Sunt ca o apa prinsa de carcei,
Vartejuri,
Fara pietre aruncate...
Lumini de licurici imi stau cercei
Adusi pe buza-ti de dorinti stricate.
Sunt ca o apa prinsa de carcei
ce se ineaca in deserturi , toata
Sunt si nu sunt ...de piatra atarnata
La malul firii -n fiere
cununata.
Postări
Un comentariu:
"Sunt ca o apa prinsa de carcei
ce se ineaca in deserturi , toata"
tare mi'a placut imaginea descrisa, tot poemul in sine este un tablou pe care am sa il atarn de un colt pe perete, in mine.
Trimiteți un comentariu