Blestamul EVEI

Sarpe, sarpe,
rupt din coasta
Cu haina de vina aleasa
ce se schimba de cu seara
din fecioara in fecioara
te blestem asa din plin
sa te-ncolacesti cu jale si dorinta de senin
Si de-a fragedei dorinte plina-ti gura de venin,
sa te musti pana-n finta...
Sa scapi raiul din destin

Inima cu salba

Ridurile inimii mele se falesc
Parca isi arata scofala

Daca mai bat e semn ca sunt ca marea
Ca valul...ma duc si revin
Respir intre riduri ...ma-nalt si ma-nclin

Intinderea inimii nu are rost
legile sunt asezate pe sarma
Un gand le infige cu clesti ...
capul in jos..cauta stele in tina ,seminte in zbor
amintirea din urma.

Inima sta pe pridvor si toarce ...incalcit fuior....
Amestecate itele, noduri si noade
Leaga de ea amprente..bocanci de soldati... de falsi` zburatori de iscoade
Pe la capete sfoara o roade


Inima are riduri

Inca asteapta vaslasi in izvoarele ce au deja albii...
haiduci
Scanteile-n suflet aprind focuri vii
Prapad intre paduri , ape si ceruri pustii
Bocanesc cerbii ... inima salta ..
Pune-i tu, inimi scijelite o salba!

Femeia uitata-n fecioara

De ce n-a putut sa se intample de-odata
n-am sa -nteleg,
n-am sa accept.

fata jumatate botezata ,
jumatate udata de iubirea furata,
a asternut poalele tineretii
in calea venitului.

si venitul veni viu
si pleca mai tarziu.
dar nu s-a uitat peste umar sa-si vada ursita,
nu a scuturat copacul rodului pentru insemn,
nu a stropit cu nectar inimile dorului…

a trecut ca o boare...

seara in dinineata se transforma in licoare
in ploaie de vara
femeia uitata-n fecioara
nascu doar asteptarea
si astepta sa moara.