Să respir

Te vreau:

să-mi crească scoici din inima dorurilor
ecouri din piele
carne nisipoasă

Te încep.

de la un capăt la altul
spre insula din ziua de mâine

Te amestec

din ce în ce mai goi
purtaţi de- aceiaşi uimire

Te adaug

nici măcar o taină
nu ne mai are la suflet

Te cuget:

câta dezordine în mine!
Dezrobire...
cu privirea încurcată într-o lumină rotundă
îmbracată -n hârtie de ziar

Te consum
zic:
intră
deşi e atâta amestec...
ninge cu bucăţi de cearcane
hai:
fumează-mă după,
bea-mă înainte.

Te mai opresc
să respir.