BARBATUL CARE NASTE

În noaptea asta am sa-ţi împlinesc o fantezie care zace în tine de secole, dar pe care nu ai ştiut sa o defineşti. Simt ca e în fiecare barbat, dar e nespusa în cuvinte pentru ca barbaţii nu se întorc spre ei înşişi decât arar, vor jocuri ce pot fi jucate pentru a câştiga.
În noaptea asta îţi propun primul joc. O sa ne pierdem. O sa îţi dau tot trupul meu pentru a putea simţi puterea feminitaţii , intensitatea trairilor emoţionale, ritmul inimii în dans , explozia orgasmica feminina, cascadele de dor...
Întinde-te! Hai, lasa-te în valul fiinţei tale. Lasa garda jos! Aici nu mai exista competiţie sau razboi. Femeile ştiu sa fie slabe, vulnerabile şi sa se bucure de asta.Pentru ca asta e puterea. Suntem atât de mici pe cât ne credem de indispensabili existenţei. Dar ştim ca nu e aşa şi ne îmbracam în orgolii. Masculin....dur...Întinde-te. Lasa-ţi trupul sa aluncece în el însuşi, dincolo de azi...
Deschide-ţi întâi narile... Respira încet.....adânc.....Simţi.....? E aât de pala aroma, dar e atât de patrunzatoare.... de...amestecata, de piele arsa de soare, transpiraţie uda, roua, miros de dorinţa....salbaticie...
Am pus pretutindeni esenţe exotice, tutn ars,lamâie, scorţişoara şi mosc....masculin amestec...sa îl recnoşti , sa te relaxezi şi sa simţi cum simt mirosul
Azi TU eşti EU!
Ţi-ai imaginat vreodata cum ar fi sa fii în locul meu? Macar pentru o clipa, pentru o naopte?
Nu te încorda! Nu e definitiv! Nu-ţi fie frica de necunoscut.... Sa devii brusc atât de frumos cât toate dorinţele barbaţilor la un loc. Simţi aroma ispitelor din aer?Puterea fragilitaţii, tentaţia misterului. Eşti atât de fina ca orice matase. Uite, urmareşte-mi cu pielea mâinile unse cu acest mir vrajit...miere în lapte, vanilie şi lacrimi de fericire. Nu-i aşa ca nu credeai ca toate celulele pielii tale se pot înfiora chiar aşa, ca vibreaza chiar înainte de atingere.
Luna îţi umbla pe piele.Îi simţi argintul?Viu?Umed şi rece.....Lasa –te iubita total., vreau sa îţi arat câta esenţa este în tine, câţi feţi frumoşi, nascuţi sau promişi ar ucide pentru umbra surâsului tau, pentru caldura rasuflarii tale sacadate....aşa...
Simte-ma! Sinte-te! Doar îţi amintesc depre tine Despre partea sechestrata din tine!
Nu încapi în cuvinte..
Gâtul tau....câta poezie de-a lungul lui, sub lobul urechii...Şoaptele mele prind forma şi caldura. Danseaza tremurând de dor....Dulceag...Da...gâtul e atât de subţire în mâinile barbatuluiUnic,în mâinile lui Hercule.Toţi au darul de viaţa şi moarte asupra femeii în acele clipe. Mâinile pot sa strânga într-o clipa şi sa nu mai existe nimic, sau pot sa coboare spre sâni şi sa framânte precum olarul.Simţi...creşte dorinţa...creşte arcuirea. Pieptul zvâcneşte....E moale, e tare...E precum o fructa proaspata cu aroma de viaţa...mi se bucura buzele...gustul..parca sta sa ţâşneasca izvorul.....jucauş. Electrocuteaza atingerea cu vârful dinţilor şi zâmbeşti umed...Ştii ca univesul se hraneşte cu fiecare gura ce suge prunceşte. Mâinile cauta...cauşul pântecului se deschide...E chin amânarea...e necuvântare. Aromele în valuri mustesc....Vrei mai mult decât atingere, vad , s-a deschis calea, vrei greutate, apasare....ritm...eşti la un pas de neştiut, dar anticipezi caderea....urcarea....Placerea vine şi pleaca, roteşte....
Coapsele se deschid precum aripile..se întind....fiecare cât mai departe..spre poli.....Parca te rupe cineva cu scopul de a face loc luminii sa intre direct în adâncul tau...
Curg ape nedefinite, licori magice în centrul fiinţei, exact între aripi...
Tremuri confuz.. Nu ştii cine sau ce eşti..arzi.....te încorzi şi vibrezi în ritmul meu…..vrei mai mult , mai mult…..înca puţin….Foarte puţin…..o sa simţi cum vulcanul poate sa erupa în sfârşit , dar…înca puţin….sa te mai ating cu gust de tine…Daca aş fi în deşert şi nu aş avea apa mi-ai da saliva ca sa supravţuiesc, ştiu…acum simţi altfel….
-Da, Da, Da…..
-Aşa….minune vie…urla , înfinge-ţi unghiile în sângele meu, mâinile...în par, în carne, în miros....
Ai intrat sau ceva a intrat? Eşti?
-Daaaaaaaaaaa, Nuuuuuuuuuuu, Mmmmmm
-Poţi deschide ochii?
Zâmbete-mi! Îţi beau lacrima ţâşnita în colţul ochiului.... Am fost Tu , câteva clipe?Tu ma vrei în fiinţa ta?
Cauta-ma numai când poţi sa sadeşti în mine lumina ta.
Fa-ma sa nu ma mai ştiu , iar ! Ia-mi fiinţa şi feminitatea, daca te-am convins. Atunci, numai tu naşti!
Nu asta ai visat dintotdeauna?

RELIGIE NOUA

Traim într-o lume de expunere şi de disperare dupa nopţi albe, spectaculoase. Funcţioneaza mimetismul, artificialul , spiritul de turma, aşa ca, hai şi noi, cuplu tânar şi frumos sa ne condimentam existenţa. Unde..?
În noile lacaşuri urbane de închinare noctura , clubrile.
O “instituţie” noua despre care ni s-au spus poveşti cu iz de “no limit” şi exotic. Un club cu specific rusesc, votca şi Nataşe frumoase.
Atmosfera fabricata, înghesuiala, lumina difuza şi haine cu sclipici, mulate sau sumare.
Muzica antrenanta mai digerabila decât inepuizabilul ritm de haus, mai aproape de carne şi iluzie.
Peste tot, mişcari lascive sau demonice din rotunjimi şi extremitaţi, atingeri mai mult sau mai puţin directe şi priviri, nesfârşite priviri lunecoase.
În club, oamenii devin faruri. Îşi plimba ochii ameţitor dintr-o parte în alta, de la o blonda la o bruneta, de la un braţ musculos la un dos apetisant, de la un buric încercelat la un decolteu sfidator....
Şi alcool mult, foarte mult, baut cu disperare, dat pe gât cu scopuri epatatnte, de a demostra fie puterea financiara, fie rezistenţa fizica, fie pentru a renunţa cât mai repede la luciditate şi a intra în atmosfera euforica ce face totul mai agreabil şi mai uşor de atins.
Şi daca nu te contaminezi, sau nu te laşi dus de acelaşi val, ai ratat tot. Aşa ca, doua umbreluţe chinezeşti tot trebuie sa îţi agaţi în par.
Barbtul care te însoţeşte, care te scoate în oraş ca sa te distreze,iubitul, pe masura paharelor dovedite, devine mai atent împrejur, face clasamente din ochi, ridica din sprâncene, scoate fumul pe nari ostentativ şi ‘şmecheresc”, identifica fetele ce sunt “la program”, încearca sa ghiceasca preţul şi bea cu naduf de cald sau din senzaţia de sufocare ca nu e singur.
La chicotelile şi bataile lor din gene raspunde în gând şi din când în când având comentarii rautacioase la adresa intangibilelor de situaţie, direct în urechea iubitei.
Dar sigur are preferinţe şi iubita ştie şi ştie ce vrei sau ce ai vrea sau ai fi vrut....
Nataşele au farmec, au energie neobosita, înceara permanent, au strategii şi reţete sigure, zâmbesc felin sau pervers, danseaza cu un ales sau alegator ,dar nu renunţa la alternative, se mai ating de un potenţial, arunca ochiade împrejur, sorb zgomotos cu buze înflorite din paie interminabile şi peste umarul tau îşi masoara cota în ochii celui interzis pe moment.
Şi pentru ca e distractiva degradarea,are farmec superficialitatea, intri în joc şi vezi pâna unde.
Aşa a aparut pariul.
-Pot fi ca ele, daca vreau , dar pot fi şi ca tine , Zmeu.
Nu înţelege exact, dar râde.
Încep:
-Pe care o vrei tu , iubitule?
Se uita mirat şi excitat la mine. Crede ca voi intra în şabloane.
-Nu ma intereseaza...
-Da, da....
Comand o bautură colorata cu pai....şi-ncep sa beau studiat.....privind ţinta preferinţa estetica de consum a iubitului . Privirea-mi arde, devoreaza, invita.
Aşteptam succesul, dar nici chiar aşa. Nataşa mea înalta, dura, carnala se desprinde din dansul de consum din braţele unui celui fara nume şi îşi apropie buzele de urechia mea dându-mi parul la o parte întru-n gest de mângâiere. Îmi şopteşte senzual. Râd.
Îşi ia paharul de pe bar şi îl îndreapta spre mine ca un noroc în eter şi cu degetul aratator îmi da de înţeles ca eu sunt Aleasa.
Iubitul meu e bulversat.Ma trage de umar şi ma întreaba intrigat:
-Ce ţi-a spus, ce ţi-a spus.... ?
- Secret ! Ce uşor e sa ai succes la femei!
Ma trage de mâna şi ma întoarce spre el. E ieşit din veselia generala. Nu îi mai place. Nu mai e stapânul iluziilor despre loc şi despre el.
La ureche Nataşa îmi spusese cA sunt frumoasA şi cA pentru ea nu conteazA ce sArutA la noapte, dar ar prefera o frumuseţe......Şi dacA nu vreau singurA, ne face discount la amândoi pentru cA prea suntem frumoşi.....reducere serioasA, nu glumA, chiar 50%.
MA închin. PArAsim lAcaşul ,eu euforicA, el melancolic. MA uit la el......e rece.....
Are dreptate Nataşa...suntem frumoşi.
Acasa îl fac sA se închine, îi spun cA nu mA cheamA Nataşa şi nu am preţ, dar îi fac discount 100%.
RAmâne ca iubitul meu sA îşi stabileasca singur preţul, în club şi oriune.
MA închin pentru asta.

EVeA +6

EVEA + 6

EVEA + 6

EVEA + 6

Stau pe o “tron” şi simt cum netrebuinţele îmi parasesc corpul cu logica şi ritmul lor, care nu au de-a face cu mine, cu mintea mea… Au logica şi ritmul lor, de nimeni necautate şi neexplicate în cuvinte din lipsa de focalizare, din tabu. Scriu cu cheful de a diseca multidimensional limitat ceea ce se întâmpla cu o fiinţa umana într-o clipa.
Puteam sa fiu în momentul naşterii sau în momentul morţii. Poate ca sunt....
Dar eliberarea asta este cunoscuta de fiecare prin proprie experiena încat nu mai trebuie explicata.
Constat. Trupul şi mintea funjcioneaza separat!. Aş putea sa scriu nenumate poveşti, sa traiesc în mii de personaje, sa fac sex, sa fac copii, sa mor, sa înghit apa, sa am întâlniri de gradul 4,sa simt în piept sabii de samurai sau cuie în mâini şi coroane de spini, sa beau sânge dar, în acelaşi timp sa ma gasesc aici, sa -mi las corpul şa se elibereze de inutil, sa receptez cu narile şi sa privesc lumina difuza din încapere, sa-mi înghit saliva, care la rândul ei are gustul clipei, în funcţie de amintirile alimentelor sau de cheful glandelor. Aş putea mânca în acelaşi timp...aş putea turna pe gât lichide în timp ce lichidul cald îmi paraseşte trupul cu zgomot susurat.
Corpul şi mintea sunt separate!
Fiziologic sunt un corp al unei femei! Aşa mi s-a spus! Am organe genitale specifice.
Vulgar, conform definiţiilor atât de standardizate, femeia în asemenea ipostaz a nu este o imagine acceptata, deci în viziunea umana, nu exista.
Imaginea aceasta încrunta memoria ambelor genuri! Şi eu ma strâmb! Toţi o fac din motivaţii diferite, evident!
Femeia de pe “tron” st apâneşte scirsul!
Asta e de-a dreptul monstruos!
Şi estetic şi intelectual!
În timp ce corpul îşi joaca rolul, ideile i se rotesc şi mintea i le încheaga liniar pentru a le aşeza în concepte inteligibile.
Femeia simte! Deşi scrie rece, neinhibata – ceea ce este un atribut masculin dovedit- are un tremur al conştiinţei inimii, are un cerc extrasenzorial care o mângâie şi îi atinge pielea.
Femeia se vede 3.
Tatal, Fiul şi Sfântul Duh.
Toate ecuaţiile sunt rasturnate de însuşi creierul pe care femeia asta îl vede cu ceea ce crede ca e şi ceea ce se spune ca exista, adica un al treilea ochi, dar în doua.
Femeia asta vede cele doua emisfere ale creierului şi un pod magistrala în ambele sensuri deschis. Vede o unda de energie, ca o scânteie electrica cum trece în ambele sensuri spre cei doi “munţi vulcanici” şi vede adesea ciocnirea energiei ....Uneori se întâmpla chiar la mijlocul podului, ca acum..
Aşa vede şi pixul scriind pe hârtie , vede parca şi literele cum danseaza înainte de a se înşirui în cuvinte, vede şi trupul chircit .şi simte tot ceea ce trupul transforma în mişcare perceptibila. Nasul curge, parte din piele are mâncarimi şi cere scarpinat, reacţioneaza la atingere şi se face ‘ de gaina” pe o suprafaţa calculata numai dupa legi geometrice proprii.
Imaginea celor doua emisfere legate de podul de energie nu e mereu la fel de intensa, se estompeaza în funcţie de celelalte imagini derulate pe ecranul exterior sau de focalizarea conştiintei, dar nu dispare pentru ca nu e întrerupta de nici o clipire. De aici certitudinea ca aceasta privire nu este umbrita de “pleoape” `si depaşete spatiul lui 3 D....şi daca nu sunt pleaope nu vor fi nici lacrimi.....
Femeia se ridica, se spala cu apa rece care îi ajunge direct” în suflet” , zâmbeşte într-o oglinda , îşi spune ca e frumoasa şi ca asta nu e întâmplator....va afla ea şi cauza asta, şi vine sa se întinda graţios într-un pat , cu toate cuvintele dupa ea, pentru a descrie mai apoi toate gesturile şi trairile şi descoperirile....reîncepe sa scrie şi sa reechilibreze timpul redarii. Îşi aprinde lumina , pentru ca nu vede tocmai bine.Se înveleşte ca sa nu mai fie atenta la senzaţia de frig de pe pielaea ei. E suficient de rece înauntru. Întotdeauna când intrâ în “realitatea” adânca simte raceala şi spaţiu atât de vast ca şi cum cele doua emisfere cu puntea lor cu tot nu ar avea limita oaselor craniene.
E rece şi afara, afara din camera, e întuneric şi ploaie. Se aude ploaia, se simte mirosul ei difuz.
Femeia închide geamul şi revine în pat.Nu e decisa sa închida televizorul din care se aud voci, muzici şi se revarsa culori mişcate şi siluete nedefinite. Femeia degusta gândurile, cu o mâna sprijinita pe tâmpla stânga şi vrea sa ştie neştiutul ca sa îl pune în cuvinte şi sa îl aduca afara . Fara scop. Cu banuiala de efect.
Nu ştie nimic. ( nu pentru ca e femeie!). Nici macar nu ştie de ce are acest impuls de a ştii.Nu are scopuri. Nu are nimic, poate doar o chemare în şoapta cuvântului mut.realizeaza instinctiv ca nu se are nici pe Ea, altfel nu s-ar mai cauta ! Nu ştie cine sau ce e Ea !. Nu ştie de ce ar trebui sa ştie cine e ea.
Simte ! Pentru ca simte, se limiteaza voit , dar nu de ea, în limitele simturilor, senzaţiilor, fiziologiei şi a conceptelor.
Femeia din tiparul ei, simte!Pulseaza. Aceasta zvâcnire stârneşte valuri energetice ce strabat tot ceea ce o cuprinde, cu sensuri spiralate, axiale, cu interferene şi contaminari şi nu exista pauza. Nici nu se clipşte! Simte aproape de certitudine ca atât timp cât va fi în ceea ce se numeşte « viaţa » energia o va invada ritmic, curgator, mioritic şi în trup şi în minte. Nu ştie însa cine consuma mai mult şi daca exista surse de energie alternative. Atenta oarecum la conum se pare ca mintea consuma mai mult, sau doar consuma….Şi consumul se produce deoarece este neregula. Deşi zace în ea un potenţial uriaş, infinit mai mare decât are corpul, mintea e haotica şi orice haos este o risipa. Puntea, probabil ca e singurul loc stabil. E ancora. Atunci c`qnd se produc scântei apare vederea rece...conştiinţa. Conştiinţa sporadica, fiind în pruncia ei, nu are puterea stabilitaţii, e în faza de Rai...de natural...deobservat nu de acţionat. Nu a aparut nici un şarpe. Neavând putere nu are nici ispita.Ispita graviteaza numai în jurul puterii iar conştiinţa nu cunoaşte putere. Femeia are însa probleme. Axa duala nu este cea mai stabila. Are nevoie de punctul de intersecţie pentru a se elibera de schzofrenia multipla data de neînţelegerea circuitului trup, minte, inima, nentelegere care duce adesea la isterie şi depresie. Crucea nu e cruce daca nu se bate macar un cui în mijloc. Cuiele batute în margini sunt doar acccesorii ale crucii...”cercei”
Pironul central este “inima “ crucii.
Femeia, oricât de ignoranta, oarba, scala ar fi, are conştiinţa centrului.
Simţul +6 a un embrion grafic. Inima femeii e cuiul din Minte! Femeia e mereu împarţita în 3. Tatal, fiul, duhul.

Probela universala apare atunci când se deschide atât de mult încât primeşte în pântecele ei înca o viaţa. Atunci toate axele se rastoarna. Are doua inimi mari, un trup aglutinat, o minte tulburata de fiziologia scapata din lanţuri. Vorbim de dou cruci, ca şi cum una nu ar fi fost de ajuns.....
Femeia redevine haos pulsând in devenire....

Din când în când, elimina din ea resturi, ramaşite, şi zâmbeşte conştient ca noua, în imaginea ideala din ochii tutror.

OGLINZI PARALELE

Suntem oglinzi paralele.
Oglinzile paralele se reproduc la infinit...reproduc infinitul.
Dar nimeni nu și-a pus vreodată întrebarea daca materialul din care sunt construite oglinzile influenteaza reflectarea, focalizarea.

Cunosc o fată frumoasă care ea insasi era o oglindă. Era oglinda Albei ca Zăpada. Oglinda fermecată, că prea le avea pe toate.
Dar era neîmplinită.. Deși știa ca e magică nu se putea pune în fața ei ca să se vadă întreagă , asa că a realizat că are nevoie de altă oglindă pentru asta și a început să se focalizeze pe oglinzile băieți.
Pentru că se știe că oglinzile fete sunt false din rivalitate.
Iși trimitea lumina peste tot pe unde putea, doar, doar va prinde o imagine reflectată și îi confirmă tot ceea ce știa deja. Sau poate că îi va arăta mult mai mult, că auzise ea în alte povești că anumite oglinzi te înfrumusețează...îți dau strălucire.
Nu e o noutate că există și oglinzi fermecate!
Faptul că ea era fermecată nu avea cum să nu fie un avantaj...că doar nu se întâlnesc așa, la toate colțurile....
Și... cine nu vrea să se privească în oglinda magică și să i se spuna ca e “cel mai, extra, nemai...”
Asa că își oferea cu generozitate și inocență de cristal, magia.
Evident ca nu oricui, unor aleși care îi răspundeau luminii sale cu intensitate de cristal.
Era construită toată din cristal, oglinda magică. Din cristal pur, pierdut din luna. Dar până și luna are nevoie de confirmare și de oglindă altfel nu ar ridica mările la ea ca să își vadă forma.
E plictisitor și fără rost să strălucești singură așa, în soare. Ce destin mai era și ăla, să fii magic și să nu ai cui indeplini vise?
Oglinzile bărbați din jurul ei erau pasagere.
Le citea imediat din colțuri și le întorcea spatele dupa o singură privire. Că era și mândră......Să fie asta un defetc? Să lase garda mai jos?
Nerabdarea, disperarea te face vulnerabil , dar ea nu avusese lecții de viață....Voia perfecțiune și suprapunere totală, și nu numai pentru ea....era cel mai neegoist obiect...voia să redea infinitului vizibilitate.
Și cum legea atracție functionează în tot universul , a dat din întâmplare peste o oglindă bărbat uimitoare, ce i-a tăiat respirația, asa, dintr-o dată. Era chiar oglinda bărbat pe care o visase din copilărie. Era mai mare....unică, specială , capabilă să o cuprindă toată toată! Chiar și materialul din care era făcută îi părea misterios, necunoscut....aproape ilicit. Iar misterul din jurul acestei oglinzi bărbat îi sporea nerăbdarea și îi creștea speranța și iluziile. E adevărat că dăduse peste ea din întâmplare, rătăcită din palatul ei , în locuri în care nu obișnuia să-și plimbe lumina, în cotloanele caselor moderne, dar chiar și acest lucru i se păru un semn de noroc și primenire. Minunea într-un asemenea loc e chiar o minune(minunile sunt minuni numai pe pământ, nu și în rai!) Iar ramele acesteia o scoteau de-a dreptul din minți...părea artă necunoscută.....puternică...., iar jocul de lumini și umbre din spatele pânzelor de paianjen adunate de atâta nemișcare au facut-o să vibreze necontrolat. Iar acea emoție nouă de o intensitate delirantă i-au proiectat un scop.TREBUIA să curețe acea oglindă bărbat, să ii redea strălucirea, să picure argint de lună și în ea că sigur îi era sete, să îi dea de la ea, ca oricum avea din belsug și avea atâta nevoie....avea pe ici pe colo ciobituri și zgârieturi, pete și umbre...Sigur erau urme de la marile bătălii.....oglinda –erou al ei spre infinit!
Așa și-a început treaba., cu toată dăruirea de care poate fi capabilă oglinda oglinzilor. Și-a cărat în spate descoperirea, deși era mult mai mare și mai grea decât ea....., dar ce nu face dragostea? Dărâmă munții se spune,stoarce luna de argint și fură soarelui lumina....
Ea nu știa decât din povești și din zâmbetul altor oglinzi perechi ce o sfidau în trecere. Dar zestrea cu care era dotată, magia, dorința, sacrificiul, îi întăreau puterile bărbătește.
Asa iși scoase oglinda-bărbat aleasa la lumină. Udă toată și zâmbitoare așeză oglinda bărbat pe soclu. O admiră ore întregi înainte de a se apuca de treaba.Apoi căută toate variantele posibile sau imposibile ca să îi redea strălucirea pe care doar neșansa nu i-o inflorise. Era minunea ei, descoperirea ei. Se putea oglindi și în același timp mândri. Era idealul. Iar cu idealul poți ieși peste tot în lume și poți zâmbi așa cum văzuse ea la perechile pasagere.
Așa că se străduia cu îndârjire să își termine cât mai curând treaba, să reașeze oglinda /bărbat /minune acolo de unde fusese smulsă de vicisitudinile sorții și să se așeze exact în fața ei cuminte, deschisă, luminoasă și să nască infinitul.
Munca nu i-a fost ușoară de loc, ba...dimpotrivă .Stergea într-o parte, dar tot rămâneau pete, umbre....puncte..., curața în altă parte, dar parcă se aburea prea ușor...în centru parcă era neuniform “argintul”, ceea ce îi punea mari semne de întrebare.....Dar nu ezita! Era fericită!
Uneori era uimită de reacția oglinzii bărbat care începuse să țina prelegeri despre utilitatea paienjenilor și farmecul pânzei de păianjen. Dar o asculta fascinată că părea ca îi dezvăluie mituri. Când s-a strâmbat prima data la lumina soarelui a crezut că e ea prea obosită sau murdară, că nu mai vede bine, că oglinda bărbat e însăși lumina..... Dar au fost reacții repetate ceea ce o lăsau adesea fără cuvinte.
Într-o zi chiar a deschis subiectul pe tema luminii. Și cum ea respira lumină ...aștepta cu nerăbdare. Dar a împietrit la replica oglinzii bărbat:” la naiba și cu lumina asta, pentru ce e nevoie de atâta lumină?” Ca să ce? Ca să fie nevoită apoi, sa fie la dispoziția oricui ? Sau să oglindească orice, florile, marea.....Asta necesită poziție verticală, stare de veghe, efortul de a te menține nezgâriată, vie mereu. Și oricum așa ceva nu există! Peste tot vezi tot mai des umbre. De ce să nu fii multumit cu ce ai?

Dupa o tăcere mormântală oglinda fată, retrasă în ea însăși, gândi prima dată cu ciudă : Cu păianjenii ca scuză era minunat ! Promitea universuri de lumini! Dar vegeta întru eternitate....Putea chiar să își plângă de mila, să dea vina pe soartă sau chiar putea să urască oglinzile născute sub zodie norocoasă care primiseră moșteniri. El era zeul neînțeles! Și îi era așa de bine....

Zeul neînțeles îi arunca raze reci în timp ce o vedea pierdută și nu făcea altceva decât să își șopteasca în barbă :” până la urmă cine este oglinda asta și care e treaba ei să complice lucrurile? Da...e din cristal, dar nu e meritul ei, e de la lună....strălucește orbitor, dar e obositoare..și pe el îl reflectă frumos..aici da, era ok...dar nu se gândea că nu vrea să fie oglindit chiar așa, mereu, mereu...asta nu știe și ea de pauză , de libertate de alegere? Și mai și vrea să îl scoată în lume, să îl arate, să îl prezinte, parcă el nu știe că lumea e falsă și mincinoasă și demnă de dispreț , ce e el maimuțoi sau ZEU? Sigur nu are nevoie de atâta lumină..Știu că în întuneric vezi mai bine decât în lumină!” și se întoarse pe partea cealaltă și adormi subit.

Topită în întuneric și în neînțelegeri găsi o întreagă filozofie în povestea lui cu văzutul mai bine în întuneric și se hotărî să îl creadă și să încerce și ea așa ceva. Măcar pentru un timp. Așa că nu mai lăsa loc luminii totale lângă ei.....trase draperii fine ca să filtreze tăria strălucirii și își continuă munca dar cu mult mai puțin entuziasm și speranță. Și asta pentru că trecuse ceva timp și ea tot nu știa daca e magică sau nu prin ochii lui. Era tot ce își dorea, acel moment unic de intimitate totală!
I-a arătat chiar și că e dispusă să reflecte în sensul lui și să realizeze o magie opusă ca polul nord.
Apoi îi trecu prin minte ideea antiinfinitului și tresării iar. Poate că vor reuși să creeze ceea ce nimeni nu a creat vreodata și din reflectarea lor atât de opusă să se creeze antiinfinitul. Iar noutatea unicității o atrăse și mai tare. Se trezi zâmbind.
A făcut eforturi supra lucitoare, dincolo de fizică, să se adapteze pe strălucirea lui mată. Să se întoarca cu spatele la lumină ca să înțeleagă penumbra. Până și Raiul avea un Purgatoriu ața că....
Dar nu îi ieșea așa de bine faza cu reflectarea trunchiată și ..pentru prima data în universul ei se produse un cutremur la țipătul ascuțit de oglinda bărbat ranită în ego: Nu e cine știe ce de capul tău dacă nici măcar asta nu știi!

Și vreo câteva răsărituri a stat ascuns zeul.

Fata a învățat ce este pedeapsa și s-a văzut oglinda curgătoare. Lacrimi ar spune Alba ca Zăpada....argintul din lună prelins la picioarele Zeului neînțeles.....

Devenise obișnuință să tacă și să curgă ....risipă magică și lacrimile astea!

Dar asumarea risipirii magiei ei nu o făcea mai fericită pe oglinda Zeu de Negru.

Într-o zi s-a ciobit singură într-un colț ca să îi semene. Dar Zeul nu avea ochii obișnuiti cu privirile înainte.. Nici cu privirea înapoi.Ci numai cu privitul în urmă....
Oglinzile magice nu sunt însa circulare...sunt plane și unispațiale. Așa că nu au cum să fie reflecții continue, întrepătrunderi, nu pot crea infinituri multiaxiale. Dar ea s-a gândit că ar fi o noua variantă de întelegere a misterului cosmic și a coborât de pe soclul din fața oglinzii bărbat și i s-a așezat cuminte la spate. În locul unde își găsi un loc nu era absolut nimic.
Ce putea fi în spatele unei oglinzi în afara unui amestec de mat și opac și nici ea nu mai putea reflecta pt ca îi acoperea sursa.
Stătea acolo și aștepta din cand în când acea privire pe care o văzuse în visul său din copilărie....și se îngălbenea cu dor de joc și viață. Visa la magie, lumină, zâmbet...naștere...
Într-o zi , una din acelea gereoase de iarnă, privirea oglinzii bărbat a trecut dincolo de ea. Se cam împietrise...dar nu devenise de cristal....semăna cu un cărbune...
Femeia oglindă a oftat iar, din cărbune se face diamantul, dacă ai un pic de vecie și destulă răbdare....
Dar din neatenție, spunea ea, sau din plictiseala lui probabilă , privirea a atins-o cu duritat și a spart-o fără remușcări.
“Nu mi-a făcut plăcere că te-am lovit!”
-“CERULE!!!!!!!!!!! Trebuia să îi și placă?
Și căzu fără suflare oglinda magică iar în cădere se rupse exact în două.
Dar numai cerul invocat cu atâta disperare putea să așeze cele doua cioburi paralel și...ce să vezi...un infinit cât toate infiniturile începu să răsară...și toată magia trecea dintr-o parte în alta urzind planuri de evoluție spre oglinzi circulare și infinituri multiaxiale.... Și în nașterea primului infinit magic a început să curga ceva argint rămas, spre lună!


Suntem oglinzi paralele. Ne întâlnim la orizont!

Complexul Dracula

O sa ajung sa ma urasc….! Neputinta idealului bagat acolo undeva din te miri ce karme neimplinite...macina mai rau decat nimicul si rugina.
Toata manualele de dezvoltare personala, de psihologie si de tratare a angoaselor recomanda, impun, decreteaza iubirea de sine. Iubeste/te , accepta/te , fa din tine un zeu si vei atrage zei.....
Si toti ne inscriem la Sali de fitnes la piscine, mancam cu spaima caloriilor in gat, ne fircheluim, boim, nu vorbim cu gura plina, nu dam vanturi decat intrerupte si bine dozate, nu radem zgomotos si facem dus nu din necesitate ci din stil.
Asa ne iubim, cica! Asa ne punem in evidenta! Devenim preocupati de te miri ce si ne facem agendele pline. Asa ne iubim. Citim ce trebuie. Ne intalnim cu cine trebuie, ne incadram in tiparele alese. Si ne iubim.
Si daca eu ma iubesc cu drag, daca ma mangai si imi zambesc sincer, daca ma uit la corpul meu mereu cu uimire , mirare si recunostinta si il vad templu si vreau sa il duc aproape de perfectiune pentru el insusi...ca sa fie si sa ramana sanatos....daca ma sarut in locurile unde ma lovesc, daca ajung fizic in acele locuri si daca ma bucur de mine in ploaie sau in soare sau in apa\marii...daca ma las iubita atat pe din afara cat si pe dinauntru si ma deschid spre noutate si imbogatire..daca am religiozitate in sex, in mancare in respiratie, in mers....si cat mai in orice.....daca citesc numai ce ma atrage pentru mine, uitand din start autorii,si citesc din pasiune, uitand de timp si de lume fara ca sa memorez subiecte de discutie... daca imi cultiv mintea spontan ....si daca iubesc naiv si cu toata fiinta.....asta inseamna ca nu ma iubesc cu adevarat? Se pare ca nu.Ca daca m/as iubi as atrage un om capabil sa iubeasca. Dar eu atrag numai oameni care iubesc ce primesc si cat de mult primesc de la mine si apoi ma exploateaza cand resursele lor seaca si cand astept si eu un ceva cat de mic in schimb.... Sa ma iubesc in continu si sa sufar dupa aceea desi sunt constienta ca nu merita, desi imi vad propriile greseli in alegerea neinteleapta....Inima mea nu e inteleapta, nu poate. Cum sa ii pun inimii mele minte? Poate trecand prin ura voi atrage opusul...oameni capabili de iubire...
Sa ma accept minunea care e predestinata inevitabil tristetii? Iubirii pasagere?
as vrea sa imi invat inima cu junmatati de masura. Si ma urasc ca mi/e greu pentru ca nu stiu sa vreau decat tot ,desi mintea ma trage de maneca si imi spune ca nu exista asa ceva decat in minti si inimi bolnave. Sunt bolnava?
Pot sa imi setez inima, la fel ca si creierul, pe sertare? 10 % o iubire de vis, 15 % iubirea furata, 12 iubirea posibila, 15 iubirea cuminte, 10 cea casnica...si asa mai departe.....
Cine se poate descurca in procente? Eu sunt om de litere.....eu m/am trezit in mine insami de mica cu dor de zei, de sfintenie, de unicitate, de iubire cum n/a fost si nu e....si nu din exacerbare de ego...ci din nevoie ancestrala.....
Si culmea e ca nu caut sufletul pereche. De mult nu mai caut asa ceva.....Dar ma obsedeaza un alt intreg.Obsesia insa are la radacina frustrarea.... ? Iar daca sunt intreg nu mai am nevoie de nimeni si de nimic.se presupune ca am transces nevoia.... Am o inima prea mare si prea slaba…asa e…e bolnava inima mea…..Ce sa iubesc mai intai…marimea inimii mele sau slabiciunea ei ?, Aici e marea DRAMA! Si mai intuiesc si o anumita doza de mandrie a victimei, umilinta din inima mea slaba...
Nu pot fi altfel decat sunt, isi zice inima, nascuta sensibila, hranibila numai cu emotii si sentimente.....ar trebui sa fiu inteleasa.....e in logica liniara... Daca ma vrei vie trebuie sa imi dai acest combustibil. Daca nu ai nevoie de nimeni inseamna ca nu ai nevoie nici de mine...ca emotii fara interactiune nu exista...emotia vine chiar din acest contact....
Deci ?
Si cum sa raspund unei inim mari, prea mari..si sensibile, prea sensibile...ca nu am scheme inimale......ca exista numai mentale...si ca eu sunt si una si alta si toate la un loc...si ca atunci cand chiar nu am cuvinte in inima plang.Dar in acelasi timp stiu ca plansul limpezeste doar ochii nu si inima....Cum sa urasc ca sa pot sa sterg setea asta de sentimente de dat si dorul de luat? Ca e asa mare inima mea de mi/e teama ca din clipa in clipa va exploda.....si e asa de sensibila ca poate isi taie singura venele si curge din ea insasi pana ..

Pana?
Ramane goala...
Dar acum nu e goala? Mare,plina dar goala.
Trebuie sa Gasesc o denumire aceste boli: Complexul Dracula.
Cred ca doar cu un vampir m/as putea iubi la nemurire!
Poate oferi orgasm in inima?

RASAR SI APUN IN PLOAIE...

- Am rasarit, ma vezi? Azi eu, femeia ta, sunt Soarele……!
- Dar eu sunt ploaia...
- Cum asa? Asa din senin? Din seninul meu?
- Pai asa sunnt eu...asa m/am programat pentru astazi.....
- Dar e pacat, uite ce frumos e afara, uite ce cald, ce pimavara...ia de la mine, uite, iti daruiesc tot tot tot.....lasa-ma goala de mine...
- Eu sunt ploaia, ce nu intelegi?
- Dar e pacat...trec clipe de vis.....nu iti cer nimic, nu intelegi.....doar ramai si incalzeste-te o clipa langa mine.....nu aluneca....
- Esti culmea...
- Culmea bucuriei, nu e frumos?
- Frumos pe dracu! Ce poate fi frumos sa nu fii lasat sa fii ce esti!
- Of, poate ca ai dreptate ! de ce sa nu fii ploaie cand ai putea fi soare…..
Ok, esti ploiae, ce vrei sa faci azi….
-Sa ud, sa stropesc, sa racesc, sa murdaresc....sa nu las oamenii sa se intalneasca, sa nu ii las sa se bucure de soare.....
-Dar de ce? Ce ai cu altii? De ce nu te gandesti la tine ? la tine is la mine ?
-Stim totul despre noi !
-Cum sa stim ? azi e o noua zi! Nu vezi ca eu stralucesc? Nu vezi ca si tu esti fara forma, desi esti atat de static de obicei?
-Eu? Eu sunt mereu acelasi. Tu esti cu capul in nori! Tu te transformi, ba razi, ba plangi......
-Asa e ...eu ard! Mare pacat....
Imi vine sa plang...pot sa fiu ploaie cu tine?Vrei sa curg eu in locul tau si tu sa stralucesti?Vrei sa....?
-Altceva nu ai de facut ? Nu am nici un cer de tine ?
-Tu…..ma mai vrei ?ma......mai ....vrei?
-Bineinteles, ce vorba e asta?
-Pai...de ce? De ce ma vrei? Pentru ..ce ?Poti trai fara soare? Eu fara apa ta, nu.....
-Pentru ca asa am stabilit !
-Cine a stabilit ?Cand.
-Atunci.
-Ploaia mea, din mine, a venit primavara…hai, uda-ma sa infloresc iar….
-Mai tarziu, cand o sa stii sa oferi.
-Da....cand o sa stiu...
Cand?

Doua Flori si un sfert

-Buna dimineata soare-barbat!
-Pleaca ploaie, nu ma baga in seamna!
Unde e pasta de dinti din baia mea?
-A luat-o copilul pentru un experiment la scoala, nu iti aduci aminte? Sau trebuia sa nu iti raspund? Zambesc
El e cu dinti.....
E 1 aprilie, o fi vreo figura de stil...astept...am multa vecie si destula rabdare....iar zambesc
El tuna si fulgera de parca ar vrea sa inteleg...
Dar eu curg si astept
Imi amintesc conversatia noptii? Or fi ceva semne in ea....
-Ieri ti/am adus flori.
-Asa e...frumoase...mare minune.....am inflorit in zambet....
-Am facut dus....m/am ras peste tot.....
-A da, mi/amintesc..tarziu , pe la miezul noptii cand m/ai pus sa iti iau puful de pe gat...si cand picam de somn...da, plecasem in pat....nu mai puteam sa ma mentin in forma.......
Cum sa iti explic, medicamentele astea noi de tiroida care ma fac sa am palpitatii si stari de oboseala si nelamuriri corporale...de/asta curg...
Dar nu trebuie sa stii tu tot, mai alesc ca nu intrebi...si daca nu intrebi, nu iti pasa.....
-Gata, am facut dus....
-Da, mirosi a tine insuti dupa ploaie.....zambesc...ca-n vis....
Somn usor...visam...
Au!
-Ce au?....vreau sa te usuc...treci!
-Minune…dorm…...Trece/ti doar razele prin mine...fac curcubee.....
-Ce inseamna asta ? Te intorci cu spatele de cate ori rasar..chiar asa….. ?
-Ia/ma in brate si incalzeste/ma…atat…
-Ce? Esti prea obosita? Unde ai fost intre 4 si 6 ? La 6 nu erai acasa.
-Te rog, chiar e nevoie de asta, nu exagera......
-Mi/ai spus ca ai udat gradinile, dar am fost si amandoi si nu stateai doua ore...iti ajungea o ora....Esti obosita? Raspunde/mi ca fac o scena de zile mari acum in noapte.......
-Nu e nevoie, fa scena maine dimineata cand rasari...acum dorm, incerc sa devin ploaie de vara...sa mangai.......sa dormim amandoi leganati de Luna....
-Raspunde/mi!!!!!!!!!! Chiar iti bati joc de mine? Ce, tu nu ma sculai nopti la rand, la 2, la 3, la patru si ma iubeai dumnezeieste si eu eram mereu pregatit.....Asta ce insemna?
-Ca ma ardeai chiar si in miez de noapte.....
-Ai spus ca nu ma refuzi niciodata!
-Nu te refuz.......cum poti refuza soarele?Numai ca nu am trup, ai uitat, de vreo saptamana sunt ploaie.....
-Si ti/am adus si flori....
Asta a pus capac..ori ca sunt aici ori in alt univers e la fel de rece....e deja tarziu si un sfert.
-Dar tu esti SOARELE...., ai uitat?
Ce dimineata cu ploaie! Ca de 1 aprilie!
Azi o sa imi cumpar flori!

SUNT TRISTETI IN CARE SE VEDE

Sunt tristeti care te curata..te consuma si te ellibereaza,…sunt ca un tratament, o detoxifiere…
.Sunt tristetile bune!
Si sunt tristeti care te seaca..care se autoalimenteaza...care invart cutitul in rana si te fac sa dispari...sa fii insasi tristetea si chiar mai mult de atat...mai ramane un rest ca o pata de rugina, acolo, in adanc si care atarna greu , erodeaza continuu..pana cand, cu toata noua spoiala... te trezesti in loc de suflet cu o gaura...Sunt tristetile rele!
Tristetile rele vin numai la oameni cu suflet. La ceilalti nu au unde sa se aseze.....Ajuns o mare goala te-apuca asa o tristete!!!!!!!!!!1

omul gri

Next..lookAcum esti o scarab de omUrc pe scara spre lumina si ma tragi in jos cu nesimtire si aroganta…ma revolta lipsa de interior, de pic de spiritualitate ….Nu am intalnit in viata mea un om atat de goooooool atat de rigid, atat de incapatanat si de lipsit de orice maleabilitate si decenta.
Nimicul e sinonim cu acest om…
dar nu nimicul pur....
diferenta si negatia ii sunt caracteristici ale nucleului dur.
Nimic nu e bun, nimic nu e la locul lui si oricate eforturi ar fi nimic facute, nu sunt suficiente. Si intelegerea mea profunda ca nu trebuie nici un fel de stradanie si nici un fel de asteptare e din ce in ce mai greu de pus in aplicare cu acest om…ma scoate din minti!...adica imi revolta mintea activandu/mi/o ...cand eu vreau sa renunt la ea din ce in ce mai mult si sa raman centrata in inima!!!
Eu nu exist! De ce uit asta? Daca nu exist de ce astept recunoasterea mea? In prezenta unei energii atat de negative…fiind o deschidere nu ai cum san nu te contaminezi….sa nu fii o reflectare…sa nu iei forma negativului.
Bingo, asta e….ma trage in jos nu pentru ma domina ..ci pentru ca sunt deschisa...pentru ca deschiderea presupune atingere si vulnerabilitate.
Bucura/te ca poti fi negativa altfel nu ai stii cum e….nu ai aprecia pozitivul care te inunda in restul timpului……
Eu nu exist!
Existenta e in mine mare si vie !
Tu,omule gri, esti urias!
Viata in preajma ta e umbra
Plang,Iubesc prea mult!
Esti pamant!
Sunt necuvant.
Daruiesc din prea plinul meu si ma doare neprimirea darului…
Deci e o daruire conditionata?
E o nevoie de recompansa?
De incarcare cu energie?
Prostii..viata a trecut la alta clipa…LooK!

Cu paiul

De-as stii ca singele meu mai e viata mi-as infige in inima paie colorate.As pune si gheata si prafuri bizare. E noua moda in cluburile cu bare. Koctail non stop dupa potop.Bea. Nu lasa urme.Nu duce la nebunie.Nu te face sa iei foc la soare. Nu are nici un efect. E direct din inima, dar nu doare. Alunga plictisul si realitatea. In rest nimic, un gust putin cu sare. Miere nu se fabrica in inima, e doar alta poveste. Poate un centimetru in rest …,hai noroc!Ti-amintesti cand dadeam in ghioc? Trifoii cu 4 foi ne strigau pe nume, taiam inele in parcuri cu pile de medicamente ca sa ne incapa pe degete virgine, scriam pe haine si spuneam ca in sangele nostru a luat viata o singura inima. Bea. Nu tine de sete, nu tine de viata. Nu tine de tine.S-au terminat paiele, adu-mi macar o umbreluta chinezeasca si neaparat un pahar, o ceasca sau un dop. Traim la negru, timpul ne rasfata! Bea viata cu gheata!Se face ca ploua o alta dimineata…