Sentimentul de inima grea trebuie ca a incercat pe fiecare, intr-un fel sau altul…..
Inima atarna si cand e goala ( cum o fi asta in sensul brut, pentru fizica?) si cand e prea plina, de da pe din afara si nu are unde sa se reverse..
Inima are un sentiment al utilitatii gratuite, un Dumnezeu al rostului, ca florile, ca pietrele...... Se invioreaza cand da si darul ii este primit...se umple de un bine, tremura, palpita si se simte usoara , zboara...se recreeaza, se autoinsemineaza.
Nu poate da pe din afara asa...sa inunde nimicul nimicului si sa nu rodeasca rod sfant, din rodul sau...
In inima cresc numai esente...seminte fertile...gestante...cum sa arunci, cum sa irosesti asa, de dragul risipei? din erori apar mutatii....
Ar insemna sa nasti iar religii, sa definesti pacatul....mirajul celor 3 in D......
Inima golita atarna ca un uter epuizat......urla dupa embrion...dupa nastere.....
Inima nu are echilibru....echilibrul ei e ritmul...
Pamantul, daca nu s-ar roti, ar cadea si s-ar sparge ,.s-ar turti ,s-ar desumfla... fasait.....Pamantul e o inima!
Creierul e in balanta, are emisfere si magistrale de legatura si echilibru..Creeaza linisti spontane din iluzii si minciuni de rod...Nimic nu pare inutil, nici macar risipirea.......pacatul are antidot si vinovati cu solzi....iarba artificiala nu cununa gandaci.....
Inima are ritm...mare..,mai mare..accelelrat...lent....Fara ritm, inima nu mai e inima...e piatra.
Acceleratia ajuta nasterea..E ca un incubator...
frica si sarbatoarea, intrerupatoare pentru vibratii.......mereu ajung in acesti poli......
Pamantul are doi poli..creierul are doi poli..numai inima are 4 sau patru...
Vorbeam undeva ca iubirea trebuie ridicata la patrat ca sa ramana constanta, la fel ca lumina..O fi magia incifrata a dimensiunii a 4/a?
Pot umple si reumple si darui X4?
Unde sa nasc? In iarba ....gandacul de pe deget.....
Trifoi cu patru foi pe rana rodului
Postări
Un comentariu:
trifoi cu patru foi.... incompleta magie a trifoiului daca n-are patru?
este o imagine care imi displace deloc. fascinatia aceasta de poveste da ghes inimii mele. si ma infioara.
mi-e bine. sa-mi stiu trifoiul ridicat la patrat, si completat prin nimicul dulce al existentei neefemere. sandiene.
cora , mergi inainte. fa ce simti, si simte din plin ce faci.
nu te cenzura.
nu ma cenzura.
paseste in ploaia deschizatoare de drumuri celeste, experiente dulci-amarui, farame de trupuri sfaramandu-se in soapta plapanda al linistitoarelor profunde iubiri.
intinde-ti mana. fii tu.
esti.
si la capatul ei vei simti continuarea fireasca a lucrurilor nepredestinate, dar parca dintotdeauna acolo.
sunt.
mai intai in mugur de miez de nimic inflorind a petala de violacee sclipire prin floare uscata de fan.
mai apoi, mai intai la capatul manutelor matinal sarutate cu dor de nisip fin.
mi-e dor de nisip printre gene... prin buricul adancit - stangace moshica... prin tricoul aburind a caldura de vara... prin susurul clinchet al stropilor de apa din mine curgand pe cararea vertebrelor fiintei si trupului cald.
infioara nimicul. infloreste genunea. completeaza trifoiul. fa-l magic cu tine in tine, cu tine in nimicul simplu de patru. de simti.
esti.
sunt.
nimicuri.
suntem.
estem?
nimic.
Trimiteți un comentariu