Deflorlorare

Cine o sa-mi cunoasca numele
cand s-a intins pe podele?
Au trecut armate,
l-au luat pe picioare,
l-au inecat in marea absentelor tale.

Nisip a ramas pe marginea clepsidrei.

Piramidele s-au inchis in scoici.

Cine sa-mi recunoasca ecoul zbaterilor din geana?
Tipatul mimat al misterului?
Dorul trecutului din izvor?
Am plecat sa mor odata cu tine, departe,
spre primele hotare innodate.
Cine sa ma astearna cand nu mai am glas dus?
Cand talpile s-au impotmolit in apus?
Cand primaverile au adormit indoite?
Omule, pierdut prin mine insami, data tie,
Cand te-ai dus,

ai luat cu tine vestea primei deflorari?