Scriu si traiesc PoeVie!

marți, 10 martie 2009

Nu a deschis răsăritul !





Hai
Dă-ţi drumul la inimă, îmi zise,
râzi şi plângi,
batjocoreşte-ţi norocul,
ia zaruri măsluite şi fură lumina,
piei pentru o vreme pe muntele Venus
freamăt
în gaţie,
dă drumul aromelor de vin negru din vene ,
soarbe-te singură în liniştea serii flămânde,
vinde-te murmurând slove păgâne,
hai,
mângâie tainice-ntebări,
caută-ţi naşterea iederii,
misterul chemării albastre
şi uită-l .

Nu a deschis răsăritul !

Oglinditorul


M-am răsfirat
alungându-mă
ca să nu mă afle întreagă.

Mă ia dintre cioburi pentru a trece
Prin ochii aşteptărilor .

M-am târât prin ispitele clipei
pentru a-mi subţia visele.

Bici de cuvânt mi-a despicat adevărurile
în 4 şi-n patrzeci şi patru....

Un ciob pentru tine,
Un fir de iluzie pentru tine
Pentru tine o bucată de zâmbet ars.

Pentru mine am păstrat amintirea unui întreg neîcăput.

Unde e arhivat începutul ,
Oglinditorule?!

Deflorare



Cine o să-mi cunoască numele când s-a întins pe podele?

Au trecut armate,
l-au luat pe picioare,
l-au înecat în marea absentelor tale.

Nisip a rămas pe marginea clepsidrei.
Piramidele s-au şlefuit, sunt scoici.

Cine să-mi recunoască ecoul zbaterilor din geană?
Ţipătul mimat al misterului?
Dorul trecutului din izvor?

Au plecat să moara iar cu tine, departe...

Cine să mă creada când nu mai am glas dus?
Când tălpile s-au împotmolit în apus?

Când primăverile au adormit rănite?

Omule, pierdut prin mine însămi, dată ţie,
Când te-ai dus, ai şters taina primei deflorări?

Femeia mea



Bănuit-o,

Te-ai înşiruit ca un vrej pe mirajul numelui meu.
Cu plete de zări uitate,
Gene curse...
Otravă mierată

M-ai uscat

Însetat-o!

Goală, în golul tău din prea plinu-mi furat
Piei din mine ,femeie de vină, femeie risipă,
Femeie păcat!

Dependenţa


Să-ţi deşir ziua şi s-ompart
Să spânz cerul pe dintregul
Să ustur şi să urlu negrul

Ieri e poimâine
Azi e ieri

Mi-e gândul mucegai prelins.
pe definiţia vieţii
sunt puncte .

A nins!

Capăt loc.

De-a lungul meu,undeva,
Între aşteptare şi soartă,
Îmi naşti dependenţa.

RENUNTARE




Timpul s-a întors de mult pe dos,
Somnule, împăturit în fericiri duse.


Când visu-n oglinzi se încrede
prăbuşirile mele vor fi întoarceri.


Eşti vesnic început împărţit!

Sărută-mă din pielea
Usucă-mă din sânge.

mai ţine-mă o clipa,.... un infinit !

SCOICI


Soarbe-mă-n zori cât mai sunt crudă.
Bea-mă fierbinte,cu arome ude
Amestecă-mă-n tine
ca o idee
a unui gând din timpul trecut


întinşi pe-o poză de început
părem
de aproape
bucăţi de confuzii ,
scoici fără aşternut.