Scriu si traiesc PoeVie!

marți, 10 martie 2009

Durere -Doamna



Dor cu venin îmi e nerăbdarea.

Mă ştiu
prea departe să mă mai cred

Cu soarele în umbre
Cu lumină -n mirare

Creşti
femeia mea din mine,
toată taină.

Să nu mă laşi să te destram,

Durere doamna

De semne


M-am aşternut pe cuvintele din urmă
Ca să tac dulce- amar despre nimicul nimicului.
Nu-l mai vreau
Nu-l mai am de-mprumut
Nu mă mai înfrupt
Plec dinspre apusuri spre întelesuri greşite cu rost.
Plec pe unde timpul să fi fost

-Lumea rece şi lumea îngustă-

Plec la întâmplarea noctura, augustă
Nu mai despic aşteptările tale,
De la picioare,
Din iarba amară a cerului ,iară,
se rupe lacrima verde de mare:
înspre nuntă
sorb amestec de fiare!

Primavara


Vino primavară
Să te învăţ despre culoare.
Verde viu

Nu ştii nimic
Pentru că eşti.
Verde portocaliu

Nu ai nimic
Te dai goală străinlor
Verde albastră
Gratis şi iară.
Nu întelegi!

Pleci repede şi te strecori greu
Verde gri
Vino o zi,un an, mereu…
Să te vieţuiesc
pârguit
fruct de zeu!

GRATIS


V-aş amesteca, anotimpurilor,
şi v-aş împreuna demonic, râzand
V-aş da vin izvorând din zăpadă şi fructe-n lăstar,
iarbă-n copaci şi muguri în recolte,
V-aş trânti şi v-aş răsturna firile,
V-aş încinge înghetânduvă-n seve,
şi ce-aş mai râde plângând în clipa mea demiurgică,
Gratis!

Icoana


Lasă -mă pe mine să fiu cel mai pierdut!
Fii tu plin şi ajuns
Fii rotund şi cuprins
Lasă -mă pe mine să mă mai caut
Să mă-ncred în linia de ecou
Să mă ard în aripa de abis
Să mă dau ţie
Convins.

NUNTA


Luminile au adormit de cu vreme.
Timpul tace speriat, peste semne.
Vântul se-ngroapă- ncet între pleope

Pamântul face gropi sub poarta raiului.
Oceane curg şiroaie de pe harta graiului.

Lacăt cu fir de-arici pus la seiful morţii.
E vremea beţiilor sorţii,
E noaptea de pulbere dreaptă,
E cununia Pacatului cu Sfantu’ Aşteaptă!

Să respir



Te vreau:

să-mi crească scoici din inima dorurilor
ecouri din piele
carne nisipoasă

Te încep.

de la un capăt la altul
spre insula din ziua de mâine

Te amestec

din ce în ce mai goi
purtaţi de- aceiaşi uimire

Te adaug

nici măcar o taină
nu ne mai are la suflet

Te cuget:

câta dezordine în mine!
Dezrobire...
cu privirea încurcată într-o lumină rotundă
îmbracată -n hârtie de ziar

Te consum
zic:
intră
deşi e atâta amestec...
ninge cu bucăţi de cearcane
hai:
fumează-mă după,
bea-mă înainte.

Te mai opresc
să respir.