Cum sa ma inteleg cu urile
ce ma-ncearca,
venine
Pe sub inima dorului,
Mustind pagane
Peste ghiocul de-obraz
brazdat de furtuna suvoiului?

Cum sa ma asez
peste -ntreruperea zborului
.. si sa nu cer nimic?

Cum sa nu mai fiu ,
fiiind, numai o rana de-argint
Imbracata-n nimic?

Sa astept neasteptatul....
Cuminte,
cu gatul sufocat de toate cuvintele galgaite,
Inecate intre sensuri,
Intre saruturi oprite?

Cum sa aduc iertarea mie-mi
ca nu ascult soapta din gand,
intinderea aripilor in pamant?

Cum sa ma inteleg ,Doamne ,
cu toate aceste petale de fata din mine ..
rasfirata in toamna pustie
cand ninge viata ce sta sa vie?