuri ca sa te atinga, sa te denigreze, sa iti strice clipele, zilele, realizarile...si insista...si asteapta replici ca sa arunce alte replici pregatite din timp.....atunci e clar ca puterea ta asupra vietii lor e deja confimrata`E .proportionala cu veninul....
Asa ca..merci fain,...energia negativa in doze externe e bine venita, te caleste, te tine in carti.....Dar asta numai si numai vorbind de egoul social. Fara de care social nu existi si nu ai nici o sansa de realizare profesionala sau de grup. SUBLINIEZ Egoul social, adica unicul care mai exista pentru mine.si care se activeaza ca un comutator in relatiile sociale....pe scena vietii.
Pentru ca in fiinta mea profunda,in viata profunda care este altceva decat cumulul care imi defineste personalitatea...acolo nimeni si nimic nu ma mai poate atinge. Acolo oglinzile nu au ce reflecta...iar lumina e si alba si neagra. Acolo sunt NIMENI si TOT asa ca ....
Si poezia si scrisul meu vin de acolo.....
Mai cad din echilibrul asta din rani de iubire...dar asta e o poveste fara sfarsit.....la care viata fara nume trebuie sa imi dea o lectie.
Pana atunci, eu tot scriu si scriu atat de bine cat mi se deschid lumile adanci ...si tot atat de mult si tot atat de intens....eu tot om frumos sunt si intreg....si tot radiez si atrag bunatate, pozitivism, incredere, spiritualitate. Si tot intreaga ma gasesc in dimineata asta....cu gust de ploaie pe buzele mele arse de soarele noptii.

Casa Poetcu din nou gazda pentru Cora Sand Haideti cu mine pe www.radiolynx.ro de la 22 la 24

2009-04-08T08:15:00.000-07:00

Vanda e o vrajitoare buna. Numai ea stie cum face si cum ademeneste lumea, dar m/a momit in casa ei cu gust de cozonaci calzi si oameni tineri si vii.
Vom citi ce a mai scris Cora Sand. O sa vreau sa o las pe gazda mai mult....De la altcineva parca suna altfel versurile...parca apar alte sensuri....alte sugestii...O fi de la spatiile dintre cuvinte si de la respiratia celuilalt despre care eu scriam undeva ca este unica? oare lasa amprenta?.. Oare se schimba ceva de la ritmul inimii celuilalt?
Ideea e ca sunt la fel de spontana ca in viata si nu pot sa imi pregatesc "lectiile" Lenesa ca orice copil talentat, ma bazez iar si iara pe improvizatie. De data asta sper sa nu ma mai impresioneze ceva pana la lacrimi...Sau, de ce nu?
Chiar nu conteaza daca dau bine sau nu pe sticla monitorului. In Casa Poetescu nu poti sa nu fii frumos.....pentru ca toti cei care te privesc au toata frumusetea lumii in ochii lor.Si cei mai multi...te privesc cu partea lor deschisa de suflet....
Mi/e dor de energia vibranda a celor sensibili. O sa daruiesc pana o sa raman goala de primavara si o sa ma incarc de atata dor de viata cat incape in muguri.... Adica, o sa fie EU. Multumesc iar vietii ca imi e. Si voua, si voua, ca ma sunteti uneori....

SEDNA

2009-04-04T10:32:00.001-07:00

In capatul lumii lumilor noastre
Masina de facut viata....ma dezgheata
Din rest de stele grele
Atrase intre`ele
Ma rasr

Cartile stelare nu au cuvantul clar

Luminez morse…
de dincolo de mine….
vad asteptari febrile....
vin!

Legile fizicii cad doar in inimi negre….
Virgine,
Venine..

Vecine,cuvintele mele pulsari dau lumina, iau lumina.

Necuvintele strang...inghit sensurile

Dau apa la moara curgerii
Ingropate in tină.
Vin in,din,si spre lumină!

Atractia dintre respingeri e goala!

Stalpii creatiei,marcati,
Sculpuri pe intamplare
Ma includ in
forme fara vid...
cresc cerul!

Eruptie cu incetinitorul,
Respiratie vizibilă
Mi-e numai dorul.

Plang!
Picături in marea de lumina albă
peste oceanul luminii de tăciune.

Marele roi,
Mereu intre mine si mine
Vede prin tine!
momeste!

Probabilitati efemere in
Vid imperfect,
mă numesc.

Ar trebui să curgă lumina prin mare
in marea de negru sa pot sa te-ating
Sa rodesc.

Ispitesc!
Plancton in deriva, in dans
Mereu aproape ne-ajungem
Martor in unde,doar
acest zgomot alb.....

Schije
Taciuni
Tanguiri prelungi, profunde

Plangi!
Stinge tu luminile lumilor
ca sa m- ajungi!

MESAJ DE ALB

2009-04-04T05:53:00.000-07:00

I-am trimis un mesaj cu aghiasmă şi smirnă
trei gânduri bune şi-un blestem uitat.

L-am rugat să-mi pună sare pe viaţă.

Îmi spune:
”nu mai ai nimic alb,
poate doar noaptea risipindu-se prin tine,
să-mi aducă aproape mirosul tău de mamă..”

Copilul nenăscut zâmbeşte.

RASAR SI APUN IN PLOAIE...

2009-04-02T23:46:00.000-07:00

- Am rasarit, ma vezi? Azi eu, femeia ta, sunt Soarele……!
- Dar eu sunt ploaia...
- Cum asa? Asa din senin? Din seninul meu?
- Pai asa sunnt eu...asa m/am programat pentru astazi.....
- Dar e pacat, uite ce frumos e afara, uite ce cald, ce pimavara...ia de la mine, uite, iti daruiesc tot tot tot.....lasa-ma goala de mine...
- Eu sunt ploaia, ce nu intelegi?
- Dar e pacat...trec clipe de vis.....nu iti cer nimic, nu intelegi.....doar ramai si incalzeste-te o clipa langa mine.....nu aluneca....
- Esti culmea...
- Culmea bucuriei, nu e frumos?
- Frumos pe dracu! Ce poate fi frumos sa nu fii lasat sa fii ce esti!
- Of, poate ca ai dreptate ! de ce sa nu fii ploaie cand ai putea fi soare…..
Ok, esti ploiae, ce vrei sa faci azi….
-Sa ud, sa stropesc, sa racesc, sa murdaresc....sa nu las oamenii sa se intalneasca, sa nu ii las sa se bucure de soare.....
-Dar de ce? Ce ai cu altii? De ce nu te gandesti la tine ? la tine is la mine ?
-Stim totul despre noi !
-Cum sa stim ? azi e o noua zi! Nu vezi ca eu stralucesc? Nu vezi ca si tu esti fara forma, desi esti atat de static de obicei?
-Eu? Eu sunt mereu acelasi. Tu esti cu capul in nori! Tu te transformi, ba razi, ba plangi......
-Asa e ...eu ard! Mare pacat....
Imi vine sa plang...pot sa fiu ploaie cu tine?Vrei sa curg eu in locul tau si tu sa stralucesti?Vrei sa....?
-Altceva nu ai de facut ? Nu am nici un cer de tine ?
-Tu…..ma mai vrei ?ma......mai ....vrei?
-Bineinteles, ce vorba e asta?
-Pai...de ce? De ce ma vrei? Pentru ..ce ?Poti trai fara soare? Eu fara apa ta, nu.....
-Pentru ca asa am stabilit !
-Cine a stabilit ?Cand.
-Atunci.
-Ploaia mea, din mine, a venit primavara…hai, uda-ma sa infloresc iar….
-Mai tarziu, cand o sa stii sa oferi.
-Da....cand o sa stiu...
Cand?