Pe numele meu ,ATLANTIDA

Îmbracă -te cu mine…
Te cuprind.
Prea mare inima mea îţi vine?
Când vremea mi se face târzie
Mă tem că nu mai eşti.
Porneşte!
Tu, urma mea cu pasul potrivit
N-am devenit...

Durerea mă mai ţine în ceas străin, departe,
Cresc fată -n floare doar pe jumătate.

Primii tăi ani te ştiu în presimţiri
Mint cu tăceri, cu zgomote de-odată,
Cu semne…
Ca din mii de monograme
Pe regrete.


Săracă sunt…
Cum pruncul nenăscut e-n fată.

Şi zvonul sunt …
deschis….peste hotare…

Eşti drumul ce nu are nerăbdare
Peste tot, doar amintiri despre zăpezi şi-nceputuri
Pe pajistea privirii tale….nelocuite dedesubturi…
Uite-mă!
Locuieşte-mă!
Uită-mă!
Durerea durerii poartă neatingerea!
Primul val îţi e poarta
spre alt ţărm.
Noroc din mine….nerostit…..
Iar te invit!
Ca o sămânţă a seminţei sfinte
te resădesc în mine

Curgi urcând....

Sub luna coaptă ,grele cad , vibrânde,
ore-n declin…
Alunec şi mă văd
Sunt şi blestem şi ghem,
cu aşteptări abrupte….

Oftat de punte....
Umflă vele!
Simţi tu, viu zburător,cum fac din gene?

Mi-esti î ncă zvonul ce se scaldă-n mare…..
Eu, trup de-argint în visul tropical
Cu primul val de rod
torn ultima dulceaţă în pocal
Să te dezmierd peste-ndoitul calendar…
Ia-mi fericirea florii dintre şine
Câmpiile virgine


Spre -adâncuri întoarse în tine , sirene momesc.
Singurătatea-ţi ca o ploaie urcată din mare
Spre polul opus te ghidează.
Rupt dintre stele, în drumul spre părere
Naşti hărţi de dorinţi.


Când totul se schimbă,
Toţi cădem.
In toate-i un oftat, un murmur, lucruri
Viori rebele în care şoapta geme.
Prin somn se frămantă blesteme –ntreţesute, lucruri roşii,
O umbră şi iar o tăcere şi-acest inel!
Nu stă la locul lui.

Adânc vuieşte viaţa-mi la alt tărm
Uşile se-nchid fără zgomot
Nici o fereastră nu tremură
Deşi iar e furtună
Marea agitată sunt eu.
In ochii mei am nisip şi -acelaşi fior.

Eşti doar un cer?
Eşti un fruct ce anunţă vara?
Piatra-ntoarsă spre vină?

Din pietre urcă timpurile toate.
Templele mele sculptate.
Dimineţile nasc o lumină venină,
Păcate curate,
Bucăţi cad, nopţi întunecate şi gesturi răzleţe
Hai, vâsleşte!

Ca vorbe ce nu spun précis
Ca zâne goale pierdute pe pietriş
mă -ntind…

Iar nu-l găsesc în mine
Intră şi iese...
Vreau să îl prind.
El mă împarte departe,
Iar mă prinde-napoi
Tese plase....
Vânează comori...

Pe scările firii, spre lume
Iar mă cobori…

Mai am puţină vecie
Si destulă răbdare!

Sunt nimeni. Aşa am să fiu
Mică acum şi mai tarziu
Despletită –n izvoare….

Toate m-amestecă să mă despartă!
Sângele meu răsucit stă să fiarbă!
Tot ce-n fântani şi în mine s-a limpezit,te-oglindeşte!

Pământ neumblat
Vecină cu un Dumnezeu uitat
Cu pedepsele lumii-nvelită
In ţinutul cu linii neclare
O insulă sunt!
O mare în mare...


Ia-mi cerul de pe piept şi faţă
Sus, tot mai sus ridică-l pân la taină.
Redă-mă, omului,dă-mi viaţa!

Lipsesc de undeva.
Cineva trebuie să mă vrea.
In oglinzile mele îngheţul rânjeste
Păsările mele se rănesc de ferestre străine.

Esti încă în luntre
Scalv al neştirii.

Tot ce sunt eu de-a valma s-a adunat în valuri.
Drumul spre perle ţi-e închis şi sufăr
Iţi scriu versuri pe nori, zarea vuieşte
Nasc curcubee cum numai o femeie ştie
când iubeşte
Orice culoare îţi vine ca o vină.

Viaţa e numai o parte.
Viaţa e numai un sunet.
Celelalte sunt unduiri de cosiţe


Păsări te-ntâmpină…

Plângeam şi râdeam...
Azi ,
mântuită sunt în ceea ce am
te nasc.
Naufragiază!!!!!!!!!!!
Fiu de Ocean,
Numeşte-mă iar
Pe numele meu, Atlantida.