omul gri

Next..lookAcum esti o scarab de omUrc pe scara spre lumina si ma tragi in jos cu nesimtire si aroganta…ma revolta lipsa de interior, de pic de spiritualitate ….Nu am intalnit in viata mea un om atat de goooooool atat de rigid, atat de incapatanat si de lipsit de orice maleabilitate si decenta.
Nimicul e sinonim cu acest om…
dar nu nimicul pur....
diferenta si negatia ii sunt caracteristici ale nucleului dur.
Nimic nu e bun, nimic nu e la locul lui si oricate eforturi ar fi nimic facute, nu sunt suficiente. Si intelegerea mea profunda ca nu trebuie nici un fel de stradanie si nici un fel de asteptare e din ce in ce mai greu de pus in aplicare cu acest om…ma scoate din minti!...adica imi revolta mintea activandu/mi/o ...cand eu vreau sa renunt la ea din ce in ce mai mult si sa raman centrata in inima!!!
Eu nu exist! De ce uit asta? Daca nu exist de ce astept recunoasterea mea? In prezenta unei energii atat de negative…fiind o deschidere nu ai cum san nu te contaminezi….sa nu fii o reflectare…sa nu iei forma negativului.
Bingo, asta e….ma trage in jos nu pentru ma domina ..ci pentru ca sunt deschisa...pentru ca deschiderea presupune atingere si vulnerabilitate.
Bucura/te ca poti fi negativa altfel nu ai stii cum e….nu ai aprecia pozitivul care te inunda in restul timpului……
Eu nu exist!
Existenta e in mine mare si vie !
Tu,omule gri, esti urias!
Viata in preajma ta e umbra
Plang,Iubesc prea mult!
Esti pamant!
Sunt necuvant.
Daruiesc din prea plinul meu si ma doare neprimirea darului…
Deci e o daruire conditionata?
E o nevoie de recompansa?
De incarcare cu energie?
Prostii..viata a trecut la alta clipa…LooK!

Coasta

Găsim forme pentru începuturi frumoase, căutând clipe
în duminica dezlegării la rod.

Privind în afara zilelor,
am acceptat moartea numelui meu.

Devenise altceva decât linişte.


Înainte de numire s-a plămădit pământul meu
în şapte zile, ani,
cât secole,
necuvinte.

Am înfiat în mine prima coastă.

Sunt toată
Neîncredere sau vină.
Femeie, rid în cer, sau rădăcină.

Pendulul

Va fi o singură luptă,
cu mine,
între tine şi umbra ta.

Îmi vei face semne în linia vieţii.
Geometrie pãgânã

Ai intrat cu bocancii prin sufletul meu,
mărşăluind, mărşăluind...
Marş nupţial pe furate.

Pe palmele mele însângerate
se citesc semne deochiate,
cuneiforme, sanscrite...
semnele timpului unic.

Se aude pendulul.

Nu sunt singura!

TAINA-N CINĂ

Vin' părere de cu seară

pe la vară,

la fecioară.

să-i şopteşti

de după viaţă

doru-n pârg,

dat în verdeaţă.

Miez de noapte,

pendelete,

pune-i jar pe sâni şi plete,

Şi de-o naşte-n zori lumină

Vino să-ţi dea TAINA-N CINĂ!

Teamã

Timpul s-a cuibărit în mine cu vine.
Mă ţine.
nu mai recunosc primul semn...

ţi-aş explica că nu sunt eu prin rugaciune intoarsa
intrebare:
inima din inima rasare?
cresc pleoape de sare
Prin iubire
sã nu mã cobori
În simţire
În zile…

Ce urmeazã de apus?

Şi-am zis:
verde,
verde,
verde,
Sã vadã doar cine vede,
Şi-am zis:
apã,
apã,
apã
Sã cuprindã-n cine-ncapã
Zisul alb,
de alb,
în alb
Cu dulceaţã de vileag
Şi cu sete de plecat
Am zis:
dus ,
de dus ,
în dus
Ce urmeazã de apus?

Fără nimic altceva de dorit.

Am împlinit clipasingurătăţii cu orice preţ

Cum aş putea să nu mă uituitându-mă la umbra ta din urmă.?

Gândul batrân de prea multă iertare
strigă numele trecerii tale!

Despre noi n-am învăţat să uit
Drumurile abia se mai ţin pe picioare:
Port pe umeri urmele pragurilor
din timpuri la care nu am acces.


Sunt femeia despre care am învăţat
Sunt femeia care începe şi se termină
întâmplîndu-se
fără nimic altceva de dorit.