Kultura - Arta care da Dependenta

MIE-MI

Singura…pe un drum netrasat
Cu Dumnezeu in mine si la picioarele liniei de start
Cu ochiii intr-o intoarcere continua peste umarul inimii….
.desculta de viata asta
Imvelita in spaime si miez
necoapta
Asezata pe coatele gandului in soapta
Fara avant in aripi, fara pietre ,adulter
Cu un cuvat ramas fara uter
Fara parfum in florile dorului
Cu un strain chip, stingher

Chircita pe covorul fermecat al cerului
Mut.
Eu…fara eu
Da-mi semen si indemn.
Mie-mi.

FRUMOASA ADORMITA

Fecioara ma stiu
fecioara in fiara
infierata in viu
cu cer de pustiu imbracata

Scrijelesc luna din mai spre cuptor
Las amprente in fiecare rid din violete
Mor in inele de nuci
Lacrimi dulci storc cerului sa ma tin curata
Lacrimi verzi dau marii sa ma culeaga-
mpacata

Nuferi in apa sarata
in marea din mine...

Despicata de atatea nelamuriri cu fire
Imbibata cu toate pacatele neimplinite
Cu inima in palma cu dorul in copitele inorogului timp
ratacind
Ajung sa nu mai am gene rebele

Fiecare atingere a luminii, nuiele pe ganduri
Intretaiate energii in randuri

In duminica dezlegarii de ispite
Flacari in frunze toate inimile frumoasei adormite

3 Doamne si toti 3!

3 copiii nenascuti ma stiga cu numele lor neavute
Ma intreaba despre impartirea la doi
Si despre nevoile lor de lumina,
despre nevoile noastre de lumina
despre nevoile luminii de lumina

In lumina nu am gasit drumul spre ei
In uitare nu am gasit numele lor
In lume nu am gasit cei trei copii
In noi nu avem lumea de lumina
Nu ne mai nastem din tina.

3 copiii
Ca trei lacrimi impartite la doi
in atata gol de lumina
in atata impartire
in atatat despartire

Toatele fara de mine in mine ,
Adanc in adanc despetita in 3, de doua ori.
Fara nume.
Neavuta.
Strigata in scris.
De toti 3
3 Doamne si toti 3!

INVITATIE EVENIMENT, cadouri din partea autorului

http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=22232

Va astept cu emotie si tare drag

CODUL FEMA - proiect nou.....

Dezamagirea relationala este o boala a umanitatii!

Nu avem cum sa nu fim dezamagiti in relatie decat neintrand in asa ceva.

Dar e aproape imposibil sa nu o faci, e inuman! Cum sa nu te lasi dus de valul furnicaturilor in stomac, de incretiturile pielii, de poftele dureros de carnale si atat de ametiotare. Cum sa nu simti ca zbori si ca in sfarsit esti apreciat la adevarata valoare…ca pentru cineva ai devenit universul si ca tu poti sa infloresti. Te arunci, te lasi ..te daruiesti si……….si……apoi realizezi ca nu e chiar asa…Tu …te schimbi, el se schimba…fiecare are un gol undeva in el…unul in creier..altul in inima…..


M-am apucat sa citesc nenumarate carti despre femei si barbati, despre cum sa fii fericit in cuplu, despre cum sa iti tratezi sotia sau sa iti mentii sotul, despre originea noastra barbat si femeie, total diferita, unul de pe Marte si celalat de pe Venus,despre atitudine de invins sau invingator , despre a fi bun sau rau , fals sau manipulator, despre femei si barbati ALFA si despre strategii de seductie si coduri AVEN. O multime de carti…logice, variate,emotionale, interesante, comerciale, riguroase.

Dar evident ca viata nu se traieste in carti si nu se rezuma la teorie. Asa ca…am decis sa ies in strada…..sa MA CUNOSC si SA CUNOSC , pe teren , tot ceea ce tine de tipologie, atractie , legatura, comportament, dorinta,respingere , experimentand si consemnand.

Sunt cunoscuta ca scriitoare de poezie, eseu, proza poetica, inial imi propusesem un scop “voalat” sa scriu o carte de fictiune despre un gigolo si experientele lui , tocmai pentru a invata de la acesta tehnici si metode de seductie si de psihologie feminina, metode si tehnici de atractie masculine, psihologie si abordare masculine, chiar am conversat cateva nopti on line cu unul , dar era un fel de cunoastere indirecta neverificabila ca autenticitate si nu putea fi material bun pentru un manual. Probabil ca daca voi continua ideea va iesi o carte comerciala interesanta. Am ales apoi varianta de a scrie o carte , tot fictiune , despre o femeie in floarea varstei, care decide sa se faca “Curtezana” tocmai pentru a-si testa puterea reala asupra barbatilor, invatand retete de seductie feminina si eficienta in obtinerea scopurilor.Dar una e fantezia , unde pot fi oricine …simultan si femeia si barbatul care imi da replicile si alta e realitatea.

Am decis sa joc eu roluri, rol de femeie fatala, de femeie neajutorata, de femeie copil, de femeie vampa, de intangibila, de usuratica, de prostuta, de dominatoare etc.tote aceste roluri fiind in functie de “interlocutor”, de a ma plia pe “barbatul- obiectivul” cu care intram in contact si de a-I intuit nivelul asteptarilor, tipul de personalitate, pentru a gasi reteta FEMEII PERFECTE, pe care am numit-o FEMA

Pentru ca Femeia Perfecta exista !

Ea este in mintea barbatului la fel de vie cum este si BARBATUL PERFECT in mintea oricarei Femeii.

Mi-am stabilit marjele si limitele,pentru a nu ma cobora prea mult sub valorile personale si a nu face prea multe compromisuri, am evaluat riscurile si parametrii si am decis ca merita sa experimentez , ca asa voi ajunge sa cunosc laturi si labirinturi din mine si ca, daca voi ajunge la niste concluzii , le voi impartasii celor ce nu au curajul sa se expuna direct.

Am invatat sa evit situatii limita si sa manipulez creierul masculin.


Cartea e scrisa evident din perspective FEMININA si SE ADRESEAZA FEMEILOR .

Oricum FEMEILE sunt cele mai preocupate de dezvoltare personala , sunt mai RECEPTIVE si mult, dar mult mai COMPLEXE. Dar au o problema….nu sunt constinte de complexitatea lor si amesteca lumile, lumea emotiilor cu lumea gandurilor, lumea hormonilor cu lumea emotiiloe etc.

Si nu o spun de dragul cititoarelor, ci pur si simplu din analiza.

Pot preciza ca e o carte destinata FEMEILOR PUTERNICE, desi aceasta alaturare de cuvinte este pleonastica, pentru ca am constatat pe pielea mea ca FEMEILE au toti asii in maneca… chiar si atunci cand au rochita cu bretelute, sau mai ales atunci.

PRAF ALES

Prisosuri mirabile
oamenii de piatra...

in fiecare, asteptare,
cu setea la picioare
o linie de viata , curgatoare...

mirarea-n dimineti musteste
mierea dinspre primejdie rodeste
iar zeii stau.

numai statuile vor jertfe.

se-alege praful doar de inime deserte

Nenumitul

In locul nevazut, nenascut, nefacut
Cuvantul mut se intinde serpeste
Ispiteste lumina posibila
Din vina
Viata prinde contur impletind umbre
Ochiul sub pleoapele timpului, cu subinteles se roteste
In curgere
Surad celui ales
La apus adun struguri si samburi
Dulceti pe buze dupa ziua a 7
Betii in sarutul promis.
In scris
Vrajesc tainele cu incredere.
Te nasc. Iar.
Nenumitule

puterea palariei violet!

Bucura-te de viata, femeie frumoasa!

Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se
topeasca in camara...
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua
trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji
din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi
frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...

Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult,
n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul,
sufletul, emotiile."

Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?

"Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea
inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu
are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai
pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese
si se bucura de viata.
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.

Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

ALEGERILE

Sunt oameni care de la viata lor nu vor nimic. Dar nimic absolut. Sau vor sa doarma mai mult, sa manance mai mult, sa faca sex mai mult. In rest nu vor nimic altceva. Vor o cantitate din ceva ce nu au suficient sau cat cred ca li se cuvine. De ce sa isi puna intrebari? La ce folosesc intrebarile? Ca nu le aduc in plus ore de somn sau bucati mai interesante in pat…..Dar poate tocmai acele intrebari le aduc cantitatile de care au nevoie. E posibil ca scormonind dupa niste adevaruri sa se iveasca niste solutii care sa faciliteze accesul la o sursa de hrana mai satisfacatoare sau la o zona de relaxare mai acesibila. Dar e bine in inertie pentru unii si e bine in extaz si uimire pentru altii. E bine in ritmul cunoscut sau in neritmul necunoscutului. Orice scuturare revolta p ecei statici. De ce sa le arati acestor oameni ca trece viata pe langa ei? De ce sa le spui direct sau indirect ca se rateaza, isi rateaza sansa de a se descoperi pe ei si ca minune, ca unicitate si ca ca indirect le rateaza celor din jur i sansa de a se imbogati interior din relatia cu ei? Mai bine fug, injura, comenteaza si blameaza. Cine esti tu sa vrei de la ei altceva? Cine esti tu sa le arati si alte perspective? De ce crezi tu ca tu deti adevarul vietii?
Pai nu cred. Pai nu stiu. Imi pun intrebari, caut solutii, ma minuez!
Si daca iti pui intrebari si cauti solutii nu trece pe langa tine tocmai acea viata care iti cere de mancare, care iti aminteste ca e vremea de sex?

Problema e ca oamenii nu stiu sa se aseze unde le e locul. Nici cautatorii nici cei cu linistile. Loc sub soare e pentru fiecare. Dar cei cu intrebarile uita sa caute gradina celor ce cauta iar cei cu cantitatile nu stiu sa doarma cuminti in patul celui ce doreste somnul.

Alegerile ne apartin. De ce nu ne dam raspunsuri cu privire la propriile alegeri inainte de a accepta varianta aceea de viata conflictuala?

AJUTOR!!!!!!!!!!!!!!!

Dragostea exista!
Calcati-ma in picioare! Dati-ma cu capul de pereti! Taiati-mi venele!Violati-mi poeziile! Furati-mi tot tot, t, pamantul de sub picioare si cerul....impaunati-va cu inteligenta voastra,cu regulile voastre , cu credintele voastre imprumutate, radeti de naivitatea mea, de prostia mea, de fanteziile mele nelimitate, de formele si neformele mele, de lacrimile si nelacrimile din gat, dar eu cred in dragoste,respir in dragoste, ma nasc in dragoste, ma mor in dragoste!
Cred in Acea dragoste!Cred in clipa in care ma scurg si omor timpul cu mine cu tot, cred in alchimie asa cum a crezut Da Vinci. Cred in viata de dupa moate asa cum au crezut Romeo si Julieta, cred ca acolo, in lume, in lumi,dupa lumi, intre lumi, exista cineva,ceva, pentru care nu mai trebuie sa ma machez, nu mai trebuie sa imi pun masti, nu mai trebuie sa ma rusinez ca sunt geniala in unele si stangace in altele,nu mai trebuie sa exist ! Cred ca undeva in lume o umbra se poate suprapune perfect peste a mea..in acelasi dor de soare, in acelasi dor de luna plina ,de ploaie de vara si de anulare. Cred in acea dragoste dintoteauna,tanjesc dupa ea din toate vietile si pentru ea am revenit cu atat obstinatie iar si iar si iar in viata. Nu va mai pierdeti timpul cu mine! Nu ma mai folositi ca va sunt doar jumatate, nu incercati sa ma convertiti ca va sunt doar o alta umbra, nu incercati sa ma schimbati ca va sunt doar un sablon…..schimbati –va voi in intreg si lasati-ma mie! Prima umbra negratuita !
Eu nu sunt nimic altceva decat umbra singurei mele credinte .
Daca nu ar fi nu s-ar povesti…..si nu poti tanji dupa ceva ce nu exista. Asta e limita cunoasterii Amintirea. Vreau sa imi amintesc de tine, de mine …ajuta-ma!
, ajutati-va!

Cum sa ma inteleg cu urile
ce ma-ncearca,
venine
Pe sub inima dorului,
Mustind pagane
Peste ghiocul de-obraz
brazdat de furtuna suvoiului?

Cum sa ma asez
peste -ntreruperea zborului
.. si sa nu cer nimic?

Cum sa nu mai fiu ,
fiiind, numai o rana de-argint
Imbracata-n nimic?

Sa astept neasteptatul....
Cuminte,
cu gatul sufocat de toate cuvintele galgaite,
Inecate intre sensuri,
Intre saruturi oprite?

Cum sa aduc iertarea mie-mi
ca nu ascult soapta din gand,
intinderea aripilor in pamant?

Cum sa ma inteleg ,Doamne ,
cu toate aceste petale de fata din mine ..
rasfirata in toamna pustie
cand ninge viata ce sta sa vie?

Reportaj - CoraSand Frames (TVR1 - Miezul zilei)

Reportaj realizat de Oana Georgescu cu ocazia evenimentului multimedia Cora Sand Frames (02 dec 2009). Interviurile au fost acordate de catre Laura Bândilă si regizorul evenimentului Mihai Lungeanu.





  

MINCIUNA IN OGLINDA

Minciună în oglindă


Clara nu mai era cine fusese. Aşa cum nimeni şi nimic nu este defiitiv. S-a schimbat al naibi de mult şi nici măcar nu ştie dacă-i place în pielea ei actuală. Şi-a dorit tot timpul să fie altceva, să fie unică, specială, perfectă. Visa nopţi întregi la clipele în care uitându-se în oglindă s-ar fi îndrăgostit de imaginea ei. La momentul în care ar fi dansat goală prin casă în aşteptarea poveştii. Era convinsă că povestea nu putea să înceapă fără acel cadru ideal, de perfecţiune, de minunăţie. Şi povestea ar fi venit cu siguranţă pentru că minunile atrag minuni. Nu se putea uita în oglindă fără să înceapă să plângă. Şi nu pentru că nu era frumoasă, era, ci pentru că nu era cea mai frumoasă femeie din lume, pentru că întotdeauna era alta care o întrecea. Fie avea sâni mai frumoşi, mai apetisanţi, mai bogaţi, fie ochii aveau o nuanţă mai misterioaă, fie buzele se arcuiau mai senzual iar nasul era mai obraznic. Şi părul , ah părul era mai bogat, mai rebel, mai special al altora. Ce să mai vorbim de talie, de picioare, de mânuţe. E clar că va fi nefericită toată viaţa şi că nu va avea şansa să se împlinească în poveste. Pentru că Alesul ar fi găsit înainte una dintre acele minunăţii ale naturii care erau sortite s-o complexeze pe veci.
Din acest motiv a învăţat să mintă. Minţea continuu. Viaţa ei devenise o miciună în care începuse să creadă şi ea. Pentru că minţea că e veselă, minţea că e împlinită, că e fericită, că are tot ce-şi doreşte. Şi mai ales minţea că e frumoasă. Şi culmea e că erau mulţi cei minţiţi.
Se întreba adesea oare cum acceptă oamenii atât de uşor să se lase minţiţi. Ajunsese să nu mai facă eforturi în minciună. Venea de la sine. Cu naturaleţe. Toţi cei minţiţi erau atraşi ca fluturii de lumină. Îşi spunea că probabil, minciuna cuprinde ceva magic care atrage, hipnotizează. Pentru că altfel nu putea înţelege cum acei misterioşi şi intangibili frumoşi roiau numai în jurul ei.
Era clar. Trebuia să facă ceva. Să se schimbe. Să se pregătească pentru poveste.
A minţit din nou când a cerut bani pentru supravieţuire. Avea suficienţi. Avea nevoie de bani pentru a se schimba, pentru a se opera, pentru a lua de la toate acele femei tot ce aveau ele mai de preţ. Şi a le folosi în marea provocare.
A găsit chirurgul care i-a accept toate pretenţile. Greu l-a găsit.
A găsit şi averea de care avea nevoie, de la unul dintre cei minţiţi continuu, şi fără speranţă.
A făcut-o. Fără nici o spaimă. Cu cel mai adânc zâmbet.
Acum stă între bandaje şi fire, între tuburi şi alifii şi aşteaptă minunea. Cei minţiţi o mai caută din când în când la telefon, dar nu poate vorbi.Şi nici nu vrea să vorbească cu ei, pentru că nu ştie ce să mai mintă.
Chirurgul râde de câte ori o vede şi o încurajează.
Norocul ei că au apărut pe lume scriitorii şi romanele care îi alimentează continuu dorul de poveste. Mănâncă volum după volum, râde şi plânge. Zboară şi se târăşte. Ştie ce replici va folosi fără să mai fie nevoie să mintă. Va pune tot adevărul din lume în fiecare cuvânt. Va cuceri prin sinceritate. Nu va mai trebui să fie altcineva. Va fii ea însăşi. Pentru totdeauna. Şi va fi capabilă să se dăruiască definitiv.
A sosit ziua cea mare.
Bandajele au fost zvârlite cât colo.Lumiile aprinse.
Se căuta în disperare o oglindă, mai multe oglinzi, nenumărate oglinzi.
Zâmbea.
Şi zâmbetul s-a transformat în hotot de râs, apoi în plâns adânc, sfâşietor, nelumesc. Era aşa cum îşi dorise. Cu ochii Mirunei, cu buzele Ancăi, cu nasul Aidei. Era o păpuşă. Numai că ochii chirurgului erau reci. Iar ea nu mai simţea nevoia să mintă pentru a-i îndulcii privirea. Simţea nevoia să fugă din spital, să se ascundă la ea acasă şi să-şi cumpere oglinzi, multe oglinzi. Oglinzi care să o arate aşa cum este. Aşa cum merita să fie. A cumpărat oglinzi, a cumpărat lumini... Era mulţumită. Râdea, plăngea, dansa, zbura în acelaşi timp.Au trecut zile şi nopţi. Nopţi şi zile. Cine mai şie... Numai că povestea nu se născuse pâna atunci şi nici nu dădea vre-un semn de naştere. Trebuia să-şi cheme prietenii. Să-i uimească., să-i confirme minunea. A dat o petrecere de zile mari. La care a invitat-o şi pe Miruna, şi pe Anca si pe Aida. Şi i-a invitat pe toţi acei nenumăraţi, minţiţi. Au venit toţi, mai ales pentru că ştiau că li se pregăteşte o mare surpriză. Au venit la ora stabilită şi sau aşezat cuminţi pe canapele, pe scaune, pe jos. Dar nu spuneau nimic. Şi nu păreau nici muţi de uimire. Era o linişte apăsătoare. Iar Clara nu spunea nimic. Pentru că acum I se cuveanea să I se adreseze toată lumea. Pentru că acum putea fi în centrul atenţiei fără să mintă. Tăcea şi zâmbea misterios. Zâmbea cu gura Ancăi, privea cu ochii Mirunei şi mişca din frumoul năsuc al Aidei.
Cutremurul s-a produs însă în momentl în care, nu se ştie prin ce întâmplare a sosit Alesul. Alesul pe care îl ştia numai ea, din cărţi, din reviste, de la televizor. Alesul pentru care se pregătise decorul de poveste. Nu ştia cum a fost invitat la petrecere. Nici nu visa că minunea se va întâmpla aşa de repede.
Şi mai mult decât atât. Era cu un buchet de flori minunate. Erau florile ei preferate. Şi mirosea a parfumul ei preferat pentru bărbaţi. Şi părea coborât dintr-un catalog de modă după cum era îmbrăcat. Primul lui cuvânt, când a intrat în casă a fost.:Clara!?
- Am ceva pentru Clara.
Clara a zburat spre el.
- Bună, sunt Clara.
Ochii lui au privit-o uimit. Zâmbetul I-a îngheţat pe faţă. Ochii I s-au încruntat. Vocea I s-a gâtuit
-Minţi! M inţi!, Minţi!
A aruncat florile şi–a fugit.
Probabil înapoi în revistă, în cărţi, la televizor, în cataloage de modă.

Clara nu mai era cine fusese. Oglinda nu a minţit nici o clipă.

dar din dar

A trecut si evenimentul...s-a potolit si focul , s-au asezat si lucrurile. Multumesc cu toate cuvintele si cu tacerile dintre cuvinte celor ce au veit la lansare, partenerilor si sponsorilor... As fi incantata sa mi se spuna impresia sincera despre eveniment. A fost o munca de echipa. Un concept nou, un experiment pentru Romania, lansare de carte fara autor in prim plan.
CONTEAZA OPERA NU AUTORUL! voi sustine mereu acest concept.
Eu mi-am facut o evaluare. Prinde sau nu la noi asa ceva? A fost efectul scontat sau nu....astept pareri.
Au fost multi bani bagati in acest proiect. Cred ca s-a vazut! A meritat sau nu? Cartile sunt bune, spun criticii si cititorii, aparent carnale, simple..dar..cu miez. Astept parerile cititorilor, nesubiective.
Am fost intrebata unde se gasesc de cumparat. In acest moment doar in trei locuri. Direct prin comenzi la adresa de mail de pe acest site , la adresa unui partenerimportant de proiect, catalin lungu, www.catalinlungu.com, si la editura Semne. Pretul unei carti este de bun simt, 15 roni, dar se cumpara la pachet ca asa au fost concepute, deci 30 de ron, plus taxe curier. Pot fi un cadou frumos! Plata se face ramburs, in momentul sosirii cartilor.... Mai multe amanunte le primiti pe mail. Din ianuaria vor fi in toata reteaua librariilor Carturesti. Va fi si o noua lansare cu aceasta ocazie.Vor fi invitati noi, alaturi de cei deja cunoscuti, Madalin Voicu, criticul Valentin Protopopescu, Mihiai Lungeanu, Laura Bandila, Catalin Lungu carora le multumesc cu drag.Le multumesc din suflet artistilor din echipa. Participarea lor m-a onorat. Va voi tine la curent. Se preconizeaza niste lansari si in tara.Fundatia CRED se ocupa de acest lucru.
Imi e greu sa "vand sfintenie pe bani" , dar sunt reguli editoriale, cu care incep sa ma acomodez.

Cu tare drag si recunostinta
Cora Sand

Cora Sand Frames - More Frames

Cora Sand Frames - Multimedia Event Review (02.Dec.2009)

Radio Romania Cultural - Cora Sand Frames (Interviuri)  by  lukat

Interviuri acordate pentru Radio Romania Cultural, de criticul literar Valentin Protopopescu si autorul grafic al expozitiei foto si a celor doua carti Catalin Lungu, cu ocazia dublei lansari de carte "Jurnal in paralele" si "Viata fara nume", scrise de Cora Sand. 

(Reporter: Gabi Mitan )

Cora Sand Frames - Multimedia Event

CORA SAND FRAME'S

In 2 decembrie e sigur. E sigur si locul, Hotel Novotel, Sala Paris. Si ora de incepere 18.30 .Sigura si editura, SEMNE, si echipa muzicieni, actori, regizori, fotografi, critici, prezentatori,pr-isti, it-isti.SE POT CONSEMNA SI PARTENERII SI SPONSORII. POT SA SE INSCRIE SI ALTII CA E LOC..SLAVA DOMNULUI!
Un biscuit, o maslina se gasesc.....
Numai identitatea autorului nu e sigura.
Cine e Cora Sand?
Voi stiti?

Lansare de carti , TEXT integral ,PUS IN SCENA DE REGIZOR CU NUME, ACTORI RENUMITI, MUZICIENI DE RASUNET, autor SECTIONAT!


CITIND COMENTARIILE CRISTINEI am realizat ca nu am stiut sa fac invitatii SPECIALE pentru TOTI cei care din intamplare sau din acel nimic neintamplator au dat de cuvintele mele. DRAGII MEI DRAGI..as fi onorata sa fiti la acest eveniment. Ma onorati oricum prin vizite.....va sunt recunoscatoare ca imi primiti darurile acestea efemere. Cu tot sufletul in palma......a dumneavoastra
CORA SAND

NUMARATOAREA DREAPTA

De la 2 la 1 e cale de-o zi egala cu prima.
Îmi dai 1000 de nume de apoi
le ţin între zâmbete, sâmburi
Silabisind lin, încet, aproape pe gânduri

Nimic înainte să stiu nu a fost împlinit.
Privirile-mi coapte asteptau devenirea.

dupa calendar,
proscris
Trăiesc în cercuri ce cresc,
Trec din cerc în alt cerc
Şi-ţi spun că te pun
Pod
peste orice abis.

Bezna căderilor nemăsurate o vezi.

Vreau multele spre care tind,fara numar, mereu
neconcrete
Sunt un copac cu tot cerul în plete
Spaţiul şoptit dintre două note
legatura magnetica dintre cifre absente
Eu prima şi a doua , însăşi singurătatea.

Într-o mie de locuri cresc şi mă doare
De zvonuri plin mi-e sângele în zare

Tu, UNUL, vii şi pleci din revenire-n revenire,
Din doi in doua spre numire

Mă ai şi tot nu stii pe cine !


Vreau să te povestesc
Vreau 7, doar 7 minute curate,
Şi iubirea din lucruri,
Naşterea…
Cum nimeni nu a-ndrăznit să-mi arate .

Mai mult decât un vis în vis,
Prima sau ultima, totuna
Trează ca pruncul,
Roşie ca gura
muşcată de măr
flămandă ca ura
la ora din marginea ultimei zi
Stă inima-mi femeie-n faţa ta
şi-aşteaptă
Numaratoarea dreapta.