PRAF ALES

Prisosuri mirabile
oamenii de piatra...

in fiecare, asteptare,
cu setea la picioare
o linie de viata , curgatoare...

mirarea-n dimineti musteste
mierea dinspre primejdie rodeste
iar zeii stau.

numai statuile vor jertfe.

se-alege praful doar de inime deserte

Nenumitul

In locul nevazut, nenascut, nefacut
Cuvantul mut se intinde serpeste
Ispiteste lumina posibila
Din vina
Viata prinde contur impletind umbre
Ochiul sub pleoapele timpului, cu subinteles se roteste
In curgere
Surad celui ales
La apus adun struguri si samburi
Dulceti pe buze dupa ziua a 7
Betii in sarutul promis.
In scris
Vrajesc tainele cu incredere.
Te nasc. Iar.
Nenumitule