Norocul numelui tău

Nu avem mai nimic
din tot.

Transparent
drumul calcă pe un cer uitat.

Serile mele, mereu cu o oră mai mult,
scriu jurnale.

Chiar trebuie să trăim până murim?

Simt cum ar trebui să dorm din cauza luminii.
Mă îmbrac în umbrele tale,
Rostuiesc întâmplarea în repetatele rânduri
goale
Arunc zarul:
Ce noroc poarta numele tău!