NUMARATOAREA DREAPTA

De la 2 la 1 e cale de-o zi egala cu prima.
Îmi dai 1000 de nume de apoi
le ţin între zâmbete, sâmburi
Silabisind lin, încet, aproape pe gânduri

Nimic înainte să stiu nu a fost împlinit.
Privirile-mi coapte asteptau devenirea.

dupa calendar,
proscris
Trăiesc în cercuri ce cresc,
Trec din cerc în alt cerc
Şi-ţi spun că te pun
Pod
peste orice abis.

Bezna căderilor nemăsurate o vezi.

Vreau multele spre care tind,fara numar, mereu
neconcrete
Sunt un copac cu tot cerul în plete
Spaţiul şoptit dintre două note
legatura magnetica dintre cifre absente
Eu prima şi a doua , însăşi singurătatea.

Într-o mie de locuri cresc şi mă doare
De zvonuri plin mi-e sângele în zare

Tu, UNUL, vii şi pleci din revenire-n revenire,
Din doi in doua spre numire

Mă ai şi tot nu stii pe cine !


Vreau să te povestesc
Vreau 7, doar 7 minute curate,
Şi iubirea din lucruri,
Naşterea…
Cum nimeni nu a-ndrăznit să-mi arate .

Mai mult decât un vis în vis,
Prima sau ultima, totuna
Trează ca pruncul,
Roşie ca gura
muşcată de măr
flămandă ca ura
la ora din marginea ultimei zi
Stă inima-mi femeie-n faţa ta
şi-aşteaptă
Numaratoarea dreapta.