EVeA +6

EVEA + 6

EVEA + 6

EVEA + 6

Stau pe o “tron” şi simt cum netrebuinţele îmi parasesc corpul cu logica şi ritmul lor, care nu au de-a face cu mine, cu mintea mea… Au logica şi ritmul lor, de nimeni necautate şi neexplicate în cuvinte din lipsa de focalizare, din tabu. Scriu cu cheful de a diseca multidimensional limitat ceea ce se întâmpla cu o fiinţa umana într-o clipa.
Puteam sa fiu în momentul naşterii sau în momentul morţii. Poate ca sunt....
Dar eliberarea asta este cunoscuta de fiecare prin proprie experiena încat nu mai trebuie explicata.
Constat. Trupul şi mintea funjcioneaza separat!. Aş putea sa scriu nenumate poveşti, sa traiesc în mii de personaje, sa fac sex, sa fac copii, sa mor, sa înghit apa, sa am întâlniri de gradul 4,sa simt în piept sabii de samurai sau cuie în mâini şi coroane de spini, sa beau sânge dar, în acelaşi timp sa ma gasesc aici, sa -mi las corpul şa se elibereze de inutil, sa receptez cu narile şi sa privesc lumina difuza din încapere, sa-mi înghit saliva, care la rândul ei are gustul clipei, în funcţie de amintirile alimentelor sau de cheful glandelor. Aş putea mânca în acelaşi timp...aş putea turna pe gât lichide în timp ce lichidul cald îmi paraseşte trupul cu zgomot susurat.
Corpul şi mintea sunt separate!
Fiziologic sunt un corp al unei femei! Aşa mi s-a spus! Am organe genitale specifice.
Vulgar, conform definiţiilor atât de standardizate, femeia în asemenea ipostaz a nu este o imagine acceptata, deci în viziunea umana, nu exista.
Imaginea aceasta încrunta memoria ambelor genuri! Şi eu ma strâmb! Toţi o fac din motivaţii diferite, evident!
Femeia de pe “tron” st apâneşte scirsul!
Asta e de-a dreptul monstruos!
Şi estetic şi intelectual!
În timp ce corpul îşi joaca rolul, ideile i se rotesc şi mintea i le încheaga liniar pentru a le aşeza în concepte inteligibile.
Femeia simte! Deşi scrie rece, neinhibata – ceea ce este un atribut masculin dovedit- are un tremur al conştiinţei inimii, are un cerc extrasenzorial care o mângâie şi îi atinge pielea.
Femeia se vede 3.
Tatal, Fiul şi Sfântul Duh.
Toate ecuaţiile sunt rasturnate de însuşi creierul pe care femeia asta îl vede cu ceea ce crede ca e şi ceea ce se spune ca exista, adica un al treilea ochi, dar în doua.
Femeia asta vede cele doua emisfere ale creierului şi un pod magistrala în ambele sensuri deschis. Vede o unda de energie, ca o scânteie electrica cum trece în ambele sensuri spre cei doi “munţi vulcanici” şi vede adesea ciocnirea energiei ....Uneori se întâmpla chiar la mijlocul podului, ca acum..
Aşa vede şi pixul scriind pe hârtie , vede parca şi literele cum danseaza înainte de a se înşirui în cuvinte, vede şi trupul chircit .şi simte tot ceea ce trupul transforma în mişcare perceptibila. Nasul curge, parte din piele are mâncarimi şi cere scarpinat, reacţioneaza la atingere şi se face ‘ de gaina” pe o suprafaţa calculata numai dupa legi geometrice proprii.
Imaginea celor doua emisfere legate de podul de energie nu e mereu la fel de intensa, se estompeaza în funcţie de celelalte imagini derulate pe ecranul exterior sau de focalizarea conştiintei, dar nu dispare pentru ca nu e întrerupta de nici o clipire. De aici certitudinea ca aceasta privire nu este umbrita de “pleoape” `si depaşete spatiul lui 3 D....şi daca nu sunt pleaope nu vor fi nici lacrimi.....
Femeia se ridica, se spala cu apa rece care îi ajunge direct” în suflet” , zâmbeşte într-o oglinda , îşi spune ca e frumoasa şi ca asta nu e întâmplator....va afla ea şi cauza asta, şi vine sa se întinda graţios într-un pat , cu toate cuvintele dupa ea, pentru a descrie mai apoi toate gesturile şi trairile şi descoperirile....reîncepe sa scrie şi sa reechilibreze timpul redarii. Îşi aprinde lumina , pentru ca nu vede tocmai bine.Se înveleşte ca sa nu mai fie atenta la senzaţia de frig de pe pielaea ei. E suficient de rece înauntru. Întotdeauna când intrâ în “realitatea” adânca simte raceala şi spaţiu atât de vast ca şi cum cele doua emisfere cu puntea lor cu tot nu ar avea limita oaselor craniene.
E rece şi afara, afara din camera, e întuneric şi ploaie. Se aude ploaia, se simte mirosul ei difuz.
Femeia închide geamul şi revine în pat.Nu e decisa sa închida televizorul din care se aud voci, muzici şi se revarsa culori mişcate şi siluete nedefinite. Femeia degusta gândurile, cu o mâna sprijinita pe tâmpla stânga şi vrea sa ştie neştiutul ca sa îl pune în cuvinte şi sa îl aduca afara . Fara scop. Cu banuiala de efect.
Nu ştie nimic. ( nu pentru ca e femeie!). Nici macar nu ştie de ce are acest impuls de a ştii.Nu are scopuri. Nu are nimic, poate doar o chemare în şoapta cuvântului mut.realizeaza instinctiv ca nu se are nici pe Ea, altfel nu s-ar mai cauta ! Nu ştie cine sau ce e Ea !. Nu ştie de ce ar trebui sa ştie cine e ea.
Simte ! Pentru ca simte, se limiteaza voit , dar nu de ea, în limitele simturilor, senzaţiilor, fiziologiei şi a conceptelor.
Femeia din tiparul ei, simte!Pulseaza. Aceasta zvâcnire stârneşte valuri energetice ce strabat tot ceea ce o cuprinde, cu sensuri spiralate, axiale, cu interferene şi contaminari şi nu exista pauza. Nici nu se clipşte! Simte aproape de certitudine ca atât timp cât va fi în ceea ce se numeşte « viaţa » energia o va invada ritmic, curgator, mioritic şi în trup şi în minte. Nu ştie însa cine consuma mai mult şi daca exista surse de energie alternative. Atenta oarecum la conum se pare ca mintea consuma mai mult, sau doar consuma….Şi consumul se produce deoarece este neregula. Deşi zace în ea un potenţial uriaş, infinit mai mare decât are corpul, mintea e haotica şi orice haos este o risipa. Puntea, probabil ca e singurul loc stabil. E ancora. Atunci c`qnd se produc scântei apare vederea rece...conştiinţa. Conştiinţa sporadica, fiind în pruncia ei, nu are puterea stabilitaţii, e în faza de Rai...de natural...deobservat nu de acţionat. Nu a aparut nici un şarpe. Neavând putere nu are nici ispita.Ispita graviteaza numai în jurul puterii iar conştiinţa nu cunoaşte putere. Femeia are însa probleme. Axa duala nu este cea mai stabila. Are nevoie de punctul de intersecţie pentru a se elibera de schzofrenia multipla data de neînţelegerea circuitului trup, minte, inima, nentelegere care duce adesea la isterie şi depresie. Crucea nu e cruce daca nu se bate macar un cui în mijloc. Cuiele batute în margini sunt doar acccesorii ale crucii...”cercei”
Pironul central este “inima “ crucii.
Femeia, oricât de ignoranta, oarba, scala ar fi, are conştiinţa centrului.
Simţul +6 a un embrion grafic. Inima femeii e cuiul din Minte! Femeia e mereu împarţita în 3. Tatal, fiul, duhul.

Probela universala apare atunci când se deschide atât de mult încât primeşte în pântecele ei înca o viaţa. Atunci toate axele se rastoarna. Are doua inimi mari, un trup aglutinat, o minte tulburata de fiziologia scapata din lanţuri. Vorbim de dou cruci, ca şi cum una nu ar fi fost de ajuns.....
Femeia redevine haos pulsând in devenire....

Din când în când, elimina din ea resturi, ramaşite, şi zâmbeşte conştient ca noua, în imaginea ideala din ochii tutror.