CEL DIBUIT

Mă am grădină cu fântâni,
Mă aflu acasă între azi şi vis.
Orice spaimă îmi e un început.

Arar,
Zeu-mi se dă pe aprinsa lui scară…

Sunt cea mai spendidă harfă –fecioară
Mi-atât de drag s-aud atingerile-n cânt
Ceea ce-n zori se trezeşte ,nu eu sunt.
Zvon de-nceput...
Să te numesc apus sau răsărit?
Noaptea ta îmi ofera un nume
Orice uşă în mine blând se supune
Cine e cel ce mă-ngână smerit ?

Nimic nu se-ncumetă să se ridice.
Cei doi ochi sunt prea multi, mult prea muţi….

Noaptea mai cred că drumul ştie….
Sunt ca un copil ce-ar vrea să scrie
Sălbatice jocuri cu luminoase dorinţi…

Sunt fata ce-mpleteşte flori,
încerc floare cu floare.
Lumina roşie-i grea.
Ea saltă în sus şi în jos pe valuri de dor.
Pregetă, atinge, se scurge
Şi-apoi învie luna. O vezi toata pe mâini.
Şi poţi iar să-nveţi că-s femeie
De cum îmi luceşte umărul gol...

Mai stai, fă popas...
Să fii o singură dată oaspete.
Să ţi se întample o dată TOT, Totul.
Împodobit în toate femeile, te deschid.

O învăluire şi o alegere în care curge ora
Să te închine.
Cât schimbă şi lumina!
De pe umeri îmi cade copilăria.
Gol ca un sfânt trupu-mi se prăbuşeste
În alt timp, eu înfloresc din vine.

Îmi dai 1000 de nume şi le ţin între zâmbete, sâmburi
Silabisind lin, încet, aproape pe gânduri
Mai desfac un cercel…

Nimic înainte să stiu nu a fost împlinit.
Privirile-mi coapte asteptau devenirea.
Trăiesc în cercuri ce cresc,
Trec din cerc în alt cerc
Şi-ţi spun că te pun
Pod
peste orice abis.

Bezna căderilor nemăsurate o vezi.
Vreau multele spre care tind, mereu
Sunt un copac cu tot cerul în plete
Spaţiul şoptit dintre două note
Eu prima şi a doua , însăşi singurătatea.
Într-o mie de locuri cresc şi mă doare
De zvonuri plin mi-e sângele în zare

Şi vii şi pleci din revenire-n revenire,
Mă ai şi tot nu stii pe cine !

Vorbeşte-mi de oriunde
Mi-e umbletul în toi.
Duc străzile-mi spre răsărit.
În ora primei frici.
Rodeşte!

Vreau să te povestesc
Vreau 7, doar 7 minute curate,
Şi iubirea din lucruri,
Naşterea…
Cum nimeni nu a-ndrăznit să-mi arate .

Mai mult decât un vis în vis,
Trează ca pruncul, vie ca para
Roşie ca gura muşcată de măr
Ora din marginea zilei, seara
Mă are ca un oraş de la mare...cu sare

Mă tem ca nu mai eşti din când în când
Stă inima femeie-n faţa ta şi-aşteaptă
Tu , urma mea din palmă cu pasul potrivit....
Te-am dibuit...te-am dibuit!