o dragoste clara fara mutatii genetice.

Ma vad mereu intre lumi in levitatie maladiva. Vine o clipa in care si iluzia detasarii de ilizii se destrama. Si te gasesti gol si infertil pe marginea unei prapastii neanuntate. Stai in fata realitatii impietrit. Sa o iei in piept sa te imbeti cu ea...sa mori cu ea de gat ,sa mai fii? sa nu mai fii? Toate deodata se invalmasesc in acele prime clipe de luciditate.
Si apoi mintea intra in actiune...desi inima e strivita, supurenta...chircita.....
Sa te resemnezi? Sa traiesti viata ca martor sau sa te lupti cu ea...incercand iar si iara sa gasesti inceputul scarilor ca sa urci spre ceva mai bun , mai cald, mai aproape de vis., de iluzie...
Cautam mereu ceva, mereu altceva...si nu exista retete, nu exista certitudini, nu exista scripte. Vrem sa ne implinim batand in cuie sentimentul implinirii si al popasului. Cautam jumatati. Alegem jumatati si apoi alte jumatati. Vrem sa descoperim in celalalt propria fiinta, il vrem oglinda, il vrem reflectare...dar noi nu stim cine suntem, o jumatate, doua jumatati....ce gen avem in realitate....fara oglinzi....suntem androgini? Nu suntem deloc?
SUNT FEMEIE! O striga sanii mei bogati si poftele mele carnale si uterine...imima mea maaaaaaaaare.Tremur in fata unui barbat masculin pana in maduva oaselor....ma atrage masculinitatea lui nervoasa si bruta...dar cand sa ne unim...toti, toti barbatii mei ma vor barbat...ma vor puternica, ma vor rea, insensibila....independenta sau poate chiar mai luptatoare decat ei!De ce asta? Pentru ca mintea mea poate, pentru ca energia mea li se daruieste vulcanic? pentru ca pot sa imi calc pe inima de dragul lor?
VREAU sa fiu FEMEIE!
Ce e asa de greu de inteles.?.
Vreau un barbat care sa ma faca sa fiu si sa raman FEMEIE,intreaga, facuta sa iubesc dumnezeieste, sa daruiesc pana la anihilare sa fiu calda si jucausa si lenesa si frumoasa...si superficiala si slaba..si dependenta de mana lui puternica si mangaietoare cu zgarcenie...si trofeul lui si doamna lui si curva lui salbatica, nu vreau competitie, nu vreau sa fiu mama barbatului meu ,vreau sa fiu mama copiilor lui...vreau sa pun dragoste in mancarea pe care i-o fac si poezie si dor de sex....vreau sa aduc lumina caminului si parfum de cozonaci proaspeti si cearceafuri apretate....arome afrodisiace si promisiuni umede. Vreau sa am ca singur scop frumusetea si devenirea mea ca femeie la umbra lui.
Dar el ....zice Da siin realitate e Nu.Stapan peste Barbatul din mine,barbatul meu il provoaca, il naste, il foloseste. Femeia din barbatii mei nu stie sa fie femeie ......are mustata si muschi si face dragoste doar animalic, nu cu senzualitate si unduire, nu cu fluturare din gene si provocare. Vreau o dragoste clara fara mutatii genetice. Mai exista primii oameni?

Huna şi cele şapte principii

Cu mult timp înaintea gloriei Atlantisului, o rasă de oameni au venit în sistemul nostru solar dintr-un grup de stele acum cunoscut ca „Pleiadele”. Ei se auto-intitulau Oamenii de pe Mu, dar era deasemenea cunoscuţi ca Manahuna sau Menehue, „oamenii puterilor secrete” datorită tehnologiei şi puterilor psihice avansate. Ei erau oameni mici de înălţime ce aveau o filozofie proprie asupra vieţii.

O dată ce s-au stabilit pe pământ, au început să-şi împărtăşească cunoaşterea către omenire. Limba lor era similară cu Polineziana, urme găsindu-se peste tot în lume, iar cunoaşterea lor era Huna.

Huna este o filozofie de viaţă despre care se crede că este rădăcina tuturor culturilor şi căilor spirituale străvechi. Liberă de dogmă, este simplu spus „ştiinţa secretă din spatele miracolelor” sau cunoaşterea ascunsă din adâncul sufletelor noastre, despre cine suntem noi de fapt şi despre cum să ne facem viaţa să funcţioneze cu adevărat. În filozofia Huna există şapte principii spirituale ale vieţii care explică modul in care funcţionează lumea. Aceste principii care sunt universale şi atotcuprinzătoare, merg dincolo de percepţia noastră a realităţii, cu o însemnătate mult mai adîncă decât aparenţele. Cele şapte principii ale Huna (ce înseamnă cunoaştere secretă/ascunsă) sunt simple, dar foarte puternice şi pot servi ca meditaţie sau cântece pentru a îmbogăţi viaţa de zi cu zi.

1. IKE (i-che) – Lumea este ceea ce crezi că este.
2. KALA – Nu există limitări
3. MAKIA (ma-chi-a) – Energia curge unde o direcţionează atenţia
4. MANAWA (ma-na-ua) – În ACUM rezidă toată puterea
5. ALOHA – A iubi înseamnă a fi fericit cu (cineva sau ceva)
6. MANA – Puterea vine întotdeauna dinăuntru.
7. PONO – Eficacitatea este măsura adevărului.


Cele 7 principii Huna

1. IKE (i-che) – Lumea este ceea ce crezi că este

Gândurile pozitive atrag oameni şi evenimente pozitive; gândurile negative atrag oameni şi evenimente negative.

Corolar: Totul este un vis
Visele sunt reale iar realitatea este un vis. Singurul test pe care îl folosim pentru a verifica dacă ceva este real este dacă altcineva trăieşte sau nu ce trăim noi. Halucinaţia înseamnă „visul tău nu se potriveşte cu al meu”. „Realitatea” pentru un şaman este o halucinaţie în masă, sau un vis comun. Dacă această viaţă e un vis şi dacă ne putem trezi plenar în ea, atunci putem schimba visul schimbându-ne felul de a visa.

Corolar: Toate sistemele sunt arbitrare
Toate înţelesurile sunt inventate, iar Adevărul Absolut este orice decizi tu că e. Ceea ce contează este cât de bine se potriveşte sistemul pentru tine, nu cât de adevărat este (ceea ce e doar un concept arbitrar).


2. KALA – Nu există limitări

Experimentăm două tipuri de limitări: creative şi filtrate.

Limitările creative au folositoarea funcţie de a impune anumite graniţe într-un univers infinit pentru a creea astfel experienţe bine definite; aceste limitări vin de la Dumnezeu sau de la Sinele nostru individual. Ele ne dau posibilitatea de a ne trăi viaţa ca oameni pe Pământ (de a juca după acel set definit de reguli – a încălca regulile înseamnă a schimba jocul). Limitările filtrate sunt impuse de idei sau credinţe care inhibă creativitatea mai degrabă decât să o sporească, cum ar fi idei şi credinţe care conduc la sentimente de neputinţă, răzbunare şi cruzime. Acestea antrenează atenţia fără a avea însă potenţial pentru acţiuni pozitive.

Corolar: Totul este interconectat
Metafora cea mai des folosită pentru asta este o reţea de interdependenţe.

Corolar: Totul e posibil
Tot ceea ce trebuie să faci e să crezi. Însă, cum nu eşti singur în Univers, măsura în care ceva poate fi trăit în comun depinde de credinţa celor din jurul tău.

Corolar: Separarea este o iluzie folositoare
Empatia goală te face la fel de neajutorat ca cel care suferă. Frica te face să îţi uiţi rolul de ţesător de vise.


3. MAKIA (ma-chi-a) – Energia curge unde o direcţionează atenţia
Meditaţia şi hipnoza sunt pur şi simplu alte tehnici pentru a face acelaşi lucru – a-ţi redirecţiona atenţia către credinţe şi aşteptări pozitive. Ambele sunt stări identice de menţinere a focus-ului atenţiei. Acele aspecte ale vieţii tale prezente care par habituale şi trainice sunt efectul menţinerii permanente a focus-ului atenţiei realizată de Subconştient.

Corolar: Atenţia merge unde o direcţionează energia
Atenţia este atrasă către tot soiul de energii elevate intense.

Corolar: Totul este energie
Gândurile sunt energie, iar un anumit tip de energie poate fi schimbată cu un alt tip de energie.


4. MANAWA (ma-na-ua) – În ACUM rezidă întreaga putere.

Karma există şi operează numai în momentul prezent. Credinţele, deciziile şi acţiunile tale de azi legate de propria ta persoană şi de cei din jurul tău sunt cele care îţi dau ceea ce ai şi care te fac ceea ce eşti.

Datorită memoriei, putem purta cu noi obiceiuri şi obişnuinţe ale trupului şi minţii de la o zi la alta, însă fiecare zi este o nouă creaţie, şi orice obicei poate fi schimbat în orice moment alegem să o facem – chiar dacă nu e uşor.

Din imensa cantitate de resurse a băncii genetice, alegi acele caracteristici care reflectă credinţele şi intenţiile tale prezente. Părinţii tăi şi fundalul social nu au nimic de-a face cu prezentul tău, însă ceea ce crezi despre ele acum şi felul în care reacţionezi la acele credinţe contează.

Corolar: Totul este relativ.
Definiţia lui „acum” e direct dependentă de gradul tău de conştienţă (secundă, oră, an, o viaţă)

Corolar: Puterea creşte odată cu atenţia senzorială
Mulţi dintre oamenii care trăiesc azi nici măcar nu se află aici – atenţia lor este focusată fie în trecut, fie în viitor. Direct proporţional cu gradul în care îşi scad conştientizarea momentului prezent, le scade şi eficienţa şi puterea din prezent.



5. ALOHA – A iubi înseamnă a fi fericit cu (cineva sau ceva)

Existenţa iubirii este direct dependentă de măsura în care eşti fericit cu obiectul iubirii tale. Partea de nefericire vine din teamă, furie şi îndoială. A fi profund îndrăgostit înseamnă a fi conectat profund, iar profunzimea şi claritatea conexiunii cresc pe măsură ce teama, furia şi îndoiala sunt îndepărtate.

Corolar: Iubirea creşte pe măsură ce încetăm să mai judecăm
Critica ucide relaţiile, lauda le construieşte şi re-construieşte. Când lauzi, susţii binele, iar acesta creşte. Când critici, susţii răul, iar acesta creşte.

Corolar: Totul este viu, conştient şi receptiv
Subconştientul tău receptează şi înmagazinează orice laudă sau critică pe care le aude, chiar dacă ele nu sunt direcţionate către el, chiar dacă rosteşti laudele sau criticile cu voce tare. Fiecare critică te separă de şi îţi scade nivelul de conştientizare a obiectului criticii tale, până când ajungi să răspunzi la o creaţie secundară de-a ta, care se poate să nu mai semene cu originalul. Când cineva te critică pe tine, găseşte-ţi motive să te lauzi, pentru a contracara critica.


6. MANA – Toată puterea vine dinăuntru.

Fiecare eveniment pe care îl trăieşti este atras în mod creativ către tine de propriile tale credinţe, dorinţe, temeri şi aşteptări, după care tu poţi reacţiona la evenimentul respectiv fie în mod instinctiv fie în mod conştient. Aceasta nu înseamnă că tu eşti de vină pentru un abuz pe care îl trăieşti, pentru că tu nu erai probabil conştient atunci de credinţele, atitudinile şi aşteptările tale negative.

Corolar: Totul are putere
Tu nu deţii TOATĂ puterea din lume – toţi au aceeaşi putere. Vestea bună este că poţi lucra cu această putere.

Corolar: Puterea vine din autoritate
Autoritatea încrezătoare este cheia creaţiei conştiente.


7. PONO – Eficacitatea este măsura adevărului.

Mijloacele determină scopul, nu scopul scuză mijloacele. Ceea ce contează sunt lucrurile care merg, care se potrivesc, care funţionează.

Corolar: Există întotdeauna o cale alternativă de a face orice
Orice problemă are mai mult de o singură soluţie. Dacă ţelul este important, nu ar trebui să renunţi niciodată, ci doar să îţi schimbi abordarea.

Adevaratele pasiunii sunt cele pe care le ascunzi.

George SAND

Insă pentru mine, singurătatea există pretutindeni şi este curată nebunie să caut în pustietate mai abitir decât în alte părţi.


De asemenea, când valul divin cade şi creatura se arată, şovăielnică şi imperfectă, în spatele acestor nori de tămâie, în spatele acestei aureole de dragoste, suntem speriaţi de iluzia noastră, roşim din pricina ei, ne detronăm idolul şi o luăm la goană.


M-am resemnat să iubesc fără a fi răsplătită în acelaşi fel şi am descoperit, în suferinţele ascuţite ale acestei iubiri înăbuşite şi strivite, nişte clipe de entuziasm mai pur şi de resemnare mai dulce decât în vremurile în care eram ţinta unei iubiri arzătoare, dar brutale şi nesuferite pentru firea mea.

Pe masură ce continuu să trăiesc, nu mă pot opri să nu recunosc că ideile adoptate de cei tineri despre exclusivitatea ardorii dragostei, despre posesia absolută pe care aceasta o reclamă, despre drepturile eterne pe care ea le revendică sunt false ori cel puţin funeste.


Am trăit în admiraţia stăruitoare a firilor superioare şi am simţit fremătând înăuntrul meu nevoia imperioasă de a le imita şi de a le urma. Dar rătăcind fără răgaz, din dorinţă în dorinţă, meditaţiile mele singuratice, rugăciunile mele arzătoare n-au obţinut niciodată de la Dumnezeu care m-a creat forţa de a duce la îndeplinire ceea ce râvnisem, ceea ce încălzisem sub aripa viselor mele.
Nu mi te arăţi destul ca să pun stăpânire pe tine şi ca să mă dedic ţie în întregime. Tu mă atragi, mă măguleşti cu o suflare îmbălsămată dintre adierile tale cereşti, îmi zâmbeşti printre doi nori de aur, îmi apari în vise, mă chemi, mă stârneşti fără încetare să-mi iau zborul către tine, dar ai uitat să-mi dai aripile pentru aceasta.


Fiinţele slabe nu trăiesc decât din spaime şi din presentimente.


Cât este de caldă, cât este de fertilă suferinţa care se poate spune şi pentru care poţi fi compătimit!
Adevăratele dureri sunt cele pe care le duci în tăcere şi de care nu vrei să fii nici compătimit, nici mângâiat.

Omul care n-a suferit nu este nimic. Este un suflet incomplet, o forţă nefolositoare, o materie brută şi fără valoare, pe care dalta meşterului o va sparge, probabil, încercând s-o şlefuiască.

De ce aş consimti să fiu smuls din viaţa oamenilor, în schimbul unei himere viitoare? Ei, ceilalţi, sunt fericiţi, sunt liberi! Ei respiră după plac, merg, poruncesc, iubesc, trăiesc - iar eu, eu sunt un cadavru întins într-un sicriu...


Nădejdea - este ea o floare firavă şi fără importanţă, care nu creşte decât printre stânci, în bătaia vânturilor furtunii? Floare preţioasă, parfum suav, vino şi te sălăşluieşte în această inimă stearpă şi pustiită...


Există amintiri care par dintr-o altă viaţă, copii care vin pe lume cu nişte dureri despre care s-ar zice că sunt dobândite în mormânt, căci omul părăseşte, proabil,
Amintirea este parfumul sufletului.

Adevaratele pasiunii sunt cele pe care le ascunzi.


Am început să trăiesc când am început să muncesc ca să trăiesc.
Mă tem de tot ce nu pot concepe cum ar fi; cum să-mi doresc altceva decât să se termine totul?


Noi, când visăm, vedem soarele roşu şi cald, câmpia scânteietoare, marea încinsă şi nisipul arzând sub tălpile noastre.

Există unele suferinţe care se hrănesc din ele însele. Există altele care se sperie şi se fac nevăzute, ca remuşcările.
Omul trebuie să fugă, altminteri piere - vântul, fulgerul, torentele revărsate îi răstoarnă şi îi duc cu ele coliba, ogoarele, turmele.
Dumnezeu va strânge universul ghem, ca pe o haină veche pe care o arunci în vânt, ca pe un palton pe care îl lepezi pentru că nu-ţi mai place.
Taine profunde s-au pierdut în negura timpurilor, lumea şi-a uitat vârsta şi, crezându-se încă tinere, se teme să nu se simtă deja atât de bătrână.

Întreabă marinarul dacă poate trăi pe uscat, întreabă pasărea dacă poate fi fericită fără aripi, întreabă inima omului dacă se poate lipsi de emoţii.


Dacă ai şti cât de nefericit mă faci, ai avea milă de mine, mi-ai spune dacă trebuie să trăiesc sau să mor, mi-ai dărui neîntârziat fericirea care îmbată sau înţelepciunea care consolează.


Numeşte, dacă vrei, cu numele de dragoste afecţiunea pe care o avem noi unul pentru celălalt, dar aceasta să fie dragostea care se cunoaşte în lăcaşul îngerilor, acolo unde numai sufletele ard de focul sfintelor dorinţe.

Dragostea faţă de mamă e dragostea ideală şi nu ţine decât un moment în viaţa bărbatului. Nu va mai cunoaşte niciodată această dragoste angelică, care este un balsam pentru sufletul bărbatului, în sânul oazei fermecate dintre copilărie şi pubertate.


Sufletul meu e frate cu al tău, şi îl mâhneşti, îl sperii scormonindu-l astfel. Ia-l drept ceea ce este, un suflet care suferă şi care aşteaptă. Dacă îl interoghezi atât de nemilos, se va închide în sine şi nu va mai îndrăzni să se deschidă în faţa ta.



Dacă omul dă semne de o oarecare nobleţe morală, aceasta constă în a nu crede în nimic, a nu se teme de nimic. Cel care îngenunchează în orice clipă în faţa mâniei unui Dumnezeu răzbunător nu este decât un laş care se teme de a cădea pradă fanteziilor sale şi de a găsi suferinţă în plăceri.

să curgă-n răni cu miere

Şi ce dor şi jale vine
dinspre cerurile pline,

dinspre mâine înspre ieri
vin întoarsele păreri,

Dor pe dos
şi faţă-n jos
Naşte cerul meu întors.

Plânsul râde.
Jocul sare.
E tăcerea-n zarvă mare.
E plecarea la plecare.
şi durerea fără zare....

Vine dorul de durere!
Cin' să curgă-n răni cu miere?

Coasta

Găsim forme pentru începuturi frumoase,
căutând clipe
în duminica dezlegării la rod.

Privind în afara zilelor,
am acceptat moartea numelui meu.

Devenise altceva decât linişte.


Înainte de numire s-a plămădit pământul meu
în şapte zile, ani,
cât secole,
necuvinte.

Am înfiat în mine prima coastă.

Sunt toată
Neîncredere sau vină.
Femeie, rid în cer, sau rădăcină.

Pendulul

Va fi o singură luptă,
cu mine,
între tine şi umbra ta.

Îmi vei face semne în linia vieţii.
Geometrie pãgânã

Ai intrat cu bocancii prin sufletul meu,
mărşăluind, mărşăluind...
Marş nupţial pe furate.

Pe palmele mele însângerate
se citesc semne deochiate,
cuneiforme, sanscrite...
semnele timpului unic.

Se aude pendulul.

Nu sunt singura!

DU-MA

Du-mă în locul cel mai înalt
cu lumină curată,
uitată

Du-mă
şi lasă-mă
de primul păcat dezbrăcată

Sunt în afara lumii şi mă tot vreau

Sunt în afara lumii
şi mă tot vreau
în afara ei.

Deschizând marginile,
cercurile,
colţurile...

Sunt în afara lumii
şi mă tot vreau....