BARBATUL CARE NASTE

În noaptea asta am sa-ţi împlinesc o fantezie care zace în tine de secole, dar pe care nu ai ştiut sa o defineşti. Simt ca e în fiecare barbat, dar e nespusa în cuvinte pentru ca barbaţii nu se întorc spre ei înşişi decât arar, vor jocuri ce pot fi jucate pentru a câştiga.
În noaptea asta îţi propun primul joc. O sa ne pierdem. O sa îţi dau tot trupul meu pentru a putea simţi puterea feminitaţii , intensitatea trairilor emoţionale, ritmul inimii în dans , explozia orgasmica feminina, cascadele de dor...
Întinde-te! Hai, lasa-te în valul fiinţei tale. Lasa garda jos! Aici nu mai exista competiţie sau razboi. Femeile ştiu sa fie slabe, vulnerabile şi sa se bucure de asta.Pentru ca asta e puterea. Suntem atât de mici pe cât ne credem de indispensabili existenţei. Dar ştim ca nu e aşa şi ne îmbracam în orgolii. Masculin....dur...Întinde-te. Lasa-ţi trupul sa aluncece în el însuşi, dincolo de azi...
Deschide-ţi întâi narile... Respira încet.....adânc.....Simţi.....? E aât de pala aroma, dar e atât de patrunzatoare.... de...amestecata, de piele arsa de soare, transpiraţie uda, roua, miros de dorinţa....salbaticie...
Am pus pretutindeni esenţe exotice, tutn ars,lamâie, scorţişoara şi mosc....masculin amestec...sa îl recnoşti , sa te relaxezi şi sa simţi cum simt mirosul
Azi TU eşti EU!
Ţi-ai imaginat vreodata cum ar fi sa fii în locul meu? Macar pentru o clipa, pentru o naopte?
Nu te încorda! Nu e definitiv! Nu-ţi fie frica de necunoscut.... Sa devii brusc atât de frumos cât toate dorinţele barbaţilor la un loc. Simţi aroma ispitelor din aer?Puterea fragilitaţii, tentaţia misterului. Eşti atât de fina ca orice matase. Uite, urmareşte-mi cu pielea mâinile unse cu acest mir vrajit...miere în lapte, vanilie şi lacrimi de fericire. Nu-i aşa ca nu credeai ca toate celulele pielii tale se pot înfiora chiar aşa, ca vibreaza chiar înainte de atingere.
Luna îţi umbla pe piele.Îi simţi argintul?Viu?Umed şi rece.....Lasa –te iubita total., vreau sa îţi arat câta esenţa este în tine, câţi feţi frumoşi, nascuţi sau promişi ar ucide pentru umbra surâsului tau, pentru caldura rasuflarii tale sacadate....aşa...
Simte-ma! Sinte-te! Doar îţi amintesc depre tine Despre partea sechestrata din tine!
Nu încapi în cuvinte..
Gâtul tau....câta poezie de-a lungul lui, sub lobul urechii...Şoaptele mele prind forma şi caldura. Danseaza tremurând de dor....Dulceag...Da...gâtul e atât de subţire în mâinile barbatuluiUnic,în mâinile lui Hercule.Toţi au darul de viaţa şi moarte asupra femeii în acele clipe. Mâinile pot sa strânga într-o clipa şi sa nu mai existe nimic, sau pot sa coboare spre sâni şi sa framânte precum olarul.Simţi...creşte dorinţa...creşte arcuirea. Pieptul zvâcneşte....E moale, e tare...E precum o fructa proaspata cu aroma de viaţa...mi se bucura buzele...gustul..parca sta sa ţâşneasca izvorul.....jucauş. Electrocuteaza atingerea cu vârful dinţilor şi zâmbeşti umed...Ştii ca univesul se hraneşte cu fiecare gura ce suge prunceşte. Mâinile cauta...cauşul pântecului se deschide...E chin amânarea...e necuvântare. Aromele în valuri mustesc....Vrei mai mult decât atingere, vad , s-a deschis calea, vrei greutate, apasare....ritm...eşti la un pas de neştiut, dar anticipezi caderea....urcarea....Placerea vine şi pleaca, roteşte....
Coapsele se deschid precum aripile..se întind....fiecare cât mai departe..spre poli.....Parca te rupe cineva cu scopul de a face loc luminii sa intre direct în adâncul tau...
Curg ape nedefinite, licori magice în centrul fiinţei, exact între aripi...
Tremuri confuz.. Nu ştii cine sau ce eşti..arzi.....te încorzi şi vibrezi în ritmul meu…..vrei mai mult , mai mult…..înca puţin….Foarte puţin…..o sa simţi cum vulcanul poate sa erupa în sfârşit , dar…înca puţin….sa te mai ating cu gust de tine…Daca aş fi în deşert şi nu aş avea apa mi-ai da saliva ca sa supravţuiesc, ştiu…acum simţi altfel….
-Da, Da, Da…..
-Aşa….minune vie…urla , înfinge-ţi unghiile în sângele meu, mâinile...în par, în carne, în miros....
Ai intrat sau ceva a intrat? Eşti?
-Daaaaaaaaaaa, Nuuuuuuuuuuu, Mmmmmm
-Poţi deschide ochii?
Zâmbete-mi! Îţi beau lacrima ţâşnita în colţul ochiului.... Am fost Tu , câteva clipe?Tu ma vrei în fiinţa ta?
Cauta-ma numai când poţi sa sadeşti în mine lumina ta.
Fa-ma sa nu ma mai ştiu , iar ! Ia-mi fiinţa şi feminitatea, daca te-am convins. Atunci, numai tu naşti!
Nu asta ai visat dintotdeauna?

RELIGIE NOUA

Traim într-o lume de expunere şi de disperare dupa nopţi albe, spectaculoase. Funcţioneaza mimetismul, artificialul , spiritul de turma, aşa ca, hai şi noi, cuplu tânar şi frumos sa ne condimentam existenţa. Unde..?
În noile lacaşuri urbane de închinare noctura , clubrile.
O “instituţie” noua despre care ni s-au spus poveşti cu iz de “no limit” şi exotic. Un club cu specific rusesc, votca şi Nataşe frumoase.
Atmosfera fabricata, înghesuiala, lumina difuza şi haine cu sclipici, mulate sau sumare.
Muzica antrenanta mai digerabila decât inepuizabilul ritm de haus, mai aproape de carne şi iluzie.
Peste tot, mişcari lascive sau demonice din rotunjimi şi extremitaţi, atingeri mai mult sau mai puţin directe şi priviri, nesfârşite priviri lunecoase.
În club, oamenii devin faruri. Îşi plimba ochii ameţitor dintr-o parte în alta, de la o blonda la o bruneta, de la un braţ musculos la un dos apetisant, de la un buric încercelat la un decolteu sfidator....
Şi alcool mult, foarte mult, baut cu disperare, dat pe gât cu scopuri epatatnte, de a demostra fie puterea financiara, fie rezistenţa fizica, fie pentru a renunţa cât mai repede la luciditate şi a intra în atmosfera euforica ce face totul mai agreabil şi mai uşor de atins.
Şi daca nu te contaminezi, sau nu te laşi dus de acelaşi val, ai ratat tot. Aşa ca, doua umbreluţe chinezeşti tot trebuie sa îţi agaţi în par.
Barbtul care te însoţeşte, care te scoate în oraş ca sa te distreze,iubitul, pe masura paharelor dovedite, devine mai atent împrejur, face clasamente din ochi, ridica din sprâncene, scoate fumul pe nari ostentativ şi ‘şmecheresc”, identifica fetele ce sunt “la program”, încearca sa ghiceasca preţul şi bea cu naduf de cald sau din senzaţia de sufocare ca nu e singur.
La chicotelile şi bataile lor din gene raspunde în gând şi din când în când având comentarii rautacioase la adresa intangibilelor de situaţie, direct în urechea iubitei.
Dar sigur are preferinţe şi iubita ştie şi ştie ce vrei sau ce ai vrea sau ai fi vrut....
Nataşele au farmec, au energie neobosita, înceara permanent, au strategii şi reţete sigure, zâmbesc felin sau pervers, danseaza cu un ales sau alegator ,dar nu renunţa la alternative, se mai ating de un potenţial, arunca ochiade împrejur, sorb zgomotos cu buze înflorite din paie interminabile şi peste umarul tau îşi masoara cota în ochii celui interzis pe moment.
Şi pentru ca e distractiva degradarea,are farmec superficialitatea, intri în joc şi vezi pâna unde.
Aşa a aparut pariul.
-Pot fi ca ele, daca vreau , dar pot fi şi ca tine , Zmeu.
Nu înţelege exact, dar râde.
Încep:
-Pe care o vrei tu , iubitule?
Se uita mirat şi excitat la mine. Crede ca voi intra în şabloane.
-Nu ma intereseaza...
-Da, da....
Comand o bautură colorata cu pai....şi-ncep sa beau studiat.....privind ţinta preferinţa estetica de consum a iubitului . Privirea-mi arde, devoreaza, invita.
Aşteptam succesul, dar nici chiar aşa. Nataşa mea înalta, dura, carnala se desprinde din dansul de consum din braţele unui celui fara nume şi îşi apropie buzele de urechia mea dându-mi parul la o parte întru-n gest de mângâiere. Îmi şopteşte senzual. Râd.
Îşi ia paharul de pe bar şi îl îndreapta spre mine ca un noroc în eter şi cu degetul aratator îmi da de înţeles ca eu sunt Aleasa.
Iubitul meu e bulversat.Ma trage de umar şi ma întreaba intrigat:
-Ce ţi-a spus, ce ţi-a spus.... ?
- Secret ! Ce uşor e sa ai succes la femei!
Ma trage de mâna şi ma întoarce spre el. E ieşit din veselia generala. Nu îi mai place. Nu mai e stapânul iluziilor despre loc şi despre el.
La ureche Nataşa îmi spusese cA sunt frumoasA şi cA pentru ea nu conteazA ce sArutA la noapte, dar ar prefera o frumuseţe......Şi dacA nu vreau singurA, ne face discount la amândoi pentru cA prea suntem frumoşi.....reducere serioasA, nu glumA, chiar 50%.
MA închin. PArAsim lAcaşul ,eu euforicA, el melancolic. MA uit la el......e rece.....
Are dreptate Nataşa...suntem frumoşi.
Acasa îl fac sA se închine, îi spun cA nu mA cheamA Nataşa şi nu am preţ, dar îi fac discount 100%.
RAmâne ca iubitul meu sA îşi stabileasca singur preţul, în club şi oriune.
MA închin pentru asta.

MAYA aduce LUMEA DE JOS in BUCURESTI

Sambata 20 iunie ora 19.00

Scriitoarea Mihaela Moraru(Maya) vă invită la o nouă lansare de carte. Evenimentul are loc la
Muzeul National al Literaturii Romane
Bulevardul Dacia Nr. 12, sector 1, Bucuresti
Tel: 021-2129651 Vă aşteptăm

Cora Sand a gasit un cuvant in inima pentru ea.....

EVeA +6

EVEA + 6

EVEA + 6

EVEA + 6

Stau pe o “tron” şi simt cum netrebuinţele îmi parasesc corpul cu logica şi ritmul lor, care nu au de-a face cu mine, cu mintea mea… Au logica şi ritmul lor, de nimeni necautate şi neexplicate în cuvinte din lipsa de focalizare, din tabu. Scriu cu cheful de a diseca multidimensional limitat ceea ce se întâmpla cu o fiinţa umana într-o clipa.
Puteam sa fiu în momentul naşterii sau în momentul morţii. Poate ca sunt....
Dar eliberarea asta este cunoscuta de fiecare prin proprie experiena încat nu mai trebuie explicata.
Constat. Trupul şi mintea funjcioneaza separat!. Aş putea sa scriu nenumate poveşti, sa traiesc în mii de personaje, sa fac sex, sa fac copii, sa mor, sa înghit apa, sa am întâlniri de gradul 4,sa simt în piept sabii de samurai sau cuie în mâini şi coroane de spini, sa beau sânge dar, în acelaşi timp sa ma gasesc aici, sa -mi las corpul şa se elibereze de inutil, sa receptez cu narile şi sa privesc lumina difuza din încapere, sa-mi înghit saliva, care la rândul ei are gustul clipei, în funcţie de amintirile alimentelor sau de cheful glandelor. Aş putea mânca în acelaşi timp...aş putea turna pe gât lichide în timp ce lichidul cald îmi paraseşte trupul cu zgomot susurat.
Corpul şi mintea sunt separate!
Fiziologic sunt un corp al unei femei! Aşa mi s-a spus! Am organe genitale specifice.
Vulgar, conform definiţiilor atât de standardizate, femeia în asemenea ipostaz a nu este o imagine acceptata, deci în viziunea umana, nu exista.
Imaginea aceasta încrunta memoria ambelor genuri! Şi eu ma strâmb! Toţi o fac din motivaţii diferite, evident!
Femeia de pe “tron” st apâneşte scirsul!
Asta e de-a dreptul monstruos!
Şi estetic şi intelectual!
În timp ce corpul îşi joaca rolul, ideile i se rotesc şi mintea i le încheaga liniar pentru a le aşeza în concepte inteligibile.
Femeia simte! Deşi scrie rece, neinhibata – ceea ce este un atribut masculin dovedit- are un tremur al conştiinţei inimii, are un cerc extrasenzorial care o mângâie şi îi atinge pielea.
Femeia se vede 3.
Tatal, Fiul şi Sfântul Duh.
Toate ecuaţiile sunt rasturnate de însuşi creierul pe care femeia asta îl vede cu ceea ce crede ca e şi ceea ce se spune ca exista, adica un al treilea ochi, dar în doua.
Femeia asta vede cele doua emisfere ale creierului şi un pod magistrala în ambele sensuri deschis. Vede o unda de energie, ca o scânteie electrica cum trece în ambele sensuri spre cei doi “munţi vulcanici” şi vede adesea ciocnirea energiei ....Uneori se întâmpla chiar la mijlocul podului, ca acum..
Aşa vede şi pixul scriind pe hârtie , vede parca şi literele cum danseaza înainte de a se înşirui în cuvinte, vede şi trupul chircit .şi simte tot ceea ce trupul transforma în mişcare perceptibila. Nasul curge, parte din piele are mâncarimi şi cere scarpinat, reacţioneaza la atingere şi se face ‘ de gaina” pe o suprafaţa calculata numai dupa legi geometrice proprii.
Imaginea celor doua emisfere legate de podul de energie nu e mereu la fel de intensa, se estompeaza în funcţie de celelalte imagini derulate pe ecranul exterior sau de focalizarea conştiintei, dar nu dispare pentru ca nu e întrerupta de nici o clipire. De aici certitudinea ca aceasta privire nu este umbrita de “pleoape” `si depaşete spatiul lui 3 D....şi daca nu sunt pleaope nu vor fi nici lacrimi.....
Femeia se ridica, se spala cu apa rece care îi ajunge direct” în suflet” , zâmbeşte într-o oglinda , îşi spune ca e frumoasa şi ca asta nu e întâmplator....va afla ea şi cauza asta, şi vine sa se întinda graţios într-un pat , cu toate cuvintele dupa ea, pentru a descrie mai apoi toate gesturile şi trairile şi descoperirile....reîncepe sa scrie şi sa reechilibreze timpul redarii. Îşi aprinde lumina , pentru ca nu vede tocmai bine.Se înveleşte ca sa nu mai fie atenta la senzaţia de frig de pe pielaea ei. E suficient de rece înauntru. Întotdeauna când intrâ în “realitatea” adânca simte raceala şi spaţiu atât de vast ca şi cum cele doua emisfere cu puntea lor cu tot nu ar avea limita oaselor craniene.
E rece şi afara, afara din camera, e întuneric şi ploaie. Se aude ploaia, se simte mirosul ei difuz.
Femeia închide geamul şi revine în pat.Nu e decisa sa închida televizorul din care se aud voci, muzici şi se revarsa culori mişcate şi siluete nedefinite. Femeia degusta gândurile, cu o mâna sprijinita pe tâmpla stânga şi vrea sa ştie neştiutul ca sa îl pune în cuvinte şi sa îl aduca afara . Fara scop. Cu banuiala de efect.
Nu ştie nimic. ( nu pentru ca e femeie!). Nici macar nu ştie de ce are acest impuls de a ştii.Nu are scopuri. Nu are nimic, poate doar o chemare în şoapta cuvântului mut.realizeaza instinctiv ca nu se are nici pe Ea, altfel nu s-ar mai cauta ! Nu ştie cine sau ce e Ea !. Nu ştie de ce ar trebui sa ştie cine e ea.
Simte ! Pentru ca simte, se limiteaza voit , dar nu de ea, în limitele simturilor, senzaţiilor, fiziologiei şi a conceptelor.
Femeia din tiparul ei, simte!Pulseaza. Aceasta zvâcnire stârneşte valuri energetice ce strabat tot ceea ce o cuprinde, cu sensuri spiralate, axiale, cu interferene şi contaminari şi nu exista pauza. Nici nu se clipşte! Simte aproape de certitudine ca atât timp cât va fi în ceea ce se numeşte « viaţa » energia o va invada ritmic, curgator, mioritic şi în trup şi în minte. Nu ştie însa cine consuma mai mult şi daca exista surse de energie alternative. Atenta oarecum la conum se pare ca mintea consuma mai mult, sau doar consuma….Şi consumul se produce deoarece este neregula. Deşi zace în ea un potenţial uriaş, infinit mai mare decât are corpul, mintea e haotica şi orice haos este o risipa. Puntea, probabil ca e singurul loc stabil. E ancora. Atunci c`qnd se produc scântei apare vederea rece...conştiinţa. Conştiinţa sporadica, fiind în pruncia ei, nu are puterea stabilitaţii, e în faza de Rai...de natural...deobservat nu de acţionat. Nu a aparut nici un şarpe. Neavând putere nu are nici ispita.Ispita graviteaza numai în jurul puterii iar conştiinţa nu cunoaşte putere. Femeia are însa probleme. Axa duala nu este cea mai stabila. Are nevoie de punctul de intersecţie pentru a se elibera de schzofrenia multipla data de neînţelegerea circuitului trup, minte, inima, nentelegere care duce adesea la isterie şi depresie. Crucea nu e cruce daca nu se bate macar un cui în mijloc. Cuiele batute în margini sunt doar acccesorii ale crucii...”cercei”
Pironul central este “inima “ crucii.
Femeia, oricât de ignoranta, oarba, scala ar fi, are conştiinţa centrului.
Simţul +6 a un embrion grafic. Inima femeii e cuiul din Minte! Femeia e mereu împarţita în 3. Tatal, fiul, duhul.

Probela universala apare atunci când se deschide atât de mult încât primeşte în pântecele ei înca o viaţa. Atunci toate axele se rastoarna. Are doua inimi mari, un trup aglutinat, o minte tulburata de fiziologia scapata din lanţuri. Vorbim de dou cruci, ca şi cum una nu ar fi fost de ajuns.....
Femeia redevine haos pulsând in devenire....

Din când în când, elimina din ea resturi, ramaşite, şi zâmbeşte conştient ca noua, în imaginea ideala din ochii tutror.