Complexul Dracula

O sa ajung sa ma urasc….! Neputinta idealului bagat acolo undeva din te miri ce karme neimplinite...macina mai rau decat nimicul si rugina.
Toata manualele de dezvoltare personala, de psihologie si de tratare a angoaselor recomanda, impun, decreteaza iubirea de sine. Iubeste/te , accepta/te , fa din tine un zeu si vei atrage zei.....
Si toti ne inscriem la Sali de fitnes la piscine, mancam cu spaima caloriilor in gat, ne fircheluim, boim, nu vorbim cu gura plina, nu dam vanturi decat intrerupte si bine dozate, nu radem zgomotos si facem dus nu din necesitate ci din stil.
Asa ne iubim, cica! Asa ne punem in evidenta! Devenim preocupati de te miri ce si ne facem agendele pline. Asa ne iubim. Citim ce trebuie. Ne intalnim cu cine trebuie, ne incadram in tiparele alese. Si ne iubim.
Si daca eu ma iubesc cu drag, daca ma mangai si imi zambesc sincer, daca ma uit la corpul meu mereu cu uimire , mirare si recunostinta si il vad templu si vreau sa il duc aproape de perfectiune pentru el insusi...ca sa fie si sa ramana sanatos....daca ma sarut in locurile unde ma lovesc, daca ajung fizic in acele locuri si daca ma bucur de mine in ploaie sau in soare sau in apa\marii...daca ma las iubita atat pe din afara cat si pe dinauntru si ma deschid spre noutate si imbogatire..daca am religiozitate in sex, in mancare in respiratie, in mers....si cat mai in orice.....daca citesc numai ce ma atrage pentru mine, uitand din start autorii,si citesc din pasiune, uitand de timp si de lume fara ca sa memorez subiecte de discutie... daca imi cultiv mintea spontan ....si daca iubesc naiv si cu toata fiinta.....asta inseamna ca nu ma iubesc cu adevarat? Se pare ca nu.Ca daca m/as iubi as atrage un om capabil sa iubeasca. Dar eu atrag numai oameni care iubesc ce primesc si cat de mult primesc de la mine si apoi ma exploateaza cand resursele lor seaca si cand astept si eu un ceva cat de mic in schimb.... Sa ma iubesc in continu si sa sufar dupa aceea desi sunt constienta ca nu merita, desi imi vad propriile greseli in alegerea neinteleapta....Inima mea nu e inteleapta, nu poate. Cum sa ii pun inimii mele minte? Poate trecand prin ura voi atrage opusul...oameni capabili de iubire...
Sa ma accept minunea care e predestinata inevitabil tristetii? Iubirii pasagere?
as vrea sa imi invat inima cu junmatati de masura. Si ma urasc ca mi/e greu pentru ca nu stiu sa vreau decat tot ,desi mintea ma trage de maneca si imi spune ca nu exista asa ceva decat in minti si inimi bolnave. Sunt bolnava?
Pot sa imi setez inima, la fel ca si creierul, pe sertare? 10 % o iubire de vis, 15 % iubirea furata, 12 iubirea posibila, 15 iubirea cuminte, 10 cea casnica...si asa mai departe.....
Cine se poate descurca in procente? Eu sunt om de litere.....eu m/am trezit in mine insami de mica cu dor de zei, de sfintenie, de unicitate, de iubire cum n/a fost si nu e....si nu din exacerbare de ego...ci din nevoie ancestrala.....
Si culmea e ca nu caut sufletul pereche. De mult nu mai caut asa ceva.....Dar ma obsedeaza un alt intreg.Obsesia insa are la radacina frustrarea.... ? Iar daca sunt intreg nu mai am nevoie de nimeni si de nimic.se presupune ca am transces nevoia.... Am o inima prea mare si prea slaba…asa e…e bolnava inima mea…..Ce sa iubesc mai intai…marimea inimii mele sau slabiciunea ei ?, Aici e marea DRAMA! Si mai intuiesc si o anumita doza de mandrie a victimei, umilinta din inima mea slaba...
Nu pot fi altfel decat sunt, isi zice inima, nascuta sensibila, hranibila numai cu emotii si sentimente.....ar trebui sa fiu inteleasa.....e in logica liniara... Daca ma vrei vie trebuie sa imi dai acest combustibil. Daca nu ai nevoie de nimeni inseamna ca nu ai nevoie nici de mine...ca emotii fara interactiune nu exista...emotia vine chiar din acest contact....
Deci ?
Si cum sa raspund unei inim mari, prea mari..si sensibile, prea sensibile...ca nu am scheme inimale......ca exista numai mentale...si ca eu sunt si una si alta si toate la un loc...si ca atunci cand chiar nu am cuvinte in inima plang.Dar in acelasi timp stiu ca plansul limpezeste doar ochii nu si inima....Cum sa urasc ca sa pot sa sterg setea asta de sentimente de dat si dorul de luat? Ca e asa mare inima mea de mi/e teama ca din clipa in clipa va exploda.....si e asa de sensibila ca poate isi taie singura venele si curge din ea insasi pana ..

Pana?
Ramane goala...
Dar acum nu e goala? Mare,plina dar goala.
Trebuie sa Gasesc o denumire aceste boli: Complexul Dracula.
Cred ca doar cu un vampir m/as putea iubi la nemurire!
Poate oferi orgasm in inima?