MESAJ DE ALB

I-am trimis un mesaj cu aghiasmă şi smirnă
trei gânduri bune şi-un blestem uitat.

L-am rugat să-mi pună sare pe viaţă.

Îmi spune:
”nu mai ai nimic alb,
poate doar noaptea risipindu-se prin tine,
să-mi aducă aproape mirosul tău de mamă..”

Copilul nenăscut zâmbeşte.

să curgă-n răni cu miere

Şi ce dor şi jale vine
dinspre cerurile pline,

dinspre mâine înspre ieri
vin întoarsele păreri,

Dor pe dos
şi faţă-n jos
Naşte cerul meu întors.

Plânsul râde.
Jocul sare.
E tăcerea-n zarvă mare.
E plecarea la plecare.
şi durerea fără zare....

Vine dorul de durere!
Cin' să curgă-n răni cu miere?

Coasta

Găsim forme pentru începuturi frumoase,
căutând clipe
în duminica dezlegării la rod.

Privind în afara zilelor,
am acceptat moartea numelui meu.

Devenise altceva decât linişte.


Înainte de numire s-a plămădit pământul meu
în şapte zile, ani,
cât secole,
necuvinte.

Am înfiat în mine prima coastă.

Sunt toată
Neîncredere sau vină.
Femeie, rid în cer, sau rădăcină.

Pendulul

Va fi o singură luptă,
cu mine,
între tine şi umbra ta.

Îmi vei face semne în linia vieţii.
Geometrie pãgânã

Ai intrat cu bocancii prin sufletul meu,
mărşăluind, mărşăluind...
Marş nupţial pe furate.

Pe palmele mele însângerate
se citesc semne deochiate,
cuneiforme, sanscrite...
semnele timpului unic.

Se aude pendulul.

Nu sunt singura!

DU-MA

Du-mă în locul cel mai înalt
cu lumină curată,
uitată

Du-mă
şi lasă-mă
de primul păcat dezbrăcată

ZIUA INTAI

M-aş iubi cu iubirea
O noapte.
Şi-aş naşte altă zi.

Naştere-npăcat

Cine să mai corupă îngerii
Când înşişi nu se mai ating?
Aripi pe fluturi, torţele Olimpului,
numesc fecioare desculţe de ispite.
Zeii urmează eroi rătăciţi.

Când cerul coboară pe mare să meargă,
Cine să se mai creadă
şi să se nască-mpăcat?

MIR

Vin' părere de cu seară
pe la vară,
la fecioară.

să-i şopteşti
de după viaţă
doru-n pârg, dat în verdeaţă.

Miez de noapte,
pendelete,
pune-i jar pe sâni şi plete,

Şi de-o naşte-n zori lumină
Vino să-ţi dea TAINA-N CINĂ!

NEAVUT

Sunt femeia
cu cea mai frumoasă împăcare
cu cel mai cuminte-nceput
cu cea mai plecată strigare
cu cel mai iubit
neavut

GLAS

Nu credeam să-nvăţ a trăi vreodată!

Veşnic tânără
scăldată în părere
privirea-mi privea fără vedere.
până când în cale-mi apărui
Cu toate minunile întoarse.... si TU.
Azi,
dorul de dor
nu-l pot stinge cu toate spusele lumii.

Nu credeam să aflu a iubi vreodată!

Pe buzele

Rămâi cu mine până mai târziu
mă nasc spre seară cu peruci de gânduri.
iubită de mansarde pentru eunuci.
Pierdută la un cazino de rânduri

Îmi joci secundele la zar
Faci poţiuni bizare pe -ntâmplare
frunze de nuc, cucută şi lichenii
pisate-n vin
pe buzele durerii.

PENELOPA

Dintre toate întrebările, numai el îmi face poftă.
Îl degust în taina aşteptării,

pânza de vină
creste în razboi .

nu mă mai pot abtine, gust lumina .

de partea cealaltă a vieţii
mă deşir la apus.

Ca şi cum

Văzuţi de departe
suntem albi ca o foaie.

Scrie-te în mine,
Desluşeşte-te
până ce-ţi vei învăta viaţa
despre şansa-ntâmplării


-smochini trişti-
ca şi cum am fi fost scrişi.

Glaciar

Redevin carne crudă,
Sunt.
Nu mă prefac.
De- acum îmi va fi totdeauna frig
Auzi şi tu durerea zgribulindu-se?

Stă goală

Ea stă goală în adancul Lui
încă de dinaintea naşterii.

timpul s-a spart

Nimic din rest.

am ars demult
pe rug mimat
singuri în doi.

Divort în semne

Deşi toate semnele
sunt încă acolo
iluzia
îmi este necesară.

Unde să-mi strâng orele?

Cui să le dau la păstrare?

De dinainte de zori,
Lumina-n naştere moare.

Pe umãr

Mi-ai rămas pe umăr
ca o privire grea.

Te duc cu taină.
Sisif mã cunună
.
Sunt zâna cea rea ruptã din zâna cea bună.

Sunt luna coborâtă
pe ultima rază.

Sunt umbra zilelor ce mă retează.

Lasã-mã

Te adulmec, te-amestec, te -nvãlui
Te trec prin tinã şi vinã
Dã-mã ţie luminã veninã
Lasã-mã sã vãd
Ce nu vezi!

Portret

Eşti pe sufletul meu
Povarã de zbor

TREAPTA

Lasã-mi zeii
Treaptã spre tine