Prea plină de viaţă să mai pot fi

azi, mîine, ieri...iar
De ce a trebuit sa pleci tu si nu eu?
Fructul nu se vede în floare
Trecutul începe dincolo de anotimpuri.
Ai venit ca o furtuna, din prea senin ,
M-ai învăţat să apun şi să răsar din tine.
M-ai întredeschis spre lume...ieri
Azi
încep lacrimile
Nevenirile tale-mi sunt blesteme
Orele trec dezbrăcate de dor.
Iar
Am la mine mereu o jumatate de vină mereu curioasă,mereu obraznică...
Ieri
O vreme am băut doar tăceri seci
Azi
Ţipătul trece din vine în vene
,singurătatea păcatului rupt cerne,
Odată cu mine se-ntinde un gând pus pe ducă.
Mâine
Zac împărţită între carne şi vise
prea plină de viaţă să mai pot fi!